Forza P.N.L.
E de bine
Motto: orice asemănare cu personae și situații reale este absolute întâmplătoare


Ieri am călătorit toată ziua. Am coborât din Munții Buzăului unde mă retrăsesem în chilia călugărului Ambrozie săpată de el însuși în stâncă, (fie-i țărâna ușoară) pentru purificare, contemplație și meditație. Acolo nu citeam presa, nu ascultam radioul, nu vedeam știrile la televizor.
Când am ajuns în Tisău, drumul meu se datora faptului că rămăsesem fără merinde sus, în pustietate, oamenii pe care îi întâlneam spuneau: „sărut mâna părinte”, poate din cauza bărbii, îmi acoperea toată fața. Crescuse până aproape de brâu.
Un ins, dornic să stea de vorbă cu mine, după ce m-a salutat cu adânc respect, a împreunat mâinile a rugăciune și a zis:
-Ajută-ne sfinția voastră, salvează-ne!
- Ce pot să fac, taică?
-Nu știu, noi vrem să nu se rupă U.S.L.-ul. Lor li se rupe, dar nouă nu ne este indiferent.
Rugămintea omului era așa de fierbinte că, în cele din urmă, am încuvințat.
-Fie! am zis.
Cu toiagul, sprijin al bătrâneții și înțelepciunii mele, am descris trei cercuri în jurul meu și am intrat în transă.
Trăiam în același timp în trecut, în prezent, în viitor. Mi-a apărut în imaginație fiica telepatică a unui avocat celebru, fost șef al baroului din București, a cărei mamă, actriță, chiar mai cunoscută decât soțul ei, rostea cu patos:
-Niciodată, dar niciodată nu va ajunge acest om președinte!...Știe doar să vorbească frumos, nu e și diplomat! Foarte curând planeta Marte va intra în conjuncție cu Venus și picioarele lui de lut se vor frânge, dacă nu se va înconjura de oameni loiali!
Fata avocatului a dispărut, cerul s-a înroșit și la orizont a apărut un uriaș ce rostogolea un bolovan. Părea să fie ultraliberalul Sisif.
La început era singur și abia urnea pietroiul. Apoi, în jurul său s-au adunat tot mai mulți. Omul semăna izbitor cu un profesor de fizică de la Sibiu, ajuns primar. După câteva clipe a dispărut și această imagine. Cerul s-a înnegrit, se auzeau tropote, țipete și însuși regele Decebal se avânta în luptă. ”După mine, vitejii mei”!, striga marele rege. Ciudat însă...Părea a fi vocea unui actor, foarte cunoscut, de la Muscel, ca și mine, iar tropăiturile parcă veneau direct din Simfonia a IX-a de Beethoven!
Apoi totul a dispărut, zarea a devenit lăptoasă, era multă ceață, nimic nu se mai vedea.
Am revenit la realitate. Lângă mine se strânsese tot satul.
-Dragii mei, am început eu cu o voce gravă, e de bine! Dacă voi toți veți urma întocmai cum o să vă spun, n-o să dați greș. Am să vă traduc viziunea mea:
În fruntea Ministerului de Finanțe trebuie numit un profesor de fizică; va fi ministru de finanțe și vicepremier.
La ministerul de Interne trebuie numit actorul care îl poate întruchipa pe Decebal. Va face ordine în poliție; generalii îl vor asculta...Va fi un soldat credincios șefului P.N. L., niciodată nu îl va trăda.
La Ministerul Economiei trebuie numit ministru un muzician, va aplica strategia de șoc numită “Meloterapia”. Frunțile oamenilor se vor descreți și întreaga suflare românească, într-un elan contagios, având ca fundal o fugă de Bach, va purcede la înfăptuirea marilor proiecte.
La sănătate poate să rămână cum a fost; n-a apărut nimic cât am fost în transă.
Așadar, dacă P.N.L.-ul vrea să scape de povara răspunderii pentru ruperea U.S.L.-ului, iar șeful acestuia să aibă șanse reale pentru funcția supremă în stat, va fi posibil în următoarele condiții, chiar dacă mă repet:
Ministru de Interne, cel mai bun actor, va aplica deviza: “Decebal e cu noi”...
Ministru de Finanțe și Vicepremier, cel mai “bun” profesor de fizică, va aplica în mod consecvent principiul științific: “toate forțele pe o singură direcție și într-un singur sens.”
Ministrul Economiei, cel mai “bun” muzician pentru a aplica strategia de succes “Meloterapia”. Dacă P.N.L.-ul nu are un astfel de specialist o recomand pe nevastă-mea, se pot lua referințe despre ea de la Ministerul Apărării. A coordonat proiectul European de mare succes: “Fanfara cea mai importantă armă de apărare în zilele noastre”.
Pentru sănătate să rămână cum a fost, sau dacă domnul economist, actualul ministru, nu mai dorește, să fie înlocuit cu un sportiv, de preferat un maratonist, că și bolnavii trebuie să facă mai multă mișcare.
În felul acesta P.S.D.-ul nu va avea nimic de obiectat, U.S.L.-ul nu se va rupe, P.N.L.-ul va câștiga peste așteptări la Europarlamentare, iar funcția supremă în stat, va fi de bună seamă, a lor.

P.S.

Câțiva ani mai târziu:.
Am coborât iarăși din munți, mult mai gârbovit, mult mai obosit de viața în sihăstrie. La Tisău, încă odată, am fost înconjurat de oameni. “Pace vouă, tuturor”, le-am spus. “Sființia voastră, ajutați-ne! “Ce ați pătimit, oameni buni”, i-am întrebat. “Conducătorii din frunte ne-au învrăjbit, mamă cu fiică, frate cu frate, prieten cu prieten, nu mai putem sta toți la aceiași masă. Ce e de făcut?” “ Taică, eu v-am spus ce trebuia făcut atunci, n-ați ținut seama de viziunea mea! Dacă fruntașii partidului mă ascultau și îl numeau ministru de finanțe pe profesorul de fizică, acesta ar fi unit, poate, pe români ca să acționeze pe aceeași direcție și într-un singur sens. Au vrut altceva, pe actor l-au scos din partid în loc să-l numească ministru de interne, dar, acesta nu