I

Barãcile spitalului militar 24 se aflau la marginea oraºului. De la capãtul liniei de tramvai unui om sãnãtos ºi voinic nu i-ar fi luat mai mult de jumãtate de orã sã ajungã aici. Tramvaiul ducea în lume, în metropolã, în viaþã. Dar cei internaþi la spitalul militar 24 n-aveau cum rãzbate pânã la staþie.
Erau orbi sau infirmi. ªchiopãtau. Coloana vertebralã le era vãtãmatã. Se aºteptau la amputaþie sau deja o suferiserã. Pentru ei rãzboiul se încheiase. Au uitat de instrucþie, de sergent, de domnu’ cãpitan, de companie, de preotul unitãþii, de ziua de naºtere a împãratului, de raþii, de tranºee, de asalturi. Cu duºmanul au fãcut pace. De acum se înarmeazã pentru un nou rãzboi, contra durerilor, contra protezelor, contra schilodirilor, contra cocoaºelor, contra nopþilor nedormite; ºi contra celor sãnãtoºi.
Numai Andreas Pum era mulþumit de mersul lucrurilor. A pierdut un picior ºi a cãpãtat o medalie. Mulþi n-o primiserã nici pe asta, deºi pierduserã mai mult de un picior. Nu mai aveau nici mâini ºi nici picioare. Sau erau siliþi sã zacã la pat fiindcã au pãþit ceva la mãduva spinãrii. Andreas Pum era bucuros sã-i vadã pe alþii suferind.
Credea într-un Dumnezeu drept care împãrþea fracturi de coloanã, amputaþii ºi medalii celor merituoºi. Dacã stai bine sã te gândeºti ce mare lucru e pierderea unui picior, însã acordarea unei distincþii, cogeamitea fericirea. În felul acesta un invalid se poate bucura de stima lumii, iar un invalid medaliat, de cea a guvernului.
Cârmuirea e ceva ce atârnã deasupra omului ca cerul peste pãmânt. Ce parvine de-acolo de-o fi bun sau de-o fi rãu, e întotdeauna mãreþ ºi atotputernic, tainic ºi insondabil, cu toate cã uneori e priceput ºi de oamenii obiºnuiþi.
Sunt unii camarazi de ai sãi care afurisesc guvernarea. Pãrerea lor e cã sunt tot timpul nedreptãþiþi. De parcã rãzboiul n-ar fi fost o necesitate! De parcã urmãrile sale fireºti n-aveau sã fie suferinþele, amputãrile, foamea ºi nevoia! Ce le trebe? N-au niciun Dumnezeu, niciun împãrat, nicio patrie! Nu-s decât niºte pãgâni. „Pãgâni” - nu existã cuvânt mai nimerit sã-i descrie pe cei ce se opun deciziilor luate de orânduire.
Era o duminicã cãlduroasã de aprilie, Andreas Pum ºedea pe o bancã albã, prost geluitã, amplasatã pe gazonul din faþa barãcilor spitaliceºti. Aproape cã nu se afla bancã pe care sã nu converseze doi, trei convalescenþi. Numai Andreas era singur ºi se exalta de porecla scornitã pe seama camarazilor sãi.
Pãgâni erau bunãoarã aceia care zãceau la închisoare din pricina sperjurului, hoþiilor, crimelor, omuciderilor ºi chiar a asasinatelor cu furt. Ce-i mâna pe oameni sã omoare, sã jefuiascã ºi sã dezerteze? Faptul cã erau pãgâni.
Dacã în clipa aceea l-ar fi întrebat cineva pe Andreas ce sunt pãgânii, el ar fi rãspuns cam aºa: de exemplu cei ce sunt în temniþã sau cei care din purã întâmplare n-au fost încã prinºi. Andreas Pum era foarte mulþumit de ideea lui cu „pãgânii”. Cuvântul îl mulþumea, îi dãdea un rãspuns la întrebãrile sale învârtejite ºi dezlega nu puþine cimilituri. Îl elibera de datoria de a medita pe mai departe ºi de a-ºi bate capul cu soarta altora. Andreas Pum se bucura de aceastã denumire care-l fãcea totodatã sã se simtã superior comilitonilor sãi ce sporovãiau pe bãncile alãturate. Unii din ei aveau rãni mai grave ca ale sale ºi medalie ioc. Li s-a fãcut o nedreptate? De ce afurisesc? Ce-i nemulþumeºte? Îi înspãimântã viitorul? Dacã tot se încãpãþâneazã în sfidarea lor, chiar cã trebuie sã-i neliniºteascã viitorul! κi sapã groapa cu mâna lor! De ce sã poarte cârmuirea grija duºmanilor sãi? În schimb, de Andreas Pum o sã aibã negreºit grijã.
Iar pe când Soarele se sãlta iute ºi încrezãtor înspre zenitul sãu de pe cerul fãrã nori devenind tot mai strãlucitor ºi chiar vãratic, Andreas Pum se gândea la anii care-l aºteaptã. Guvernul îi va fi dat în concesiune o micã tutungerie sã vândã timbre sau o slujbã de paznic într-un parc umbros sau într-un muzeu rãcoros. ªi va sta acolo cu medalia pe piept, va fi salutat de soldaþi, va fi bãtut pe umãr de un general în trecere, iar copiii se vor teme de el. Nu cã va face el vreun rãu; se va asigura doar cã nimeni nu calcã iarba. Ori oamenii veniþi la muzeu vor cumpãra de la el cataloage sau vederi ºi, cu toate astea, nu vor crede cã-i un negustor oarecare, ci mai degrabã un reprezentant al statului. ªi poate se va gãsi ºi o vãduvã, cu sau fãrã copil, ori dacã nu, o fatã bãtrânã. Un invalid bine îngrijit ºi cu pensie nu-i chiar de lepãdat mai ales cã dupã rãzboi cu greu mai dai peste un bãrbat.
Zdrãngãnitul unui clopot se zbengui pe iarba dinaintea barãcii ºi anunþã ora prânzului. Invalizii s-au ridicat cu greutate ºi merg clãtinat, sprijinindu-se unul de altul, înspre clãdirea lungã din lemn a cantinei. Andreas îºi ridicã cârja prãbuºitã cu sârguinþã zoritã ºi ºonticãie voios în urma camarazilor sãi cu gândul de a-i ajunge. Durerile lor nu-l conving pe de-a-ntregul. A avut de pãtimit la rândul lui. Dar te uitã ce iute pãºeºte când sunã de masã!
Fireºte, îi depãºeºte pe ologi, pe orbi, pe bãrbaþii ale cãror spinãri sunt într-atât de încovoiate, încât sunt paralele cu pãmântul pe care calcã. Îl cheamã, dar lui Andreas Pum nu-i stã gândul la ei.
Au primit, ca-n fiecare duminicã, terci de ovãz. Bolnavii debiteazã aceleaºi lucruri ca în toate duminicile: fiertura de ovãz e anostã. El, însã, nu socoate cã-i anostã. Ridicã farfuria la buze ºi sorbeºte rãmãºiþele, dupã ce zadarnic a încercat în mai multe rânduri sã le pescuiascã. Ceilalþi îl observã ºi-i urmeazã timid exemplul. Þine îndelung castronul la gurã ºi-ºi pândeºte comilitonii de dupã marginea blidului. A constatat cã terciul le-a plãcut ºi cã vãicãreala lor nu-i decât o fanfaronadã. „Pãgâni ce sunteþi!” triumfã Andreas aºezând farfuria pe masã.
Legumele uscate poreclite de ceilalþi „fire ghimpate” i-au plãcut mai puþin. Totuºi farfuria o lasã goalã. Întocmai cum ar fi terminat de lustruit o puºcã ruginitã, resimþea sentimentul mulþumitor al unei datorii împlinite. Îi pare rãu cã nu vine niciun subofiþer sã verifice vesela. Farfuria e curatã ºi conºtiinþa de asemenea. O razã de soare loveºte porþelanul care licãreºte. Pare o laudã pogorâtã din ceruri.
În acea dupã-amiazã s-a sãvârºit ºi mult aºteptata vizita a prinþesei Mathilde înveºmântatã în uniforma unei surori medicale. Andreas care se aflã la conducerea salonului din aripa sa a luat poziþia de drepþi la uºã. Prinþesa i-a întins mâna, el a fãcut, fãrã voie, o plecãciune, cãci îºi fãgãduise sã stea drepþi. Cârja lui a cãzut la podea, iar însoþitoarea prinþesei Mathilde s-a aplecat ºi a ridicat-o.
Prinþesa a ieºit, urmatã de sora-ºefã, de doctorul-ºef ºi de preot.
- Curvã bãtrânã! a strigat un bãrbat de pe al doilea rând de paturi.
- Neruºinatule! a rãcnit Andreas. Ceilalþi au pufnit în râs. Andreas s-a mâniat ºi a ordonat: „Faceþi paturile!” cu toate cã aºternuturile erau curate ºi împãturite de trei ori dupã cum dicta regulamentul. Nu se clinti nimeni. Câþiva au început sã-ºi umple pipele.
Tot atunci intrã subcaporalul Lang, inginer de profesie, care îºi pierduse braþul drept ºi avea respectul lui Andreas ºi a spus:
- Nu te mai înfuria, Andreas, cã suntem cu toþii niºte prãpãdiþi!
Peste baracã se lãsase o mare liniºte; toþi se uitau la inginer; Lang stãtea în faþa lui Andreas ºi vorbea. Nimeni nu-ºi dãdea seama dacã i se adreseazã lui Andreas sau celorlalþi sau doar lui însuºi. A privit pe fereastrã ºi a spus:
- Prinþesa Mathilde o sã fie tare mulþumitã. ªi ea tre’ sã fi avut o zi grea din cale afarã! Multe spitale mai viziteazã duminicã de duminicã. Cãci, trebuie s-o ºtiþi, sunt mai multe spitale decât sunt prinþese ºi mai mulþi bolnavi decât sunt sãnãtoºi! ªi mulþi din cei ce par sãnãtoºi sunt bolnavi numa’ cã n-o ºtiu. Poate cã ºi ei îºi vor gãsi curând pacea!
Câþiva ºi-au dres glasul. Bãrbatul din al doilea rând de paturi, cel care mai devreme strigase „curvã bãtrânã”, tuºea zgomotos. Andreas a ºchiopãtat pânã la patul sãu, a luat un pachet de þigãri de pe poliþã ºi l-a chemat pe inginer:
- Bunã þigarã, dom’doctor! a zis Andreas. I se adresa inginerului cu „dom’doctor”.
Lang vorbea ca un pãgân, dar ºi ca un preot. Poate fiindcã aºa era educat. Dar avea mereu dreptate. Simþeai cã vrei sã-l contrazici, dar nu ºtiai cum. E musai sã aibã dreptate dacã n-ai cum sã-l contracarezi.
În seara aceea, inginerul se întinse în pat îmbrãcat ºi spuse:
- Când se deschid iarã graniþele, mã duc unde vezi cu ochii. N-am ce face în Europa.
- Numai de-am câºtiga rãzboiul, grãi Andreas.
- Toþi îl vor pierde, a rãspuns inginerul. Andreas Pum n-a priceput spusele, dar a dat respectuos din cap de parcã l-a silit cineva sã-i dea dreptate lui Lang.
El unul are de gând sã rãmânã în þarã pentru a vinde vederi la muzeu. Vede bine cã un asemenea post n-ar putea fi pe placul unui om învãþat. Cum? Sã se facã ºi inginerul paznic la parc?
Andreas n-avea rubedenii. Când alþii primeau vizite, el ieºea ºi citea dintr-o carte de la biblioteca spitalului. În mai multe rânduri a fost cât pe ce sã se însoare. Dar teama cã nu câºtigã destui bani pentru a întreþine o familie l-a împiedicat sã cearã mâna bucãtãresei Anna, cusãtoresei Amalia, guvernantei Poldia.
N-a fãcut decât sã „iasã” cu ele. În tot cazul, meseria lui nu se potrivea cu o nevastã tânãrã. Andreas era paznic de noapte la un depozit de cherestea din afara oraºului ºi avea liber numai o datã pe sãptãmânã. Firea lui geloasã i-ar fi rãpit bucuria unei îndepliniri zeloase a meseriei sau i-ar fi fãcut-o cu totul imposibilã.
Unii dormeau ºi sforãiau. Inginerul Lang citea.
- Sã sting? a întrebat Andreas.
- Da, a rãspuns inginerul ºi a pus cartea deoparte.
- Noapte bunã, dom’doctor, a spus Andreas ºi a apãsat comutatorul. S-a dezbrãcat pe întuneric. Cârja a rezemat-o de perete, pe partea dreaptã a patului.
Înainte sã aþipeascã, Andreas se gândi la proteza promisã de doctorul-ºef. O sã fie o protezã la fel de bunã ca cea a cãpitanului Hainigl. Nici nu se vede cã a pierdut un picior. Cãpitanul merge prin camerã singur, fãrã baston, de parcã un picior e mai scurt ca celãlalt. Protezele sunt niºte invenþii grozave care aratã pânã unde poate duce silinþa domnilor luminaþi de la guvern. Asta n-ai cum sã n-o recunoºti.

II

Proteza n-a mai venit. În schimb, a sosit haosul, devastarea, revoluþia. Andreas Pum se liniºti de-abia peste douã sãptãmâni când s-a lãmurit din ziare, din cursul evenimentelor ºi din ce-a cules din zisele oamenilor cã pânã ºi-n regimurile republicane guvernele dirijeazã soarta naþiunii. În oraºele mari, rãsculaþii erau împuºcaþi. Pãgânii de spartakiºti nu se astâmpãrau ºi pace. Doreau probabil sã se debaraseze cu totul de guvern. Nu se gândeau la ce-ar urma dupã aia. Niºte ticãloºi, niºte smintiþi, bine le-a fãcut cã i-a împuºcat. Oamenii obiºnuiþi n-au ce sã-ºi bage nasul în treburile celor inteligenþi.
Lumea aºtepta venirea unei comisii medicale. Urma sã se pronunþe asupra numãrului de bolnavi din spital, asupra celor incapabili de muncã, asupra aprovizionãrii celor internaþi. Din spital în spital circula zvonul cã vor rãmâne doar cei cu ºocul-obuzelor. Restul vor primi bani ºi poate o licenþã de flaºnetar. Nici n-a venit vorba de o concesiune sã vinzi timbre ori de vreun post de paznic la muzeu sau în parc.
Andreas începea sã regrete cã nu suferã de ºocul obuzelor. Din cei o sutã ºaizeci ºi ºase bolnavi ai spitalului militar 24 doar unul avea aceastã boalã. ªi toþi îl invidiau. Era un fierar de origine italianã pe nume Bossi, negricios, sumbru, cu umerii laþi. Pãrul îi atârna peste ochi ºi ameninþa sã se rãspândeascã peste toatã faþa, sã nãpãdeascã fruntea îngustã, sã acopere obrajii ºi sã se împreuneze cu barba sãlbaticã.
Suferinþa lui Bossi nu diminua nicicum impresia înfricoºãtoare a robusteþii trupului sãu, ci o fãcea ºi mai sinistrã. Fruntea îngustã se încreþea ºi dispãrea între cele douã sprâncene stufoase ºi linia pãrului. Ochii verzi i se bulbucau, barba i se scutura ºi auzeai cum îi clãnþãnesc dinþii. Picioarele voinice i se îndoiau într-atât cã rotulele ba se atingeau, ba se depãrtau, iar umerii ba-i sãltau, ba-i cãdeau, în timp ce capul urieºesc era prizonierul unui tremurici constant ºi uºor, care parcã spunea nu, aºa cum vezi cã se întâmplã cu capetele slabe ale bãtrânelor. Miºcãrile necontenite ale corpului îl împiedicau pe fierar sã vorbeascã distinct. Gargarisea jumãtãþi de enunþ, scuipa câte o vorbã, rãmânea un rãstimp fãrã glas ºi o lua iarãºi de la capãt. Vederea unui om atât de puternic ºi de fioros cãruia e dat sã tremure fãcea ca boala aceea cunoscutã tuturor sã parã mai înspãimântãtoare decât era în fapt.
O mare tristeþe îi copleºiºe pe toþi cei ce-l scrutau pe fierarul tremurând. Acesta era aidoma unui colos care se clatinã pe o fundaþie nesigurã. Toþi aºteptau încordaþi sã se prãbuºeascã de-ndatã, însã asta nu se întâmpla. Era incredibil ca un om de mãrimea lui sã se zgâlþâie continuu, dar fãrã sã se prãbuseascã, întru uºurarea lui ºi a celorlalþi, fãcându-se una cu pãmântul. Pânã ºi cei mai nenorociþi dintre invalizi, cei cu coloana sfãrâmatã, resimt în vecinãtatea lui Bossi o teamã imprecisã ca acelea pe care le încerci înaintea unei catastrofe îndelung aºteptate.
Cine îl vede simte nevoia sã-l ajute ºi totodatã neputinþa de a o face. E dureros ºi ruºinos sã-þi dai seama cã n-ai cum sã-l asiºti. Mai cã-þi vine ºi þie sã tremuri de ruºine. Cei ce-l privesc par sã se molipseascã. În cele din urmã faci un pas înapoi, te eschivezi, dar tot nu izbuteºti sã-þi scoþi din minte imaginea uriaºului tremurãtor.
Cu trei zile înainte de sosirea comisiei Andreas a fãcut o vizitã în baraca lui Bossi pe care pânã atunci o ocolise mereu. Douãzeci de ologi ºi de amputaþi se fãcurã roatã în jurul fierarului ºi îl contemplau într-o muþenie miloasã. Poate sperau în efectul molipsitor al tremuriciului. Oriºicum, ba unul, ba altul începea sã resimtã o zvâcnire puternicã a genunchilor, a coatelor, a articulaþiilor de la mâini. Nimeni n-o recunoºtea în faþa celorlalþi. Unul câte unul o ºtergeau pe nevãzute pentru a-ºi cultiva în singurãtate noul tremurici.
Andreas cel neîncrezãtor, care nu-l putea suferi pe Bossi din motive nici de el ºtiute, se îndoise la început de boala acestuia. Îl apucase invidia, ºi pentru prima datã amãrãciune faþã de guvernul ce binevoia sã-i rãsplãteascã doar pe cei cu ºocul obuzelor ºi pe nimeni altcineva. Era întâia oarã când fãcea apriga cunoºtiinþã cu nedreptatea acelora care ordonã ºi hotãrãsc. A simþit deodatã cã-i pulseazã muºchii, cã i se strâmbã gura, cã i se zbate pleoapa dreaptã. L-a podidit o spaimã veselã. A plecat ºonticãind. Muºchii sãi s-au potolit. Pleoapa a încetat sã se mai zbatã.
N-a putut adormi. ªi-a pus hainele pe întuneric, nu ºi-a luat cârjele pentru a nu-i trezi pe ceilalþi, s-a sprijinit cu mâinile de capul patului ºi de masã, ºi-a fãcut vânt cu piciorul pânã la fereastrã ºi trunchiul l-a urmat. A zãrit o fãrâmã din pajiștea întunecatã ºi grilajul licãritor vopsit în alb. Rãmase mai mult de o orã în aceeaºi poziþie gândindu-se la o flaºnetã.
E o dupã-amiazã însoritã de varã. Andreas se aflã în curtea unei case mari, la umbra unui bãtrân copac stufos. Poate e un tei. Andreas rãsuceºte maneta flaºnetei ºi cântã : „Aveam un camarad” sau „Înaintea cetãþii” sau imnul naþional. E în uniformã. κi poartã medalia. Monedele zboarã din toate ferestrele, înfãºurate în ºerveþele. Se aude zornãitul înãbuºit al banilor azvârliþi. Sunt ºi copii acolo. Fetele-n casã se apleacã peste pervazul ferestrei. Nu le e fricã. Andreas învârte manivela.
Luna se înãlþa peste marginea pãdurii dinaintea barãcilor. Se lumina. Andreas se temea sã nu fie vãzut de colegii sãi. Nu voia sã ºadã în miezul luminii pale. Se cãzni sã ajungã înapoi în pat.
Urmãtoarele douã zile fu tãcut ºi îngândurat.
S-a ivit comisia. A fost chemat fiecare pe rând. Lângã draperia ce ascundea comisia de ochii invalizilor în aºteptare stãtea un bãrbat. Acesta o trãgea de fiecare datã la o parte ºi striga un nume. Un corp firav se desprindea mereu din rândul celorlalþi, se clãtina, ºonticãia, bocãnea ºi dispãrea în spatele cortinei.
Invalizii examinaþi nu mai reveneau. Pãrãseau sala pe o altã ieºire. Primeau o bucatã de hârtie, pe urmã se întorceau în barãcile lor, îºi împachetau lucrurile ºi porneau târâº-grãpiº înspre ultima staþie a tramvaiului.
Andreas aºtepta alãturi de ceilalþi fãrã sã ia parte la conversaþia lor ºoptitã. Tãcea asemeni unuia care nu vrea sã se trãdeze ºi care trãieºte cu teama sã nu fie momit c-o vorbuliþã sã dea pe faþã secretul lui cel mai de preþ.
Bãrbatul a ridicat draperia ºi a chemat din salã pe Andreas Pum. Cârja lui bocãni de câteva ori pe duºumea rezonând în tãcerea impusã.
Deodatã, Andreas a început sã tremure. Îl privea pe preºedintele comisiei, un ofiþer superior cu guler auriu ºi barbã blondã. Barba, chipul, gulerul uniformei se amestecau într-o patã de alb ºi auriu. Cineva a spus:
- Iarãºi unu’ cu ºocul-obuzelor.
Cârjele din mâinile lui Andreas au început singure s-o ia din loc. Douã ordonanþe au sãrit sã-l sprijine pe Andreas.
- Licenþa! rãcni poruncitor ofiþerul superior. Ordonanþele l-au depus pe Andreas pe un scaun ºi s-au zorit la treabã. Deja erau încovoiaþi peste hârtiile foºnitoare în timp ce penele lor dansau.
Mai apoi Andreas s-a trezit cu un maldãr de hârtii în mâna tremurãtoare ºi a ºchiopãtat spre ieºire.
Începând sã-ºi împacheteze lucrurile, a încetat sã mai tremure. Doar atât îºi spunea în gând: „s-a petrecut un miracol! s-a petrecut un miracol!”
A rãmas în closet pânã au dispãrut toþi tovarãºii sãi. Apoi ºi-a numãrat banii.
În tramvai oamenii îi fãceau loc. Dintre locurile oferite l-a ales pe cel mai bun. ªedea în faþa ieºirii, lângã el, în mijlocul vagonului, se aflau cârjele ca un pichet de graniþã. Toatã lumea se holba la Andreas.
S-a dus la adãpostul pe care îl cunoºtea.

III

Flaºneta e fabricatã de întreprinderea Dreccoli & Co. Are forma unui cub poziþionat deasupra unui cadru din lemn pliabil ºi transportabil. Andreas îºi carã cutia în spinare ca pe o raniþã legatã cu douã curele. Pe partea stângã a instrumentului se gãsesc nu mai puþin de opt ºuruburi. Cu ajutorul lor selecteazã melodiile. Flaºneta are opt cilindri printre care imnul naþional ºi „Lorelei”.
Andreas Pum îºi þine licenþa într-un portofel care mai înainte a fost învelitoarea de piele a unui carneþel ºi pe care l-a cules întâmplãtor dintr-o movilã de gunoi pe lângã care trecea zilnic. Cu licenþa în buzunar pãºeºti cu inima uºoarã pe strãzile astei lumi unde miºunã poliþiºtii. N-ai de ce sã te temi; ºi într-adevãr n-ai pentru ce. Poþi sã nu iei în seamã reclamaþiile vecinilor rãi ºi arþãgoºi. Le trimitem autoritãþilor o vedere în care le explicãm cum stau de fapt lucrurile. Consemnãm totul scurt ºi la obiect. Datoritã licenþei, suntem, ca sã spunem aºa, pe picior de egalitate cu autoritãþile. Suntem împuterniciþi de organe sã cântâm oricând ºi oriunde vrem. Putem sã ne aºezãm flaºnetele la cele mai aglomerate colþuri de stradã. Fireºte, poliþia apare în cinci minute. Lasã-i sã vinã liniºtiþi! În centrul unui cerc de curioºi crispaþi, ne scoatem la vedere licenþa. Poliþia salutã. ªi punem sã cânte ce ne trece nouã prin cap în momentul respectiv: „Nu plânge, fetiþo!” - „ Fata mea cu ochi cãprui” – „Bãietul ºade la isvor”. Iar pentru auditoriul ºic avem un vals din opereta de anul trecut.
Andreas poate, dupã chef, sã învârtã manivela atât de iute cã valsul se preface în ceva tot atât de sprinten ºi de marþial ca un marº. Cãci simte ºi el din când în când nevoia unei melodii ostãºeºti mai ales în zilele mohorâte ºi reci când ploaia îºi vesteºte sosirea cu dureri în zona membrului sãu amputat. Piciorul îngropat de atâta amar de vreme îl chinuie. Partea genunchiului de unde a fost ferãstruit se albãstreºte. Cãptuºeala de la genunchi a pilugului nu mai e suficient de moale. Pãrul de cal din care e fãcutã e deja ros. Dacã l-ar umple cu puf sau blanã ar fi mai bine. În asemenea zile, Andreas e nevoit sã vâre la încheietura genunchiul o batistã sau douã. Dar ele nu fac treaba.
De cum începeau ploile, durerile dispãreau. Dar în zilele ploioase, Andreas nu fãcea aproape niciun sfanþ. Muºamau, altãdatã licãritoare, tare, impermeabilã se crãpase în câteva locuri. Fâºiile îi dungau suprafaþa creând un fel de hartã. Dacã ploaia o sã treacã prin învelitoare – ºi Dumnezeu l-a pãzit de asta pânã acum – gãurind lemnul nobil ºi ajungând prin el în interiorul instrumentului, cilindrele se vor strica.
Atunci când ploua, Andreas se adãpostea ceasuri întregi în acele cerdacuri prietenoase unde „cerºitul ºi negoþul ambulant” nu erau interzise, unde nu era de pazã niciun câine, niciun portar morocãnos ori nevasta acestuia care sã ocroteascã sfinþenia intrãrii. Cãci cu neamul femeiesc Andreas a avut câteva experienþe mai neplãcute. Însã asta nu-l împiedica sã viseze la dulceaþa înfiorãtoare a unei mâini femeieºti încã nedesluºite de care sã poatã spunã cã-i a lui.
Andreas nu avea gusturi de zi cu zi: cu cât o femeie îl ocãra mai cumplit ca sã-l goneascã de acolo, cu cât glasul ei suna mai tãios, cu cât postura sa era mai ameninþãtoare, cu atât o plãcea mai mult. ªi pe când îi întorcea spatele portãresei inospitaliere se simþea pe atât de subjugat de feminitatea acesteia, pe cât era dezamãgit de pierderea neaºteptatã a unui câºtig. Pãþanii de felul ãsta i se întâmplau adesea lui Pum. Erau singurele lui trãiri. Îi munceau nopþile, visa la femei planturoase, iar visãrile însoþeau ca un text poetic melodiile mai serioase ale minavetului. S-a ajuns pânã acolo cã nu îºi mai considera instrumentul ca ceva mecanic, ci vedea în cântarea sa o culme a virtuozitãþii. Asta pentru cã dorul, teama ºi tristeþea sufletului sãu alimentau mâna ce învârtea la manivelã, iar el se lãsa pradã închipuirii cã poate sã cânte mai rãsunãtor sau mai încet, mai languros sau mai rãzboinic dupã dispoziþie sau simþire. Începuse sã-ºi iubeascã instrumentul ºi vorbea cu acesta o limbã pe care o înþelegea doar el. Andreas Pum era un muzician veritabil.
Când dorea sã se înveseleascã, urmãrea din priviri pictura pestriþã de pe spatele flaºnetei. Imaginea reprezenta scena unui teatru de pãpuºi ºi o parte din auditoriu. Copilaºi blonzi ºi bruneþi se holbau în direcþia scenei unde se petreceau lucruri minunate. O vrãjitoare cu pãrul vâlvoi ºi cenuºiu þinea în mânã o baghetã magicã. În faþa ei se aflau doi copii cãrora le creºteau din cap coarne. Deasupra lor pãºtea o cãprioarã. Nu era nicio îndoialã cã imaginea arãta oameni metamorfozaþi de o zgripþuroaicã. Andreas nu credea cã aºa ceva se poate întâmpla ºi în realitate. Dar privind imaginea de atâtea ori a ajuns sã-i fie la fel de familiarã ºi de aievea ca orice lucru pe care îl vede zilnic. Vraja aceea aproape cã nu mai conþinea nimic fantastic. Mai minunate decât însãºi întâmplãrile erau culorile aprinse. Privirile lui Andreas sorbeau acea bogãþie de tonuri uleioase, iar sufletul sãu se îmbãta cu armonia seducãtoare prin care roºul sângeriu se dizolva în portocaliul plin de dor al cerului asfinþit din fundal.
Avea timp berechet sã facã asemenea observaþii acasã. Ce-i drept „acasã” nu era acel gen de loc unde sã poatã zãbovi cât e ziua de lungã. Însemna, mai degrabã, un pat aflat în ceea ce i se pãrea lui Andreas a fi o camerã spaþioasã. În ea mai dormeau pe lângã Andreas o fatã ºi prietenul ei. Pe ea o chema Klara, iar pe el, Willi. Ea þinea locul unei casieriþe într-o micã cafenea, iar el era un prelucãtor de metale fãrã slujbã. Willi muncea doar o datã pe sãptãmânã ºi nici atunci în meºteºugul lui. Împingea pe strãzi un cãrucior ca sã cumpere hârtie de ziar. Seara îºi ducea marfa la un comerciant de vechituri. Willi primea o treime din câºtig, cãci ºi acesta era împrumutat drept un mãrunt capital. Era limpede cã Willi nu putea trãi din veniturile sale. Trãia din ale Klarei. Ea avea ºi alte câºtiguri. El era gelos. Dar noaptea când se gãseau amândoi sub cuverturile subþiri cãuta sã uite de pe urma a ce trãieºte ºi îi ºi reuºea. Dimineaþa urmãtoare, se lungea în timp ce Klara ºi Andreas erau de multã vreme sculaþi. Rãmânea toatã ziua acasã ºi nu-i îngãduia lui Andreas sã intre înainte de cãderea nopþii. ªi explica asta spunând mereu: „Tre’ sã pãstrãm ordinea!”. Era departe de el sã-l urascã pe olog, pe Andreas. Pur ºi simplu iubea ordinea. Andreas Pum avea unde sã punã capul, dar nicio locuinþã. Cãci lumea e astfel tocmitã cã nu poþi sã te bucuri decât pentru ce ai plãtit.
Andreas se împãcase cu aceastã ordine ºi sosea imediat ce se înnopta. Fãcea ceai pe un arzãtor cu spirt. Willi bea alcoolul diluat din spirt în cana de apã. Andreas îºi sorbea ceaiul cu o bucatã de pâine. Willi aducea câteodatã un cârnat. Cãci nu arar se întâmpla ca Willi sã se dedea plimbãrii în zilele frumoase, sã treacã prin faþa unui magazin de delicatese la uºa cãruia atârnau asemeni unor spânzuraþi niºte cârnaþi vârtoºi. Iar Willi tãia vreo doi- trei mai mult de dragul sfidãrii decât al hoþiei. Ce-i provoca plãcere era pericolul ºi mândria cã se pricepe. ªi-n plus i s-ar fi pãrut un pãcat sã dea înapoi din calea întinsã de destin. Andreas avea suspiciunile lui în ce priveºte originea cârnaþilor. O datã îl întrebase de unde îi are:
- Taci ºi îmbucã! pronunþã Willi, tre’ sã pãstrãm ordinea!
Din fericire nu încãlca ordinea dacã Andreas, în timp ce mistuia mâncarea, se dedica contemplãrii picturii de pe suprafaþa flaºnetei. Magia nefinalizatã a tabloului te îndemna s-o duci mai departe. Andreas ar fi vrut s-o poatã picta el. Pe cei doi copii care mai aveau încã formã umanã i-ar fi transformat în cãprioare sau în alte animale. Erau o sumedenie de posibilitãþi. Copiii n-ar putea fi metamorfozaþi în ºobolani? Ãi! ªobolani! Poate-n pisici; în lei tineri, în crocodili micuþi ºi drãguþi; în ºopârle; în albine; în pãsãri – cipcirip! În pãsãri. Un pictor bun care ºtie sã mânuiascã pensoane ºi culori s-ar pricepe sã dea o continuare picturii.
Curând dupã miezul nopþii a sosit Klara. S-a dezbrãcat. Andreas a întredeschis ochii. A zãrit-o în cãmaºã. Privirea lui jinduia dupã sânii ei dezgoliþi, ºi inima îi bãtea cu putere în speranþa cã are sã-i alunece o bretea. Apoi a auzit îmbrãþiºãri ºi sãruturi, ºi a adormit visând la vãdane voinice cu ºolduri late ºi sâni bombaþi.
Ah, jinduia dupã o femeie, dupã propria lui odaie, dupã un pat matrimonial uriaº, plin de o cãldurã învãluitoare. Cãci vara aproape se isprãvise ºi se gândea la grozãviile iernii ce va sã vinã. Andreas era singur pe lume. Iarna trecutã a petrecut-o în spital. Acum strãzile iernatice îl speriau ºi se ridicau în faþa lui la fel de abrupte ºi de alunecoase ca o pârtie. Inamicul nostru este strada. E întocmai cum ne-o închipuim: o suprafaþã povârnitã ºi pieptiºã; Doar cã nu ne dãm seama atunci când o strãbatem. Dar iarna – asta stã scris la gazete – portarii ºi prãvãliaºii, unii ºi aceiaºi cu cei care ne izgonesc din case ºi curþi ºi care ne aruncã în spate sudãlmi, uitã sã împrãºtie cenuºã sau nisip pe gheþuº, iar noi o sã cãdem, cãci frigul ne înþepeneºte.
Ce bine i-ar fi pãrut lui Andreas sã facã rost de o femeie pânã la iarnã, o portãreasã dintre acelea care sunt protectoare, puternice ºi înverºunate ºi-l iau la goanã, dar a cãror poziție impozantã nu și-o poate scoate din minte: le vede cum îºi proptesc mâinile la ºolduri, scoþându-le ºi mai mult în evidenþã, iar fundul li se strânge bombat ºi alb pe sub fuste. Dacã ar avea o asemenea femeie, i-ar inspira forþã, curaj ºi siguranþã, ea ar preface iarna într-un joc de copii.
L-au sculat devreme afuriseniile lui Willi cel smuls din dulceaþa somnului matinal de trezirea Klarei. Apoi Andreas a ieºit pe strãzile dimineþii ºi a ºchiopãtat grãbit cu cei grãbiþi de parcã ar fi fost imboldit nu de opþiunea de a cânta la alegere într-o curte oarecare, ci de necesitatea de a se duce la una anume, aflatã foarte departe. Împãrþise ºi ordonase oraºul în distrincte, dupã propriile lui interese, iar în fiecare zi o lua înspre un alt areal. Aºa ajungea în zone noi, cercetãtor ºi curios, ºonticãia fãrã teamã peste asfaltul neted al bulevardelor spaþioase, ºi era grijuliu sã opreascã maºinile ridicându-ºi bastonul ºi înjurându-i pe ºoferii nepãsãtori. Așa se face cã învãþase sã înfrângã strãzile, strãzile primejdioase care sunt duºmanii tuturor. N-avea de gând sã se lase dovedit de ele. Avea licenþã. O licenþã de la guvern sã joace unde ºi la ce orã pofteºte. Avea o cârjã, o licenþã ºi o medalie. Vedeau cu toþii cã era invalid, un soldat care ºi-a dat sângele pentru patrie. Iar asemenea oamenii sunt încã respectaþi. Vai de cei care nu-i aratã respectul cuvenit!
Cum? Nu împlinea el o datorie atunci când acþiona manivela flaºnetei? Licenþa pe care orânduirea i-o înmânase în persoanã nu era oare mai degrabã o obligaþie decât un beneficiu? Cântând îi elibereazã de grija ce i-o poartã ºi scapã þara de un bir împovãrãtor. Da, nu încape îndoialã, cã activitatea sa nu poate fi comparatã decât cu cea a autoritãþilor, iar persoana lui, cu aceea a unui funcþionar; mai ales atunci când pune tamburul cu imnul naþional.

IV

Se întâmplã pe Pestalozzistraße, într-o zi de joi cãlduroasã, în curtea casei numãrul 37 (în faþa bisericii de cãrãmidã galbenã care situatã în mijlocul strãzii era înconjuratã de iarbã de parcã þinea cu tot dinadinsul sã se deosebeascã de celelalte clãdiri) ca Andreas sã se simtã copleºit de dorinþa de a pune sã cânte un marº; poate pentru cã toropeala crescândã a zilei ºi a lui Andreas însuºi îndrituia la o pauzã evocatoare.
Andreas fixã ºurubul de pe partea stângã a flaºnetei pe „Imnul Naþional” ºi învârti manivela atât de înverºunat cã sunetele festive ºi-au pierdut solemnitatea, au pornit sã ºovâlcãie iuþit, au uitat de pauze ºi-au izbutit sã sune de mai departe cu melodia unui marº.
În curte se aflau cinci copii, iar douã cameriste s-au aplecat fascinate peste fereastrã. O femeie îndoliatã a ieºit din vestibul ºi ºi-a mânat paºii bãrbãteºti, fermi în direcþia lui Andreas oprindu-se în spatele lui. ªi-a lãsat mâna fermã pe umãrul lui Andreas Pum ºi a spus:
- Sãrmanul meu Gustav a trecut ieri la cele veºnice. Cântaþi ceva trist.
Andreas, cu toate cã nu era laº din fire, a tresãrit surprins, a dat drumul manivelei rãmasã cu mânerul în sus ºi s-a întors sã vadã. I-a pãrut rãu cã mâna caldã ºi puternicã îi alunecase de pe umãr, ºovãitor ºi totuºi inevitabil. Se uitã la chipul înroºit al vãdanei. I-a plãcut. Deºi nu a avut vreme sã ghiceascã ce vârstã are, a reuºit de îndatã sã realizeze cã femeia blondã, îmbrãcatã în negru, era în – ceea ce se numeºte îndeobºte – „cea mai bunã vârstã”. Momentan, Andreas nu a împins gândirea mai departe. Doar o simþire nebuloasã s-a împrãºtiat înlãuntrul sãu cum cã aceastã femeie a intrat ºi în curte, dar ºi în viaþa lui. Simþea cã în sufletul sãu rãsãrise o luminiþã.
- Cu cea mai mare plãcere! zise Andreas ºi îºi înclinã uºor capul. De parcã aria melancolicã ar fi necesitat o pregãtire specialã a deºurubat cu gesturi somptuoase tamburul cu imnul naþional, a fãcut vânt manivelei care veni cu mânerul în jos, iar ultimul sunet rãmas în flaºnetã a icnit asemeni unui cãscat înãbuºit. Dupã care Andreas a întors ºurubul al patrulea ºi ultim. A ºovãit preþ de o clipã între „Lorelei” ºi „Bãietul ºade la isvor”. A ales pe „Lorelei” socotind cã vãdana o fi cunoscând melodia.
Presupunerea s-a dovedit corectã. Vãduva care se retrãsese în odaia ei pentru a se delecta mai comod de la fereastrã cu melodia tristã a început sã cânte. Se strãduia sã o ia înaintea sonoritãþii instrumentului ca ºi cum ar fi fost îmbolditã de nerãbdare ºi din ambiþia de a-ºi dovedi sieºi ºi celor care o ascultã cã ºtie melodia pe dinafarã ºi cã nu depinde de flaºnetã; dar Andreas, în pofida grabei femeii, a considerat ca fiind necesarã o încetinealã aparte ºi rotea cât se poate de domol manivela. De asemenea, se gãsea în una din acele dispoziþii care se nãpusteºte peste noi în momentele importante ale vieþii ºi pe care ne-am deprins sã le marcãm prin solemnitate.
Dupã ce rulase „Lorelei” peste un sfert de ceas, vãduva a ieºit iarãºi în curte având în mânã prãjituri, pâine ºi un coº cu fructe. Andreas mulþumi. Femeia a spus:
- Mã numesc Blumich, numele meu de fatã e Menz. Mai veniþi pe aici dupã înmormântare. Andreas intui cã a sosit momentul sã-i dea mâna. ªi a fãcut-o strângându-i pumnul între degetele sale ºi zicând:
- Condoleanþele mele, doamnã Blumich.
În acea zi, nu a mai cântat nicãieri. S-a aºezat pe o bancã din faþa bisericii, a mâncat prãjiturile ºi fructele ºi a vârât pâinea în rucsac. A ajuns acasã mai târziu ca de obicei. Willi sucombase deja de multã vreme nevoii de a se întinde în pat ºi se abþinu sã adoarmã doar de frica de a nu fi trezit mai târziu ºi de a fi nevoit sã coboare din pat pentru a-i deschide „beteagului” uºa încuiatã. Când Andreas a pãºit în camerã, Willi nu i-a rãspuns la salut. Asta l-a durut pe Andreas. Era o zi în care Willi îi era foarte drag. κi scoase arzãtorul cu spirt pentru a-ºi pregãti ceaiul. Pe Willi tãcerea l-a scos din sãrite. Avea chef sã se certe cu Andreas ºi pentru asta a spus:
- Dacã mai întârzii ºi mâine îþi iau flaºneta ºi þi-o sparg! Sã fii punctual! Tre’ sã pãstrãm ordinea! Dar tocmai azi era greu sã-l mânii pe Andreas. I-a zâmbit lui Willi, a pus pâinea pe masã ºi i s-a adresat politicos cu galanteria unui om umblat:
- Serveºte-te, domnule Willi!
- Da’ sã-mi fii punctual! zise Willi ºi a luat loc la masã. „E un tip de ispravã”, se gândi el ºi se simþea deja împãcat. Mai rãmãsese un cârnat de la ultima plimbare. Atârna de un cui deasupra patului. L-a luat molcom, l-a rupt în douã ºi i-a dat o jumãtate lui Andreas:
- Azi am fãcut cunoºtiinþã c-o femeie, mãrturisi Andreas.
- Felicitãri, rosti Willi.
- O vãduvã, o cheamã Blumich.
- E tânãrã?
- Da, tânãrã!
- Al naibii de norocos!
- I-a murit ieri bãrbatul.
- ªi deja...?
- Nu!
- Dã-i zor, amice! Vãduvioarele nu stau prea mult pe gânduri!
Vorbele se întipãrirã în mintea lui Andreas. Nu era dispus sã îl preþuiascã pe Willi ca pe un om extraordinar, dar admitea faptul cã inºii de tipul lui se pricep mai bine la femei ºi au adunat o grãmadã de experienþã. Poate cã ar fi fost cu folos, chiar decent sã ia parte la înmormântare? Dar poate cã nu se cade din pricina vecinilor – ºi poate cã nici doamnei Blumich n-o sã-i placã? Mai sã-l doarã cã nu-i cunoºtea prenumele. Era constrâns sã îi spunã „doamna Blumich” pânã ºi în gândurile lui cele mai intime, cu toate cã nu îi mai era de mult strãinã. Cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât îi era mai apropiatã. Nu exista altã fiinþã pe planetã care sã însemne atât pentru el. Credea cã nu se mai înþelege nimeni atât de bine ca ei doi, cu toate cã nu avea nicio dovadã în acest sens. Cãci nu datora cunoºtiinþa ºi bunãtatea ei durerii pierderii unui soþ? O femeie uitã cu atâta uºurinþã! ªi – de ar fi fost aºa – mai era demnã? Cin’ sã cunoascã femeile? Cine ºtie de cât amar de vreme îi era soþul bolnav, un cadavru viu? De cât timp a trebuit sãrmana femeie sã-ºi înfrâneze fireasca dragoste de viaþã? Andreas se înfiorã de milã.
ªi în astã-searã îºi întredeschise ochii, iar privirea lui umbla sã vadã sânii fetei. Dar nu îl nãpãdise invidia, ci doar dorinþa de a-i compara. Acele câteva ocheade din curte au fost îndeajuns pentru a-ºi forma o pãrere despre nurii doamnei Blumich. Ah, era zdravãnã ºi se vedea cã rochia scurtã avea de furcã sã þinã sub control sânii nãrãvaºi; cum ºoldurile ei late ºi îmbietoare se bâþâiau vârtos ºi voluptos în cingãtoare; cum totul nu era decât o plenitudine sãnãtoasã ºi nicidecum de prisos. Din mâinile ei calde izvora un curent de viaþã ºi bucurie, iar ochii ei cãprui, niþel înroºiþi de plâns, erau ca douã dorinþe îndrãzneþe.
Dar un bãrbat ca Andreas e demn de o asemenea femeie? Ce avea el sã-i ofere? Hai sã zicem cã era sãnãtos, cu toate cã piciorul lipsã îl durea uneori în zilele ploioase. Dar asta þinea mai mult de traiul mizer. Era voinic, cu umeri largi, un nas îngust, impozant ºi osos, muºchi proeminenþi, pãr des, castaniu, ºi atunci când binevoia ºi îºi înãsprea trãsãturile feþei avea privirea cutezãtoare ºi vultureascã a unui rãzboinic, mai cu seamã când mustaþa lui întunecatã, încã necuprinsã de cãrunteþe, era întoarsã la colþuri ºi pomãdatã. În plus, nu mai era un þânc neºtiutor în ale dragostei ºi tocmai acum, dupã o îndelungatã perioadã de castitate, era umplut cu forþã ºi bãrbãþie. Aºa cã el era bãrbatul care sã poatã mulþumi o vãduvã exigentã.
Cu asemenea gânduri trufaºe Andreas adormi ºi tot cu ele se trezi. Pentru prima datã, dupã multã vreme, în timp ce se îmbrãca, s-a privit în oglindã îndelung ºi c-o fixitate dureroasã cum obiºnuia sã facã-n cãtãnie înainte de apel. Suflã peste crucea de metal ºi o lustrui de mânecã sã fie cât mai lucioasã. S-a pieptãnat de trei ori pânã sã-ºi punã în ordine cãrarea. ªi a luat-o direct înspre Pestalozzistraße.
Pe drum îi trecu prin minte cã merge prea rar sã se radã. De douã ori pe sãptãmânã, marþea ºi vinerea, se ducea la ºcoala de ucenici pentru bãrbieri, unde învãþãceii barbereau mustãþile dureros, dar pe degeaba. ªcoala de ucenici precum ºi rutina de a se rade de doar douã ori pe sãptãmânã i se pãru nedemnã de un bãrbat care ºi-a pus în minte sã facã o impresie nemaipomenitã ºi de duratã asupra unei vãduve dichisite. Iar acea nesãbuinþã exaltatã, cãreia îi cãdem bucuroºi victimã, în momentele în care suntem siguri de izbândã, îl cuprinse zdravãn ºi pe Andreas ºi era mai puternicã decât temperanþa care-l strãjuia de obicei. Andreas a intrat într-o bãrbierie care se lãuda ºi nu pe nedrept cu numele de salon de frizerie ºi, cu toate cã flaºneta lui stârni, pare-se, o oareºicare uimire, a fost primit cu aceeaºi politeþe animatã ºi cãlduroasã care, asemeni unui vânticel blând de primãvarã, le e insuflatã tuturor celor care pãºesc într-o frizerie.
S-a privit în oglindã, cu chipul albit de pudrã, cu cãrarea licãrind de la unsoare, ºi a inspirat cu plãcere ºi mândrie parfumul distins pe care-l degaja el însuºi. ªi-a propus cu fermitate cã de aici înainte sã nu mai frecventeze ºcoala de ucenici, ci sã cãute sã meargã mai des în diferite frizerii. ªi-a întins pielea capului, fruntea, ºi-a iþit cele douã linii impozante de o parte ºi a alta a nasului suscitând prin urmare acea privire vultureascã pe care o evocase în momentele decisive ale carierei lui militare. Apoi îi reuºi sã-ºi ia flaºneta printr-o miºcare într-atât de nobilã, încât aproape cã se asemãna cu un vagmistru care îºi vârã sabia-n teacã.
De-abia pe stradã, în vecinãtatea casei cu numãrul 37, îl nãpãdirã griji de importanþã ºi naturã diferitã aidoma unui roi supãrãtor de muºte. Gãsi cã-i un egoist cu inima împietritã, un om hain ºi pe deasupra vanitos care, fãrã sã ia în considerare acea zi dureroasã a doamnei Blumich, poate cea mai dureroasã din viaþa ei, se duce sã se ferchezuiascã. Ce o sã-i treacã femeii prin cap când o sã aparã aºa în faþa ei dupã ce ieri l-a vãzut în starea lui obiºnuitã? N-o sã se simtã pe bunã dreptate jignitã, ofensatã, chiar mâhnitã? Poate cã nu era tocmai potrivit s-o viziteze astãzi pe doamna Blumich. Se impune sã aibã oleacã de consideraþie ºi pentru rãposatul care încã nu-i îngropat. De fapt, existau multe motive pentru care Andreas putea aºtepta sã-i lase vãduvei rãgazul sã se împace cu gândul dispariþiei bãrbatului dintâi. Ba mai mult, ea îl chemase nu pentru azi, ci pentru mâine, s-ar putea spune cã l-a ºi rugat.
În acea zi, Andreas a avut mai mult noroc ca în oricare altã perioadã de când a început sã se prenumble cu flaºneta prin curþi. Asta ori din cauzã cã zãpuºeala neobiºnuitã îi silea pe toþi sã lase ferestrele larg deschise ºi sunetul muzicii le dãdea cel mai bun temei sã se reazeme de fereastrã pentru a lua o gurã de aer, ori din cauzã cã Andreas cel proaspãt-ras, curat, decorat cu o cruce strãlucitoare li se pãrea simpatic – nu ºtim de ce, dar în jurul lui Andreas plouase într-atât cu monede, cã obosise sã se tot aplece dupã ele. Nu mai încãpea nicio îndoialã: norocul intrase în viaþa lui odatã cu vãduva Blumich. ªi Andreas s-a întors acasã, zâmbind blând ºi binevoitor asemeni razelor la apus pe faþadele caselor, cu mult înainte sã se întunece, având pe buze un salut cãlduros pentru Willi ºi un apetit zdravãn care se întâmplã adesea sã însoþeascã un sentiment sãnãtos de mulþumire.

V

Deocamdatã Andreas nu ºtia nimic de rivalul sãu care dacã îi luai în considera profesia s-ar fi putut dovedi periculos. Respectivul era tânãr, subþire, subinspector de poliþie, ºarmant din cap pânã-n picioare, locatar al clãdirii numãrul 37, îl chema Vinzenz Topp; un cuceritor al femeilor de peste tot unde l-a dus serviciul, un domn care ºtia sã reconcilieze demnitatea meseriei cu o fire plãcutã; cordial cu trecãtorii ºi subordonaþii, dãdea dovadã faþã de superiori de o corectitudine simpaticã în care amesteca ºi niþel supuºenie soldãþeascã. Pânã ºi în aceastã transpunere, Vinzenz insinua o notã personalã care-l fãcea nu doar mai distins decât camarazii sãi, ci ºi mai în ton cu regulamentul. La serviciu se comporta omeneºte, iar în cercul intim soldãþeºte. În timpul îndelungatei boli a soþului, doamna Blumich cu simþurile ascuþite de abstinenþã bãgã de seamã calitãþile vecinului sãu în deplinãtatea lor nãucitoare ºi se bucura nu arar sã schimbe cu el vreo douã cuvinte sau vreun salut zâmbitor. Totuºi, îi era cât se poate de clar cã inspectorul-adjunct poate reprezenta o distracþie pasagerã pentru o femeie în nevoie, însã nicidecum un soþ fidel ºi de bizuialã. În afarã de asta el avea de trei ori pe sãptãmânã ture de noapte. Doamnei Blumich îi era fricã sã stea cu fiica ei de cinsprezece ani în cele douã mici odãi care însã în întunericul nopþii pãreau imense. ªi deºi, în general, se încredea în capacitatea ei de a îmblânzi ºi de-a þine în frâu bãrbaþii care umblã dupã prospãturi, era convinsã cã trufia tinereascã a domnului Vinzenz Topp o s-o dovedeascã. Fireºte nici instinctele nu-i erau atât de sigure, nici înþelegerea atât de ascuþitã, încât sã realizeze cã tocmai inspectorul-adjunct aparent atât de arogant era cel care tânjea dupã un trai stabil, alãturi de o vãduvioarã. ªi în fond acesta era motivul pentru care Vinzenz Topp era nemulþumit de viaþã. Aluneca treptat înspre acea perioadã a vieþii când þi se face silã sã cheltui efort, timp, ca sã nu mai vorbim de bani, pe niºte iubiri, mereu altele. Inima tânjeºte dupã legiuirile liniºtitoare ale unei cãsnicii cu acte. Drept vorbind ne-am sãturat sã tot fim pe drumuri pentru a ne astâmpãra setea cuvenitã dupã apropierea cãlduroasã a unei femei. E de ajuns faptul cã meseria ne lasã fãrã adãpost. Avem nevoie de siguranþa unui cãmin care nu ne interzice câte o escapadã din când în când, iertatã mai pe urmã în tãcere. Avem nevoie de o locuinþã cu douã camere – pe care momentan nu ne-o permitem – mobilatã ºi c-un spor de salar generos pentru nevastã ºi copil. ªi, în fine, ridicarea la rangul de inspector care, deºi nu depinde de o cãsãtorie, poate fi grãbitã fãcând aluzie la nevoile noastre sporite în faþa unui superior binevoitor.
Dupã cum am mai spus, Doamna Blumich – pe care de altfel o mai chema ºi Katharina – nu bãnuia nimic din toate astea. Fiind obiºnuitã sã impresioneze bãrbaþii nu-i pãrea deloc ieºit din comun cã Vinzenz Topp îi face ochi dulci, dar cuviincioºi, lucru pe care orice femeie ºtie sã-l aprecieze. Femeile colecteazã o sumedenie de asemenea ocheade din hol ºi de pe stradã, din parcuri ºi magazine. Ele nu înseamnã nimic special. Bãrbaþii sunt cu toþii niºte uºuratici, le place dragostea, dar responsabilitatea ba, vorba zicalei: vor sã aibã, dar nu sã plãteascã. Katharina Blumich era femeie cu scaun la cap. ªi pe bãrbatul dintâi la ales cu osârdie. Cã mai târziu s-a îmbolnãvit de plãmâni fiindcã muncea la o fabricã de perii, asta Cel de Sus a vrut-o. N-ai ce te pune cu soarta, dar mintea tre’ sã þi-o asculþi. ªi ea pleda pentru un bãrbat de o vârstã maturã, pesemne cu vreun beteºug, dar nu unul care sã zãdãrniceascã fericirea conjugalã; raþiunea cere un pãsãroi cu aripile smulse, uºor de stãpânit ºi care nu mai are nevoie de un dresaj istovitor. Nivelul social nu mai juca niciun rol, sau unul foarte mic, întrucât doamna Blumich a dedus cã-i mai îndemânos sã ridici pe cineva dintr-o sferã mai joasã pânã la tine, decât sã fii tu însãþi trasã în sus. Acest fapt ar sili-o sã-ºi arate recunoºtiinþa ºi i-ar rãpi din autoritate. Nimic nu conteazã mai mult într-o gospodãrie ca autoritatea femeii.
Iatã din ce motive a renunþaþ doamna Katharina Blumich la Vinzenz Topp. N-are decât s-o nenoroceascã pe alta! N-are decât sã-ºi iroseascã viaþa cu cameriste fluºturatice! E bine cã-l poatã folosi ca ameninþare constantã al unui eventual soþ ºi ca pricinã de gelozie. Tre’ sã tragi folos din orice, nu sã te arunci aºa de-a nimica.
Andreas Pum ºi-a fãcut vizita oficialã în casa cu numãrul 37 într-o zi posomorâtã ºi plumburie ce amintea de toamnã în ciuda unei zãpuºeli de varã târzie, iar aerul greu de umezealã îi pricinuia lui Andreas dureri în piciorul lipsã. În zile ca acestea se simþea copilãros, pãrãsit, cu inima grea, plinã de dor, dornic de ocrotire. De îndatã ce a intonat “Lorelei”, un semn tãcut de recunoaºtere convenit între ei, doamna Blumich ºi-a fãcut apariþia rugându-l sã se opreascã ºi sã-ºi reia cântarea la ea în apartament. Era o baladã tristã, melancolicã care nu-ºi dezminþea deloc tragismul. Muzicii îi urmã o reverenþã politicoasã din partea micuþei ºi palidei Anna care-ºi þinea coada subþire a pãrului strânsã într-o fundã neagrã, cam mare, ce amintea de un liliac. Copila buimãcitã de agitaþia tragicã din ultima vreme nu scotea o vorbã. Însã bãrbatul cel nou cu piciorul de lemn ºi flaºneta îi plãcuse cu toatã ciudãþenia lui. A prins încredere. Avea cinci ani, o vârsta când încã eºti un dumnezeu ºtiutor ºi întrezãreºti bunãtatea ascunsã a oamenilor asemeni pietricelelor multicolore de sub apa cristalinã de munte.
Conversaþia îºi urma cursul, întreruptã de cafea ºi prãjituri de casã, un praznic tihnit pentru rãposatul Blumich.
- Avea o garderobã grozavã! se entuziasmã femeia, era cam de statura dumitale. Vreo douã costume cafenii n-au nici cinci ani, pe atunci era încã soldat ºi i-am purtat de grijã, de ar fi murit acolo, cine ºtie, suferinþa n-ar fi fost atât de mare ºi copilul n-ar fi existat, un copil orfan de tatã! Ah, nu vã închipuiþi cât de singurã-singuricã trãieºte o femeie în lumea asta rea. N-aveþi cum sã vã închipuiþi, bãrbaþii nu pot sã-ºi închipuie!
- Mama, Dumnezeu s-o odihneascã, a rãmas ºi ea vãduvã de tânãrã! a conchis Andreas cã se cuvine sã spunã.
- ªi nu s-a mai cãsãtorit?
- Ba da, s-a luat cu un instalator.
- Era om de treabã?
- Foarte de treabã.
- Mai trãieºte?
- Nu, ambii au murit în rãzboi.
- Amândoi?
- Da, amândoi!
- Ah, dacã e sã ai ºansa ºi noul soþ sã fie un partener de viaþã la fel de bun ºi de credincios. Doamna Blumich a estimat cã acum e momentul sã plângã, ºi-a cãutat batista ºi s-a pornit.
Andreas socoti, ºi pe bunã dreptate, cã datoritã acelei scene triste lucrurile au luat o întorsãturã bunã pentru el. Acum putea sã-ºi încerce ºi el norocul. ªi pe când se apleca deasupra femeii plângãreþe, atingându-i parcã din neatenþie sânii, a zis:
- O sã vã fiu întotdeauna credincios.
Doamna Blumich scãpã de batistã ºi a întrebat aproape tãios:
- Sigur?
- Pe cât e de sigur cã stau aici.
Doamna Blumich s-a ridicat ºi a lipit un sãrut pe fruntea lui Andreas. El i-a cãutat gura. Ea i-a cãzut în poalã. ªi a rãmas locului.
- Unde stai? l-a întrebat ea.
- La o pensiune, rãspunse Andreas.
- Ne-am putea cãsãtori ºi mâine de n-ar fi gura lumii. Sã aºteptãm barem vreo patru sãptãmâni.
- Aºa mult? a întrebat Andreas, iar pe urmã ºi-a întins ambele braþe în jurul Katharinei, resimþind moliciunea falnicã a trupului ei ºi a repetat tânguitor:
- Aºa mult?
Katharina s-a dezlipit cu o miºcare fermã.
- Ce trebuie sã fie trebuie sã fie, a decretat ea cu severitate ºi atât de convingãtor, încât Andreas i-a dat dreptate, s-a supus ºi a început aproape numaidecât sã depene cele mai dulci vise legate de viitor.

VI

Nu era el un tip al naibii de norocos? Lucruri de felul ãsta nu se întâmplã chiar în fiecare zi, nu-s ceva obiºnuit, îs adevãrate minuni. Câþi dintre tovarãºii sãi nu aºteptau la timpul ãsta iarna tremurând ca niºte arbuºti fragili ºi singuratici având ºtiinþa faptului cã au fost pãrãsiþi ºi condamnaþi la moarte, fãrã sã aibã puterea sã punã capãt sorþii încete ºi nimicitoare curmându-ºi de îndatã viaþa. Pe el, pe Andreas Pum, l-a ales dintr-o mie de invalizi vãduva Blumich pe care se antrena deja în gând s-o numeascã „Kathi”. De acum înainte femeia visurilor, caldã, cu sânii mari ºi ºoldurile late va fi a lui; dinspre trupul ei emana o moliciune învãluitoare, o mireasmã jinduitoare ºi ameþitoare, mirosul aproape uitat al unei femei care aparent se umfla aºa cum se umflã carnea, asemeni unui piept, astfel era acest miros în care te puteai culcuºi ca într-un trup.
Katharina Blumich era o doamnã cu multe calitãþi. Nici Andreas nu se simþea mai prejos în anumite momente. Era înzestrat cu rare însuºiri ale spiritului: cucernic, blând, iubitor de ordine ºi în deplinã armonie cu legile dumnezeieºti ºi pãmânteºti. Un om iubit deopotrivã de preot ºi de funcþionar, respectat de guvern ºi chiar decorat, fãrã cazier, un soldat brav, nicidecum un revoluþionar, mai degrabã un duºman înverºunat al pãgânilor, al beþivilor, al hoþilor, al spãrgãtorilor. Ce diferenþã, bunãoarã, între el ºi Willi! Ce diferenþã între el ºi majoritatea acelora care cântã ºi joacã prin curþi ºi încã fãrã autorizaþie! Pasul îndepãrtat al poliþistului îi înfioreazã, sunt mereu la cheremul vecinilor rãutãcioºi care-i pot denunþa; ºi cel mai mic câºtig ºi-l pierd la bar pe cât sunt de codoºi ºi de hoþi! Câte exemple de felul ãsta nu ºtia Andreas încã de pe vremea petrecutã în spital unde saloanele erau ticsite cu pãgâni! Câþi dintre ei nu aveau boli hidoase, desfigurante ºi foarte molipsitoare! Sãrmanele femei! Nici nu ºtiau sãracele pe mâna cui se lasã! Andreas însã era neprihãnit în corp ºi spirit, a trecut prin viaþã parcã vaccinat contra pãcatelor ºi suferinþelor, a fost un fiu ascultãtor, iar mai târziu a ascultat cu plãcere de superiorii sãi. Nu jinduia dupã bunurile bogãtaºilor. Nu se furiºa pe fereastrã în vilele lor. N-a dat nimãnui în cap pe aleile întunecoase ale parcului. ªi din acest motiv soarta îl rãsplãteºte cu o femeie fãrã cusur. Omu-º face singur norocul. Merita binele. Nimic nu-þi cade în poalã de pomanã, cum gândesc rebelii. Se înºalã. Nu se învaþã niciodatã minte.
Deodatã un fior întrerupse prefirarea veselã de gânduri a lui Andreas. Îi reveni în minte fierarul Bossi ºi propriul tremur dinaintea comisiei cãreia îi datora licenþa. Dacã l-o apuca iarãºi? Cin’ sã ºtie dacã nu fusese sãdit în membrele lui, în corpul sãu, în sângele lui, sâmburele tremuriciului, dacã n-o sã rãsarã într-un ceas rãu ºi o sã creascã puternic copleºindu-l ºi nimicindu-l pe sãrmanul Andreas? Cum i-a reuºit sã fie singurul ales din mulþimea celorlalþi care sã primeascã o licenþã ºi fãrã sã se aleagã pentru totdeauna cu tremuriciul ? N-are soarta sã vinã pe nepusã masã sã-ºi încaseze comisionul? Voia sã aibã certitudinea, sã consulte un doctor.
La doctor? Nu prea avem încredere în doctori ºi asta pe bunã dreptate. În sãlile lor de aºteptare te îmbolnãveºti. ªi câtã vreme ei ne cautã dupã boli cu mâinile, cu instrumentele, cu raþiunea lor, se lipeºte de noi ceva de care n-am mai suferit. Ochelarii medicului, halatul alb, izul care-l emanã, curãþenia asasinã a sticlãriilor ºi pensetelor sale ne aruncã în braþele morþii. Pânã la urmã deasupra tuturor doctorilor stã un Dumnezeu care decide asupra sãnãtãþii; iar dacã pânã acum în ceea ce ne priveºte s-a arãtat îngãduitor asta ne îndrituieºte sã nãdãjduim în El.
Nopþiile lui Andreas izvodeau copios ºi necontenit atare gânduri ºi temeri, când înfricoºãtoare, când senine. Ah! Pesemne cã de vinã era doar dorul dupã Katharina Blumich. Zilele, însã, care sunt ticsite cu forfota altora ºi activitatea noastrã, strãzile luminate ºi îmbulzeala oamenilor, copiii din curþi ºi cameristele din ferestre, zilele - cu toate cã n-au nimic de-a face cu dorinþele inimilor noastre – ne dãruiesc consolarea certitudinii cã o vom duce la capãt. Fiece zi se încheia îndeobºte cu o dupã-amiazã în casa doamnei Blumich, la Kathi, cu o cafea ºi ºoapte de amor. Ele nu se compuneau nicidecum din jurãminte de dragoste gângave, jenate, aprinse, ci urmãreau scopuri practice ºi dovedeau marile avantaje ale inteligenþei femeieºti, nicicând lipsitã de graþie.
- Extindem afacerea, spuse Katharina. Vom cumpãra un mãgãruº ºi o ºaretã sã nu mai cari flaºneta pe spate.
Ce cap luminat! Ce inspiraþie dulce: sã cumperi un mãgar!
Mãgarul e o lighioanã proastã, dar îndelung rãbdãtoare! gândi Andreas. De multe ori auzise spusa asta. Mãgarii rezistã la multe. Animalul ãsta e ca un fãcut pentru trebuinþele noastre. O sã atragã toate privirile de prin curþi ºi stradã.
- Ce nume sã-i dãm mãgarului? întrebã Katharina.
Chiar aºa! Ei nimic nu-i scãpã! Ce nume sã-i dai mãgarului? „Lux” e nume de potaie.
- Muli, a sugerat Katharina. „Muli” e un nume grozav.
În fiecare zi, înainte sã se lase noaptea, Kathi întreba: „O s-o iubeºti pe Anni?”
Iar Andreas, dacã era sã fie sincer, n-ar fi avut un rãspuns. Dar o lua de mânã pe mica Anni care acum nu mai era atât de curãþicã ca în ziua primei vizite ºi credea cã simte într-adevãr o iubire pãrinteascã, misterioasã pentru copil. Fetiþa era tãcutã ºi prin urma pãrea îngânduratã. Copii tãcuþi ne lasã mereu impresia cã sunt niºte observatori isteþi ºi ne flateazã atunci când ne plac.
Fãrã sã bage de seamã, Andreas lua cu sine pe drumul lung ºi singuratic spre casã voiciunea cãlduroasã a mânuþei de copil. Uneori se gândea la Anni cu vesela speranþã cã în curând are sã fie copilul lui. Ore întregi resimþea în cãuºul mâinii sale pumniºorul ei micuþ ºi moale asemeni unei pãsãrele. Cum se fãcea cã uitase atâtea lucruri pe care le-a atins, însã nu ºi pumniºorul Annei. Poate cã mâinile au propria lor memorie! Cip-cirip în cap! I-auzi propria memorie! Ce nebunii îi mai trec omului prin minte când e bucuros!
Trecuserã douã sãptãmâni de când Andreas fãcuse cunoºtiinþã cu logodnica sa. ªi ar mai fi avut încã douã de aºteptat pânã sã înceapã o nouã viaþã împreunã dacã natura nu i-ar fi întins o mânã de ajutor.
Într-o dimineaþã pe când Kathi încãlzea cafeaua, se dezlãnþui furtuna ºi trânti geamurile lãsate deschise. Dintr-o datã se fãcuse întuneric. Se porni sã ploaie. ªi fie cã de mult aºteptase Katharina o urgie neaºteptatã a naturii sã de-a curs dispoziþiei ei de a scurta timpul de aºteptare al lui Andreas ºi al ei, fie cã izbucnirea neaºteptatã a vijeliei îi insuflase decizia : Katharina nu a mai stat pe gânduri ºi a spus numaidecât:
- Poþi sã rãmâi peste noapte aici. Pe o vremea ca asta nu-þi vine sã dai nici câinele din casã!
Andreas s-a mutat în dimineaþa urmãtoare. ªi-a luat la revedere de la Willi ºi i-a transmis Klarei salutãri. Willi l-a însoþit, i-a cãrat geamantanul pânã la staþia de tramvai fluierând pe drum un cântecel sprinten ºi provocator. ªi-a ascuns ambele mâini în buzunare mergând crãcãnat ºi cu paºi mari alãturi de Andreas cel ºchiop. Valiza micã, dar grea din lemn, o ducea pe umãr legatã de o curea ca ºi cum ar fi fost o sacoºã de cumpãrãturi ori un coº gol. Willi îºi etala astfel puterile de uriaº în semn de respect pentru plecarea lui Andreas. Pânã ºi cântecelul sãu brav ºi voios îl fluiera din pricina inimii grele. În staþie a îngãimat printre dinþi:
- Hai, toate bune, Andreas ! s-a rãsucit ºi a luat-o lejer înapoi aruncând o privire lungã pe strãduþa lãturalnicã unde atârnau cârnãciorii în faþa magazinului de delicatese, bombaþi ºi umflaþi ca niºte spânzuraþi obezi.
Nu putea fi evitat ca peste câteva zile Andreas sã facã cunoºtiinþã cu inspectorul-adjunct de la poliþie ºi sã audã felicitãrile acestuia. Întâlnirea a avut loc cu participarea doamnei Katharina care n-avea cum sã observe ce durere ascundea Vinzenz Topp în spatele elegantei sale purtãri. Cã în locul lui, cel mai bine legat om din împrejurimi, l-a preferat pe un ºontorog, cã nu s-a þinut cont de rangul sãu, de uniforma ºi isteþimea sa, cã toate cunoºtiinþele lui despre femei nu l-au ajutat la nimic, cã toate insinuãrile lui au fost de pomanã – toate îl dureau pe Vinzenz Topp. ªi-a pus în gând sã nu-l placã deloc pe noul soþ al Katharinei – o gafã a femeii ãsteia, altminteri inteligentã. De-abia dacã saluta când se întâlnea în clãdire cu Andreas.
El, însã, nu bãga nimic de seamã, întrucât trãia într-o nouã ºi asurzitoare beatitudine care, aidoma unei armuri, ne face invulnerabili la rãutãþile ºi atacurile lumeºti ºi acoperã, asemeni unui vãl binefãcãtor, rãutatea oamenilor.
Întocmai, Andreas era fericit. O femeie dumnezeiascã îi încãlzea culcuºul pe care-l preschimbase într-un paradis. Nicio durere nu mai amintea de piciorul lipsã. Ciotul, cu noua sa cãptuºealã, stãtea comfortabil ca în cãuºul unei mâini de femeie iubitoare. Dimineþile erau anunþate de aburul ceºtilor cu cafea. Ziua se încheia cu o mâncare caldã. În buzunare avea sandviºuri care-l însoþeau pe drum ca niºte bezele din partea nevestei. La scãpãtatul Soarelui, Anni, copila palidã, cu ochii mari, i se aºeza pe genunchiul sãu sãnãtos. Andreas îi explica tâlcul minunat al imaginilor de pe flaºnetã.
- Eºti o fetiþã micã ºi drãguþã! spunea el adesea ºi într-o doarã, cãci se strãduia zadarnic sã gãseascã cuvinte mai frumoase pentru Anni.
Alene ºi aidoma unei cãlduri mãreþe, binefãcãtoare, tãmãduitoare, iubirea înflorea într-însul.
S-au cãsãtorit într-una din primele zile ale lui noiembrie. Pentru ultima datã în acea toamnã, strãlucea soarele atât de cald, încât puteai sta dinaintea bisericii (în faþa bisericii din cãrãmidã galbenã, împrejmuitã cu iarbã îngheþatã liniºtit) îmbrãcat sumar ca în primãvarã, iar micuþa Anni nu rãcea fãrã palton, cu toate cã purta o rochiþã albã, subþiricã de muselinã. Se asemuia cu o pãpuºã mireasã.
Pe urmã venirã zilele posaci, rãcoroase ºi ploioase. Andreas ieºea sã cânte prin curþi doar dimineaþa. Nu-i era frig. Ploaia mocãneascã nu-l fãcea ciuciulete. Nu ducea dorul soarelui acum acoperit de nori. Datoritã noului sãu picior de lemn ascuþit în capãt nu mai cãdea pe macadamul alunecos. Mergea pe lângã bordurã, în frunte cu Muli, mãgãruºul, care duce teleguþa unde e aºezatã flaºneta. Toate sunt bunurile lui Andreas. În primãvarã, se gândeºte sã-ºi cumpere un papagal cu pene verzi ºi roºii. Copiii ºi cei mari o sã stea locului sã se zgâiascã la el. În ciuda frigului, plouã cu parale din toate ferestrele în toate curþile. În ciuda frigului, trecãtorii se scotocesc prin buzunarele interioare. Toþi – nu chiar toþi, dar mulþi ºtiu cine este. Ce sã-i lipseascã lui Andreas Pum?
Iubeºte tot ce existã pe lume ºi în special douã – lucruri sã fie sau oameni? – Se leagã unul de altul, deºi nu sunt de aceeaºi specie. Andreas o iubeºte pe Anni ºi pe Muli, pe copil ºi pe mãgãruº.
Pentru mãgãruº a construit un mic grajd în curte. Noaptea se gândeºte uneori cã Muli dârdâie de frig. Îi trece prin minte ca dimineaþa sã punã mai mult fân.
Pe coloanele publicitare poþi sã vezi lipite afiºe. Invalizii iarãºi nu-s mulþumiþi. Nu-s altceva decât niºte pãgâni! „Tovarãºi!” urlã afiºele. Guvernul! Guvernul!
Vor sã rãstoarne guvernul! N-o sã-l vâre ei pe Andreas în treburi de astea! El n-o sã se apuce sã facã tãrãboi, e un om calm, îi dispreþuieºte pe jucãtorii de cãrþi, pe beþivi ºi pe rebeli.
Cu un asemenea dispreþ în inimã, Andreas Pum ºi-ar fi putut trãi anii mai mulþi sau mai puþini dãruiþi de soartã, cu respectivul dispreþ la inimã, cu mulþumirea aceea grozavã ºi cãlduroasã, în armonia deplinã dintre legile pãmânteºti ºi cereºti, tot atât de apropiat ºi de preoþi ºi de funcþionari --- de nu ar fi intrat în viaþa lui Andreas Pum un om cu totul strãin sã o distrugã nu cu dorinþa de a face rãu, ci silit de soarta oarbã sã fie o unealtã necunoscãtoare în mâna dracului care se pune de-a curmeziºul cârmurii dumnezeieºti, fãrã ca noi sã ne dãm seama, aºa cã nu contenim sã ne mângâiem cu credinþa cã suntem vegheaþi de un Dumnezeu cãruia îi adresãm rugãciunile noastre mute ºi când ele nu sunt ascultate, ne uimim din cale afarã. Bãrbatul care l-a nenorocit pe Andreas era un negustor de fireturi pe nume Arnold de la firma Arnold & Hahn.

VII

Domnul Arnold era mare, sãnãtos, bine hrãnit ºi totuºi nemulþumit. Afacerile mergeau ca pe roate. Acasã îl aºtepta o nevastã credincioasã care i-a adus pe lume doi copilaºi: un bãiat ºi o fetiþã, exact cum a ºi vrut. Costumele îi veneau bine, cravatele erau la modã, ceasul de mânã arãta ora exactã, ziua îi era împãrþitã cu o precizie plãcutã. Nicio surprizã dezagreabilã n-ar fi putut sã-i bulverseze ordinea tihnitã a vieþii. Pãrea aproape imposibil ca poºta de dimineaþã sã-i aducã o scrisoare enervantã din partea unei rude sãrãcite care cerºeºte bani. N-avea rude sãrace. Se trãgea dintr-o familie înstãritã unde nu se isca nicio ceartã. Toþi membrii ei împãrtãºeau o îmbucurãtoare lipsã de griji ºi pãreri înrudite în ce priveºte lumea, opþiunile politice, felul de a se prezenta, de a dispreþui o modã, ori de-a o adopta. În casa lui Arnold nu se se ivea niciodatã unul din acele scandaluri domestice de care e uºor sã te dumireºti cã îºi au de obicei obârºia într-o cinã arsã. Pânã ºi copiii învãþau bine, se purtau cuviincios ºi se arãtau pãtrunºi de datoria pe care o aveau faþã de numele familiei ºi de tradiþiile ei nu lipsite de importanþã.
ªi totuºi domnul Arnold suferea de o nemulþumire cronicã ºi, dupã cum se vede, cu totul nefondatã. El personal, desigur, ar fi putut gãsi câteva motive sã fie neîmpãcat. Pe de o parte, îl scandaliza politica vremii. Moºtenise de la strãmoºii sãi un simþ accentuat al ordinii, ºi îi pãrea cã tendinþele prezentului erau pornite sã nimiceascã cutare ºi cutare formã de ordine. Pe de altã parte, se apropia de acea vârstã când capului familiei îi e cu trebuinþã ceva prospãturi feminine pentru a-ºi pãstra echilibrul interior. Însã aceastã jinduire dupã dragoste provoca o anumitã nesiguranþã care ameninþa sã dinamiteze ordinea zilelor ºi mai cu seamã a nopþilor ºi care treptat s-a insinuat în toate treburile domnului Arnold afectându-i deciziile financiare ºi chiar corespondenþa oficialã; în special pe aceasta, întrucât Arnold obiºnuia sã-ºi dicteze scrisorile tinerei Veronika Lenz care purta, pare-se, dinadins acest nume [Lenz este în germanã o variantã poeticã a cuvântului primãvarã].
Domniºoara Lenz era ca ºi logoditã. ªi totuºi un bãrbat mai cunoscãtor în arta seducþiei nu s-ar codi numai dintr-atâta. ªi tocmai respectiva lipsã de cunoaºtere l-a caracterizat pânã acum pe domnul Arnold, i-a consacrat soliditatea, i-a fundamentat faima ºi i-a insuflat puterea sã se ridice împotriva apariþiilor subversive din viaþa contemporanã. Ah! Cât se temea de ziua care îl va pune într-o cumplitã opoziþie cu întreaga lui existenþã ºi totuºi cât de mult tânjea dupã ea! Cât mai e obligat sã poarte grija persoanei sale, a celor din jur, a partenerului de afaceri, a soþiei ºi a copiilor. Cât de greu îi poate fi!
Fiindcã nu este deloc uºor sã þi-o scoþi din minte pe Veronika Lenz, fata cu pãrul bãlai, mâini puternice ºi o feþiºoarã surprinzãtor de gingaºã, îmbrãcatã foarte îmbietor debordând cele mai ispititoare pãrþi ale corpului. Era de neuitat mai ales în acele zile în care apãrea la lucru într-o bluzã verde-închis, fãrã mâneci, care lãsa la vedere o aluniþã maronie din scobitura cãlduroasã ºi adumbritã a cotului. Acela era locºorul pe care dorea sã-l sãrute domnul Arnold.
N-avea nicio îndoialã cã odatã ce se va hotãrî are sã-i reuºeascã. Cãci ea are sã fie impresionatã de statura lui bãrbãteascã, cu umeri largi ºi pãr blond-roºcat; ce-i drept faþa lui purta un defect ereditar care a tot apãrut de-a lungul secolelor pe chipurile celor din clanul Arnold. Domnul Arnold avea un nas strâmb ºi turtit. Nãpasta era cauzatã de o deviaþie de sept care fãcea cã o narã era rotundã, în vreme ce cealaltã era triunghiularã. În tot cazul, natura, bunã ºi în maliþia ei, s-a strãduit sã cumpãneascã cusurul prin aceea cã vârful nasului era cãrnos, teºit ºi miºcãtor. Aceastã elasticitate putea pe alocuri sã creeze senzaþia cã nãrile nesimetrice sunt rodul unei deformãri momentanee de felul celora stârnite de un strãnut prea puternic. Observatorul neatent mai putea de asemenea sã fie distrat de o mustaþã stufoasã ºi roºcatã care fura toatã atenþia bagatelizând importanþa nasului.
Restul însuºirilor lui Arnold erau fãrã îndoialã bãrbãteºti. Atunci când pãºea prin camerã dictând scrisori, scândurile duºumelii suspinau sub tãlpile sale vârtoase. Avea obiceiul sã repauzeze stând o vreme într-un picior, cu capul plecat înainte, cu mâinile în buzunarele hainei ºi sã atingã covorul cu vârful celuilalt întruchipând o statuie a unui om grãbit imortalizat într-o clipã de alergare. Cãlcâiul celuilalt picior atingea podeaua de-abia dupã douã sau trei secunde. Paºii erau straºnici de mari ºi mâncau din pardosealã. Dicta sever, iar stilul scrisorilor, chiar ºi atunci când erau o înºiruialã de politeþuri, avea ceva mustrãtor ºi certãreþ. Deºi domnul Arnold semna în numele firmei scrisori de mai bine de zece ani, semnãtura lui îi aducea noi ºi noi bucurii. Ori de câte ori se iscãlea înfãptuia o reafirmare a puterii arnoldaniene ºi - chiar luatã ca o emblemã graficã - un ornament impunãtor. De aceea se semna într-un iureº tãcut, smucit ºi totodatã îngrijit, cu sugativa în mâna dreaptã gata sã absoarbã ºocul numelui sãu ud de cernealã.
În tot acest timp, Veronika Lenz se afla în spatele scaunului sãu, fermecându-ºi fãrã voie ºeful. Se vedea cã nu-i stã mintea decât sã dactilografieze corespondenþa cu sârguinþã ºi sã plece la timp de la locul de muncã. Dar tocmai de acest fapt se îndoia domnul Arnold. Cãci oricât de puþin ar fi înþeles despre fetele din ziua de azi, un lucru îi pãrea sigur: cã dacã eºti ca ºi logoditã nu înseamnã cã eºti gata mãritatã. Doar aceastã categorie ar fi fost de ajuns sã-l pãtrundã de un respect înfiorat aºa cum resimþi în faþa numelor venerate ºi sfinþite. Nici mãcar în vis n-ar trebui sã ni se nãzarã relaþii pãcãtoase cu soþia altuia. Ar echivala aproape cu un adulter, cu furtul unei proprietãþi. Un jaf ticãlos. Trãim însã într-o lume unde proprietatea vecinului e sacrã. Unde s-ar ajunge dacã lucrurile ar sta altfel!
Dimpotrivã, o logodnã care nici mãcar n-a fost consimþitã ºi care, în anumite împrejurãri, nici nu va mai fi consimþitã nu reprezintã încã sfânta tainã a cãsãtoriei. Da, e o relaþie nu prea sfântã ºi pentru care n-ai de ce sã faci mare caz – mai ales cã se ºtie cã insul acela e un pierde-varã, un artist, un comediant, care se vânturã prin oraºele lumii ºi care, bag seamã, are o fatã în fiecare târg. N-ai cum sã-l sãrãceºti pe ãla. N-ai ce sã-i furi. Din contrã, poate cã înfãptuieºti o lucrare plãcutã Domnului dacã-i deschizi fetiºcanei ochii, ascuþindu-i simþurile trândave pentru realitãþile amare ale acestei lumi care nu pot fi uitate ºi înfrânte decât în niºte beþii scurte, trecãtoare ºi fãrã nicio urmare.
Odatã ce domnul Arnold a izbutit prin respectivele cugetãri abile sã preschimbe straiele amorezãrii sale cu cele ale unei oarecare fapte bune a încetat sã se mai teamã de greutãþile care se ridicau în calea cuceririi. ªi aºa se întâmplã cã într-o bunã zi pe când se iscãlea, apãsând uºurel sugativa, a vârât tocul în cãlimarã – ºi amintindu-ºi numaidecât cã nu poþi lãsa acolo peniþa fãrã sã o strici – a scos-o imediat ºi a aºezat-o grijuliu în suportul ei de fier. Pe urmã, ºi-a întors capul, ºi-a ridicat ambele braþe ºi a îmbrãþiºat gâtul încovoiat ºi dulce al fetei cu pãrul bãlai.
Veronika Lenz s-a cãznit sã se smulgã din mâinile îmbrãþiºate, însã a dovedit-o strânsoarea lor mai puternicã. Foarte speriatã ºi gâfâind ca urmare a încercãrii zadarnice de a se apãra, a fost nevoitã sã-ºi acopere faþa de obrajii domnului Arnold. A zãrit tufele de pãr roºcat care îi ieºeau din urechi, i-a adulmecat mirosul de þigãri ºi grãsime omeneascã ce pãrea sã izvorascã din golul dintre gât ºi gulerul cãmãºii. Iar în tot acest timp speteaza scaunului îi tãia dureros trupul. A închis ochii ca în aºteptarea morþii ºi a simþit o muºcãturã pe obraji.
De-abia acum ºi-a tras capul cu putere îndãrãt; l-a scuipat pe ceafã pe domnul Arnold, ºi-a apucat jacheta, pãlãria ºi geanta ºi a ieºit val-vârtej.
Arnold nu mai spera decât un lucru: ca muierea asta pe care acum o ura sã nu se mai întoarcã. ªi-a pus în gând sã-i trimitã pe loc o sumã mare de bani. Cândva ºi cândva tot o sã se facã uitat incidentul ãsta ruºinos. Toate-s trecãtoare. Munceºte, nu dispera! Capul sus! ªi ãi mai mintoºi fac prostii! ªi visa deja cã trecuse un an ºi cã întâmplarea a fost îngropatã sub greutatea a 365 de zile lucrãtoare ºi profitabile.
Calmându-ºi astfel spiritul zdruncinat, s-a dus acasã cu automobilul, a intrat în apartament salutând trufaº ºi tare, a sãrutat-o pe obraji pe soþia lui încã frumoasã, le-a fãgãduit copiilor cadouri de Crãciun, a gãsit un cuvânt bun pentru cameristã ºi ºi-a binecuvântat cãminul. Apoi a dormit adânc, bine ºi mult, iar de dimineaþã a pornit spre lucru fluierând.
Aici, însã, Luigi Bernotat, un imitator al glasurilor de animale de la Varieteul Rokoko a stricat noua încredere de sine a domnului Arnold. Luigi Bernotat, om cu purtare aleasã, s-a scuzat mai întâi cã deranjeazã la o orã atât de matinalã ºi a început sã vorbeascã fãrã sã ºovãie despre aleasa lui care din pricina avansurilor jalnice ale unui domn se vede silitã sã renunþe la slujba de la o întreprindere bine vãzutã altminteri ºi sã cearã o compensaþie.
- Cu cea mai mare plãcere, a curmat domnul Arnold expunerea bine ticluitã a domnului Luigi Bernotat.
- E foarte bine, spuse domnul Bernotat, dar, de altfel, asta vã e ºi datoria. În plus, ca logodnic al domniºoarei, mã simt foarte grav jignit. Aºa cã am venit la dumneavoastrã sã vã anunþ cã voi intenta un proces, cã sunt foarte decis sã vã plimb prin tribunale – numai ºi numai ca sã dau un exemplu.
Se lãsã o pauzã ameninþãtoare.
Domnul Arnold a pus mâna pe rigla strãlucitoare din oþel, ºi-a apãsat degetele de metalul rece, îi fãcea bine ºi alunga mãcar de pe o pãrticicã a trupului ºi pentru o scurtã perioadã cãldura neaºteptatã care pusese stãpânire pe tot corpul sãu. Vrea sã mã ºantajeze, vrea sã mã ºantajeze, m-am lãsat prins în capcanã, m-a încolþit, gândea domnul Arnold. Apoi s-a ridicat ºi a spus:
- Ce sumã vreþi?
Dupã cât se pare Luigi Bernotat se aºteptase la aceastã întrebare. Cãci, asemeni unui actor cãruia i-a venit replica, începu alene ºi categoric un discurs, cu pauze de efect ºi ocazional, în antitezã, pasaje la foc continuu, iar glasul sãu îºi hipnotizase în aºa hal ascultãtorul, cã acesta nu dupã mult timp nu fãcea altceva decât sã urmãreascã tonul ascendent sau descendent al cuvântãrii fãrã sã-i mai treacã prin gând sã-l întrerupã.
- Veþi fi crezând despre mine cã sunt un ºantajiºt, nu-i aºa? Ah, aþi putea crede ºi altceva? Aºa-s cei de teapa dumitale : cred cã cinstea unui om e de vânzare! A mea nu-i! Nu ºi-n cazul meu, domnule Arnold! Dumitale singur o sã admiþi ce ai îndrãznit sã faci! Mai existã încã tribunale! Veþi fi crezând cã un artist n-o fi aºa de scrupulos! Pe nevasta unui partener de afaceri, ori a unui avocat, a unui student ori a unui ofiþer n-aþi fi îndrãznit sã puneþi mâna! O sã vã învãþ eu cã nu-þi poþi face mendrele cu soþia unui artist! V-aº provoca la duel dacã n-aº face parte din liga anti-duel. Sã nu care cumva sã credeþi cã sunt laº. Lumea mã cunoaºte. Pe faimosul Martin Popovics, precis aþi auzit de numele lui, pe trâmbiþaºul Popovics l-am pãlmuit de douã ori fiindcã a fãcut o glumã proastã! Îs ºi boxeur amator. Aºadar, dupã cum vedeþi, nu-s deloc laº. Însã nu-i chip sã mã lepãd de principiile mele. În viaþã tre’ sã rãspunzi pentru ce faci! Aºa cã daþi dovadã de simþ al rãspunderii ºi asumaþi-vã consecinþele!
Domnul Arnold tãcea, din cauzã cã nu mai avea glas. Se holba la cravata dungatã roºu, negru, cafeniu a potrivnicului sãu care þâºnea îndrãzneaþã peste capetele gulerului ca o garanþie a bucuriei de a trãi. Dupã ce Luigi Bernotat îºi isprãvise cuvântarea tumultoasã s-a aºternut o tãcere adâncã. Deodatã Bernotat a început sã ciripeascã. I-a venit sã-ºi arate neobrãzarea trufaºã imitând glasul ciocârliei. Fluieratul sãu se auzea tot mai tare pânã pãru cã jubileazã un cor întreg de ciocârlii. Domnul Arnold rãcni:
- Nu mã ciripeºti tu pe mine, coþcar neobrãzat!
Luigi Bernotat se înclinã:
- Asta rãmâne de vãzut! pronunþã el cu vocea coborâtã ºi pe un alt ton, iar dupã ce se mai înclinã o datã pãºi mãrunt ºi elegant spre ieºire.
În ciuda agitaþiei sale, domnul Arnold îºi dãdea seama de posibilele urmãri nefaste ale aceastei vizite. ªi-a fãcut-o cu mâna lui! O viaþã mai presus de orice reproº de patruzeci ºi cinci de ani, o reputaþie fãrã patã, o carierã de afaceri strãlucitã erau acum în pericol. ªi, fãrã sã mai pregete, s-a dus la avocat.
Desigur cã era plecat la tribunal. Numai un nãtãrãu s-ar fi aºteptat la altceva! ªi la urma urmei de ce avem avocaþi? Ca sã se facã dispãruþi de îndatã ce avem nevoie de ei. De medicii nostri personali? Ca sã fie primii veniþi când am crãpat sã ne scrie certificatul de deces. De secretarele noastre? Ca sã ne bage în cele mai mari belele pentru o micã trãsnaie. De neveste? Nu poþi nici mãcar sã vorbeºti cu ele când avem ceva pe inimã; nenorocirea noastrã nu face decât sã le satisfacã nevoia permanentã de rãzbunare. Copiii? Au propriile lor bãtãi de cap, iar noi, taþii, le suntem niºte inamici ºi asta în cea mai bunã situație.
ªi deºi toate aceste circumstanþe pot sã fie aceleaºi de sute de ani, vina multora dintre specificitãþilor cazului Bernotat, Lenz ºi Arnold poate fi aruncatã asupra acestei epoci; asupra acestui prezent oribil, care tinde sã distrugã diversele forme de ordine. În ce altã perioadã a istoriei ar mai fi fost posibil ca o fetiºcanã de birou sã-ºi trimitã logodnicul la patron? Ca „alesul ei” – domnul Arnold nu se putea gândi la el decât între ghilimele – sã se ducã la ºeful unei negustorii venerabile ºi sã-i cearã socotealã – ºi pe deasupra un „ales” care-i circar de meserie! În ce altã perioadã drojdia asta a societãþii ar mai fi adunat atâta impertinenþã neobrãzatã sã se înfãþiºeze dinaintea lui?
Domnul Arnold ºi-a lãsat maºina sã plece ºi a colindat strãzile. A mâncat într-un restaurant. Familia n-are decât sã-ºi facã griji! Da’ de unde pânã unde e el obligat an de an sã vinã acasã mereu la aceeaºi orã? N-au decât sã creadã cã a pãþit un accident!
Dupã toate aparenþele, chelnerul nu a dat atenþie sosirii la restaurant a unei personalitãþi atât de marcante cum e cea a domnului Arnold. Arnold a fãrmat o solniþã cu mânerul unui cuþit greu ºi a acceptat scuzele slugarnice ale managerului împopoþonat cu atitudinea mutã ºi revoltatã a unui potentat.
Apoi a bãut un mocaccino pentru a se scutura de obosealã. Cu toate acestea chiar ºi pe drum se rãzboia cu somnul care-l podidea cu tenacitatea unui vechi obicei. Domnul Arnold traversa strãzi necunoscute pãºind iute de parcã ºi-ar fi dorit expres sã ajungã undeva. Cu fiecare pas, amãrât ºi gata sã plângã, simþea cât de insignifiant este de fapt. Umbli prin lume, umbli prin propria þarã, prin locul de baºtinã, pentru care ai tras la jug patruzeci ºi cinci de ani – ºi eºti un nimeni. Trebuie sã te pãzeºti de automobile ºi trãsuri. Marþafoii ãștia de poliþiºti ne privesc de sus. Oamenii din straturile inferioare, beþi ºi zdrenþuiþi, nu se dau din calea noastrã. Curierii se izbesc în noi cu tot cu pachete ºi pacheþele. Flãcãiaºii de ºaiºpe ani ne cer un foc cu mina serioasã a unui adult. Nu cã ne-ar trece nouã prin cap sã ne oprim sã le facem vreo favoare mucoºilor ãlora! Pas cu pas descoperi tendinþele corozive ale epocii actuale. Prezentul ãsta uitat de Dumnezeu!
Apusul se aºternea peste lume cu iuþealã. Se aprindeau primele felinare. Un ºontorog i-a tãiat calea domnului Arnold. Pe piept ºi pe spate purta pancarte inflamatorii: „Tovarãºi” – aºa începea – „Amarul invalizilor se înalþã pânã la cer! Guvernul e neputincios!”. ªi continua pe acelaºi ton. Altã ciurdã de neisprãviþi! Cerºetori, hoþi ºi spãrgãtori. Mulþi nici nu erau autentici. κi simulau suferinþele. Se prefãceau cã-s schilozi! Fainã gaºcã, n-ai ce zice! ªi guvernul stã cu mâinile-n sân! Scriu pe pancarte „Tovarãºi!” sã vadã toatã lumea. Oribil cuvânt! Anarhistic. Coroziv. Miroase a bombe. Jidovii rusnaci scornesc asemenea denumiri. Poliþiºtii stau ºi dorm-n papuci. Na ºi pentru ce plãteºti tu atâtea impozite! E oribil! Iaca aici se întâlnesc! Dau nãvalã înãuntru. Nu prea sunt mutilaþi printre ei! Trei sau patru orbi însoþiþi de câini. ªi care mai îs? – ciurucurile, milogii, borfaºii.
Se face târziu. Tre’ s-o iei spre casã. Cel mai bine te urci în tramvai.
Dacã domnul Arnold ar fi luat spre casã o maºinã, cum îi era cu siguranțã mai la-ndemânã, ar fi scãpat de ultima agitaþie a zilei, iar drumul sãu nu s-ar fi întretãiat în chip catastrofal cu cel al flaºnetarului Andreas Pum. Dar cãile înºelãtoare ale sorþii sunt într-aºa fel tocmite cã suntem duºi la ruinã nu din vina noastrã sau știind din ce cauzã, ci din pricina mâniei oarbe a unui strãin, a cãrui viaþã ne e necunoscutã, pentru a cãrui nefericire nu purtãm nicio vinã, ºi ale cãrui opinii se întâmplã sã le împãrtãºim. El nu este decât instrumentul aflat în mâna nimicitoare a sorþii.

VIII

S-a fãcut cã în acea dupã-amiazã lãsându-ºi flaºneta acasã ºi mãgarul, în grajd, dupã cum obiºnuia în fiecare miercuri, pe Andreas l-a apucat brusc o atare oboseala, încât, deºi o fire economã, iar casa lui fiind nu foarte departe, a urcat în tramvai. La intrare stãtea domnul Arnold cu umbrela - bãþos ca un paznic - ºi ocupa jumãtate din scarã. Mai mulþi pasageri se înfuriaserã deja pe domnul corpolent care împiedica cu atâta aroganþã urcarea ºi coborârea. Cu toate acestea, Arnold nu era – ºtim din ce pricinã – dispus sã-i trateze pe semenii sãi cu echitate. El, care altminteri þinea la pãstrarea ordinii în mijloacele de transport, se rãzvrãtea acum contra propriilor convingeri.
Trecuse deja ceva timp de când Andreas nu a mai circulat cu tramvaiul. Nutrea sentimente plãcute faþã de acest mijloc de transport. Doi sau trei pasageri îi cedau mereu ºi concomitent locul lor. Cârja, costumul militar pe care îl purta în timpul sãptãmânii de lucru, ºi crucea lui albã se adresau conºtiinþei oamenilor, pânã ºi acelor semeni posomorâþi care se plimbã prin lume întotdeauna profund întristaþi ºi parcã amãrâþi de cele o mie de nedreptãþi pe care le au de suferit de pe urma altora cu intenția de a le îngreuna viaþa tuturor celor care le ies în cale. În tramvai Andreas era întâmpinat invariabil de chipuri binevoitoare.
Cu atât mai mare îi fu mirarea când domnul strãin nu se clinti nici mãcar cu un centimetru de la locul sãu, deºi observase cã Andreas din pricina cârjei ºi a bastonului are nevoie de toatã lãțimea scãrii dacã e sã poatã urca. În spatele lui Andreas lumea se îmbulzea. Conductorul se afla în interiorul vagonului. În tot acest timp Arnold privea înainte, de parcã n-ar fi luat seamã la nimic din ce se petrecea în jurul sãu, ºi se gândea cam în felul urmãtor:
„Uite unul din invalizii ãia. Un prefãcut. Ãlalalt picior l-a ascuns cu grijã. Un soldat. Ha, ha! Îi ºtim noi pe ãºtia. Inºii de teapa asta nu se dau în lãturi nici din a dezonora uniforma. Mai are ºi medalie! Ce ticãloºie fãrã niciun Dumnezeu! Ãsta vine de la adunarea invalizilor pe care am vãzut-o mai-nainte. Dragi tovarãºi! Nu se face suficient pentru dânºii. Sunt în comitetul de binefaceri al medaliei de argint. Domnul Reschofsky de asemenea. Cum sunt toþi domnii din cercul meu social. Face fiecare ce poate. Dar ei nu-s mulþumiþi. Iatã cât îs de recunoscãtori! Târfa de ieri pe care nici bine n-am pus mâna îºi asmute peºtele peste mine. Taman un artist! Cu cât tupeu vine sã mã jigneascã. Curþile ar fi în stare sã-i dea câºtig de cauzã! ªi tribunalele astea moderne! Mai existã dreptate în lumea de azi?”
Gândurile unui om scapãrã mai iute ca fulgerul, iar un creier în clocot poate zãmisli o întreagã revoluþie în treizeci de secunde. Tramvaiul staþiona deja de un minut. Andreas Pum se hotãrî în fine sã se strecoare pe lângã domnul împietrit atât cât s-o putea. A izbutit cu ajutorul unei doamne din spatele sãu. Acum însã ºi blândului Andreas i-a sãrit þandãra. Refuzã sã treacã mai departe în vagon. S-a postat lângã domnul neclintit.
Era pentru întâia oarã în viaþã când lui Andreas îi displãcea chipul unui domn bine îmbrãcat. Îi contempla nasul strâmb ºi mustaþa roºiaticã. De mult se împãcase cu gândul cã celorlalþi oameni nu le lipseºte un picior. Dar faptul cã acest domn era teafãr îl irita pe Andreas. Simþea cã de-abia acum îºi dã seama cã el e olog, iar ceilalþi, sãnãtoºi.
Lângã domnul Arnold se afla o doamnã mãricicã. Aceasta purta peste jacheþicã o micã pelerinã, iar mâinile le þinea încruciºate deasupra pieptului. Avea un chip lunguieþ ºi galben, un pince-nez peste un nãsuc mititel cu nãri uscate. Arãta ca o trestie ofilitã.
Deodatã domnul Arnold i-a spus femeii:
- Invalizii ãºtia sunt niºte simulanþi primejdioºi. Numai ce vin de la întrunirea lor. Sunt cu toþii bineînþeles niºte bolºevici. Un vorbitor le spunea ce sã facã. Orbii nu-s orbi, schilozii nu-s chiar schilozii. Toþi niºte potlogari.
Doamna subþiricã a dat din cap ºi a încercat sã zâmbeascã. Era ca ºi cum cineva îi stoarcea chinuitor faþa ca pe o lãmâie.
- Nici ºontorogii nu-s ºontorogi! continuã domnul Arnold. Uite ce simplu fac – ºi Arnold ºi-a ridicat un picior cu intenþia de a demonstra în ce fel poþi sã-þi ascunzi jumãtate din picior.
Andreas strigã brusc:
- Tu grãsanule, da, tu!
Nu înþelegea ce l-a fãcut sã strige. Cãci în viaþa lui nu mai þipase atât de tare, ºi cu cinci minute mai devreme nu ºi-ar fi putut închipui cã se poate stropºi într-un asemenea hal la un domn necunoscut. O urã inexplicabilã îºi fãcea mendrele cu domnul Andreas. Poate cã a adãstat îndelung în el, învãluitã de modestie ºi respect.
Domnul Arnold ºi-a înãlþat mâna:
- Potlogarule, simulantule, bolºevicule care eºti tu! a aruncat Arnold ºi câþiva pasageri au dat buzna din vagon pe platformã sã vadã ce se petrece.
Din nefericire, tramvaiul era ticsit cu mici burghezi ºi femei, oameni înfricoºaþi ºi oprimaþi de evenimentele revoluþiei ºi care încã duceau o luptã amarnicã contra prezentului; priveau în urmã la trecutul strãlucitor al patriei lor încleºtându-ºi dinþii ºi înghiþind lacrimi ºi pentru ei cuvântul bolºevic nu însemna altceva decât hoþ ºi ucigaº. Auzind strigãtul „bolºevicule” au avut impresia cã un membru al familiei lor îi cheamã în ajutor:
- Simulantule, bolºevicule, rusnacule, spionule! strigau toate vocile în devãlmãºealã.
Iar un domn stimabil rãmas la locul sãu în interiorul vagonului ºi îmbrãcat într-un palton de iarnã de o curãþenie distinsã ºi o vechime strãlucitã a cârtit:
- Tre’ sã fie vreun evreu!
Andreas ºi-a ridicat bastonul pe de o parte cu intenþia de a se apãra în eventualitatea unui atac, iar pe de altã parte cu intenþia de a ataca. S-a ivit conductorul care ºi-a închis în prealabil buzunarul cu bancnote pentru cã experienþa îl învãþase cã în oricare mulþime se gãsesc ºi câþiva hoþi ºi a dat buzna în grupul de pasageri nervoºi de pe platformã. Tramvaiul tocmai strãbãtea o stradã lungã, liniºtitã, pe care se aflau puþine staþii. Controlorul a încercat sã trimitã oamenii înapoi în vagon. Preþ de o clipã a cumpãnit care din cei doi ar putea avea dreptate ºi i-a venit în minte un articol de gazetã unde scria cã simulanþii sunt niºte tipi unºi cu toate alifiile ºi cã într-o singurã zi poþi prin cerºit sã aduni câteva mii. Îi rãmãsese vie în memorie indignarea pe care a simþit-o atunci aflând de neruºinarea cerºetorilor ºi de câºtigurilor lor consistente pe care le-a pus în balanþã cu simbria lui de muritor de foame. În plus, chipul ºi statura domnului care þipa i-a adus aminte de un înalt magistrat pe care l-a vãzut cândva în treacãt. Concomitent îi reveni în minte ghinionul unui coleg de al sãu care îl tratase grosolan pe un domn din tramvai ºi care dupã aceea ºi-a pierdut slujba. Domnul ãla era de asemenea magistrat. Toate acele consideraþii l-au îndemnat pe conductor sã-i solicite domnului Andreas Pum legitimaþia.
În orice altã împrejurare, Andreas ºi-ar fi arãtat licenþa cu deosebitã plãcere aºa cum a fost de multe ori obligat s-o facã în faþa poliþiºtilor pentru a dovedi faptul cã are dreptul sã cânte ºi sã ºchioapete în cârje dupã placul inimii. De data asta, însã, Andreas nu a catadicsit. În primul rând conductorul nu-i un organ al poliþiei, în al doilea rând se socotea mai presus de un controlor, iar în al treilea rând ar fi trebuit sã cearã mai întâi legitimaþia domnului. Pe când Andreas ºovãia, conductorul presupunea cã falsul invalid s-o crede mai ºmecher decât el. ªi din aceastã pricinã rãcni:
- Hai odatã!
Niciun conductor n-a mai vorbit pe acest ton cu Andreas. Aºa cã a rãspuns:
- Eu nu primesc ordine de la dumneata!
- Atunci valea! ordonã angajatul.
- ªi dacã nu vreau? retorcã Andreas.
- Jos din tramvai! a strigat controlorul ºi nasul i s-a învineþit. Tot atunci a suflat de douã ori în fluier, iar vatmanul opri tramvaiul cu o smuciturã.
- Nu mã dau jos! a spus rãspicat Andreas.
Conductorul îl apucã pe Andreas de braþ. Domnul Arnold s-a întins pentru a apuca cel de-al doilea braþ al potrivnicului sãu. Andreas a început sã loveascã orbeºte cu bastonul. Nu mai vedea nimic. Flãcãri roºii i se învârteau în dosul ochilor. Lovi urechea domnului Arnold ºi chipiul angajatului. Femeile au fugit în interiorul tramvaiului. Pe stradã au început sã se adune oameni. Din mijlocul lor s-a ivit ca prin magie un poliþist. Cu braþele sale a împãrþit mulþimea în douã aidoma unui înotãtor. A ajuns la platformã ºi a ordonat:
- Coborâþi!
Odatã ce l-a vãzut pe omul legii cu care se simþea înrudit graþie licenþei, concepþiei ºi medaliei sale Andreas s-a liniºtit încetul cu încetul. Încredinþat fiind cã se aflã în sfârºit sub pavãza dreptãþii i-a zis vardistului:
- Spuneþi-i mai întâi lui sã coboare! ºi a arãtat înspre domnul Arnold. Aceste cuvinte l-au costat pe Andreas toatã simpatia de care ar fi fost în stare poliþistul. ªi asta deoarece bãrbatului care se bucura de cea mai mare autoritatea pe stradã nu îi place sã asculte de oamenii inferiori – ºi pentru el toþi oamenii sunt inferiori – nici dacã aceºtia ar avea de o mie de ori dreptate. Poliþistul vociferã:
- Nu-mi ordoni tu mie! În numele legii! Coborâþi!
În timp ce miliþianul spunea „în numele legii” tuturor participanþilor ºi curioºilor le-a trecut un fior pe ºira spinãrii. Andreas avu viziunea unui crucifix încadrat de douã lumânãri aprinse ºi a unui chip de judecãtor palid cu baretã. Descinse pe datã în stradã.
- Legitimaþia, pronunþã poliþistul.
Andreas îºi arãtã licenþa. La care vardistul îl luã la întrebãri pe conductor. Aparent acesta nu ºtia care este motivul tãmbãlãului. N-a suflat o vorbã despre cum a izbucnit totul. Pentru el incidentul a devenit interesant de abia în clipa în care Andreas a refuzat sã dea curs cererii sale pe deplin justificate.
- ªtiu ce scrie în regulament! Astfel ºi-a încheiat controlorul relatarea.
În acea clipã, domnul Arnold a strigat de sus:
- E un bolºevic, l-am auzit cum instigã la întrunirea veteranilor.
- Mincinosule! a þipat Andreas ridicându-ºi din nou bastonul. Poliþistul însã l-a apucat de gât. Înnebunit de urã ºi durere Andreas l-a lovit. Dintre cei de faþã doi au reuºit sã-i smulgã bastonul, iar el s-a prãbuºit.
Vardistul l-a pus iarãºi pe picioare smucindu-l, apoi ºi-a aranjat uniforma, a vârât licenþa în carneþelul sãu, pe acesta, în buzunar ºi ºi-a vãzut de drum.
Tramvaiul ºi-a reluat cursa, iar mulþimea s-a dispersat.
Andreas a ºonticãit pânã acasã. – Mânia nu s-a dezlipit de el. Se ruºina. Era dureros de dezamãgit. Tocmai lui sã i se întâmple aºa ceva! Lui Andreas Pum cel medaliat de guvern! Poseda o licenþã, a pierdut un picior ºi a cãpãtat o distincþie. El e un luptãtor, un soldat!
Apoi ºi-a adus aminte cã nu mai avea licenþa. Brusc s-a simþit în viaþã, dar fãrã permisiunea de a trãi. Un nimeni, asta era! Ca ºi cum ar fi fost azvârlit în ocean, sufletul sãu va face miºcãrile deznãdãjduite ale unui înecat oriºicând va ieºi în oraº cu flaºneta.
Ajuns acasã i-a povestit totul nevestei. Pe drum, în inima sa rãvãºitã s-a înfiripat sunetul firav al speranþei în isteþimea, bunãtatea ºi dragostea soþiei. Dar în vreme ce povestea, în jurul sãu s-a fãcut rece ºi tot mai rece. Ea nu scotea o vorbã. Adãsta în faþa lui cu mâinile proptite în ºoldurile late, c-o legãturã de chei atârnând de cel stâng asemeni unei arme, ºi cu bucãþi de aluat lipite de mâini. N-a privit-o în ochi, îi era imposibil sã-ºi imagineze ce impresie au lãsat cuvintele lui asupra ei. κi închipuia cã ea îl priveºte de sus niþel dispreþuitoare.
Aruncând în direcþia ei o privire sfioasã ºi pieziºã se asemãna cu un câine ce aºteaptã bãtaie. Pe urmã, însã, trãsãturile i s-au schimbat ºi asta fiindcã i s-a fãcut teamã. Deodatã a avut impresia cã în faþa lui se gãseºte o femeie strãinã, totalmente necunoscutã ºi înfiorãtoare. Pentru prima datã, Andreas descoperea cã un chip omenesc poate arãta cu totul altfel dacã îl priveºti de jos în sus. A zãrit mai întâi bãrbia dublã a femeii sale ºi imediat dupã aceea, de parcã i s-ar fi ºters de pe chip gura ºi buzele, nãrile ei late care se umflau ºi se fleºcãiau alternativ ºi din care sufla o palã greþoasã ºi caldã ce amintea în mod straniu de miasmele cãrnii de vânat. Din lãuntrul femeii pãreau sã icneascã niºte mugete uºoare asemãnãtoare rãgetului voluptos ºi întãrâtat care ia naștere în grumazul înfometat al sãlbãticiunii la vederea prãzii.
Andreas era îngrozit de nevastã.
S-a întrerupt în miezul relatãrii. Katharina a fãcut un pas în lãturi, iar el simþea cã se chirceºte, cã se face mic, din ce în ce mai mic, ºi ºi-a vãzut nevasta înãlþându-se dinaintea lui asemeni unui turn uriaº de bisericã pe care mai mult îl ghiceºti, decât îl vezi atunci când te afli foarte aproape de el.
Sânii i se ridicau ºi se coborau ºi nãrile îi pufãiau. Preþ de câteva secunde ea se luptã pentru aer ºi cuvinte potrivite. În sfârºit le-a gãsit!
- ªontorog mizerabil! a croncãnit ea.
Andreas pãli. Înota într-un ocean vast. Se crampona de scaun ca de un leþ salvator. Din depãrtare, prin pâclã, în timp ce se scufunda, a mai avut rãgazul sã întrezãreascã chipul micuþei Anna care intrase în camerã curioasã de ce se întâmplã.
Doamna Katharina pãrea cã a uitat de toate. Nu-ºi vedea soþul, nu-ºi vedea copilul. A uitat de bunã seamã ºi de existenþa vecinilor. κi vânturã mâna dreaptã ºi a rãsturnat o vazã cu flori din ghips pictat care se aflase pe mijlocul mesei. Apa s-a scurs, a ºopotit ºi s-a cernut în picuri melancolici de pe muºamaua mesei pe podea.
- N-are decât! se gândea Katharina. Apa vãrsatã îi dublase furia.
- Aºa-mi trebuie dacã m-am luat cu tine! a strigat ea. Te frãsuieºti de colo-colo ºi trãieºti din munca mea, da, din munca mea, ºi te pui pe ceartã cu domni pe care nu-i cunoºti ºi-þi mai pierzi ºi licenþa! Ai cãpiat? Aº fi putut avea zece bãrbaþi sãnãtoºi, unul pentru fiecare deget, în locul unui amãrât care nu aduce nicio protecþie ºi nicio bucurie ºi care acuma te mai face una peste alta ºi de ruºine! Or sã te bage la închisoare, numai cu pâine ºi apã, iarã eu o sã fiu obligatã sã-þi port numele. Ptiu! Ptiu! Ptiu! ªi doamna Katharina a scuipat de trei ori. O datã a nimerit ºi pantalonii soþului. Andreas ºi-a ºters saliva nevestii cu mâinile tremurânde.
De-abia ulterior Katharina s-a dãruit treburilor gospodãreºti. A cãzut în genunchi ºi a început sã frece podeaua cu o cârpã scârþâitoare. În tot acest timp bombãnea: „Anni, ridicã vaza!”, ºi „Hai odatã!” ºi „Aºa-i trebuie!” ºi „Ce mai ºontorog!”.
ªi-ºi vãrsã mânia frecând întruna duºumeaua care de mult se uscase ºi strãlucea gãlbui. κi vâra unghiile între interstiþiile pardoselii adunând ºi scoþând mici cocoloaºe de pãmânt. Deºi muncea de zor, gãsea rãgazul sã cugete ºi chiar sã-ºi plângã de milã. Întinsã pe podeaua pe care o muncea cu obidã pregeta tristã la viaþa ei irositã. Ah, se gândea la elegantul ºi subþirelul subinspector de poliþie, Vinzenz Topp, pe care l-a gonit de hatârul unui olog. Of, unde dracu’ i-a stat mintea?
S-a ridicat iute. Iute ºi-a dezlegat ºorþul, a azvârlit legãtura de chei pe masã, a pus mâna pe un pieptene, s-a dus în faþa unei oglinzi ºi ºi-a dres pãrul.
Apoi a trântit uºa dupã ea, ºi a alergat pe coridor pânã la locuinþa instalatorului Fassbend de la care subinspectorul închiriase o cãmãruþã mobilatã.
Noaptea precedentã Vinzenz Topp a fost de serviciu. Tocmai intenþiona sã se radã. Cu jumãtate de chip sãpunit se îndreptã spre uºã.
- Scuzaþi-mã, scuzaþi-mã, vã rog scuzaþi-mã! a spus Vinzenz Topp pe când o aducea-n camerã pe doamna Katharina. Familia Fassband era plecatã la þarã pentru douã zile la botezul copilului unui unchi fermier. Vinzenz Topp o îndemnã pe doamna Katharina sã ia loc ºi îi ceru permisiune sã-l lase sã se radã. Politeþea era a doua naturã pentru el, ºi dacã îl trezeai noaptea târziu, tot politicos s-ar fi arãtat.
Doamna Katharina a venit sã-i solicite consiliere juridicã. Are încredere în el ca-ntr-un avocat. Foarte repede ºi cu precizia extremã ce o deosebea de semenele sale de acelaºi sex povesti întregul incident.
Vinzenz Topp îºi muºcã buza inferioarã pentru a-ºi trece creionul stiptic peste bãrbia tãiatã. Apoi îºi împrãºtie pe faþã o pudrã aromatã, dupã care ºi-a luat uniforma de pe spãtar ºi se strecurã în ea cu o atenþie care i-au fãcut oasele sã-i trosneascã. De-abia acum era în stare sã furnizeze informaþii.
Ah, nu era întâia oarã când oamenii - „laicii” cum le spunea el – apelau la dumnealui pentru un sfat sau informaþii. ªtia câteceva din domeniul sãu de activitate. Cazul acesta îi pãrea a fi foarte complicat.
- E vorba de rezistenþã armatã contra organelor statului ºi de ultraj. Soþul dumneavoastrã – Vinzenz Topp spunea mereu „Soþul dumneavoastrã”, întrucât el era un om mai de soi –poate sã fie fericit dacã scapã numai c-o amendã. Cel mai probabil se va ajunge ºi la judecatã.
Katharina ºi-a întins braþele, le-a sprijinit de masã ºi ºi-a lãsat capul în jos. Dupã câteva clipe i s-au auzit ºi hohotele de plâns. Braþele ei se lungeau roºii, pline ºi ispititoare.
Vinzenz Topp ºi-a aºezat o mânã de-a sa înmiresmatã pe unul din aceste braþe.
- Consolaþi-vã! a spus el. Apoi s-a dus la uºã ºi pentru orice eventualitate a închis zãvorul.
Katharina îºi ridicã chipul scãldat în lacrimi. Nici ea nu avea habar dacã plânge de dragul soþului ei sau al lui Vinzenz Topp. Era atât de simpatic cu bãrbia lui pudratã ºi mirosea atât de frumos a sãpun. Uniforma îi stãtea ca turnatã. O, unde dracu’ îi stãtuse mintea?
L-a comparat pe unul cu celãlalt. Nu putea altfel.
- Salvaþi-mã! hohoti ea brusc ºi îºi întinse braþele. Vinzenz se nãpusti asupra lor.
Iatã cum a izbutit sã o posede pe aceastã femeie dupã care tânjise atâta timp pe furiº. Era o frumoasã potrivire a sorþii. Nu uitã sã adune o sumedenie de acuzaþii grele la adresa lui Andreas pe care nu-l mai numea „soþul dumneavoastrã”. Nici pe doamna Katharina n-o scuti de câteva reproºuri blânde. Dar le-a spus pe un ton maliþios, superior ºi tandru pe care Katharina nu-l mai auzise la el pânã atunci. Când ea i-a pãrãsit odaia era deja târziu. Mirosea a sãpunul lui, ºi-i purta bucuroasã aroma peste tot. S-ar putea spune cã în acea searã a fost pe deplin bucuroasã.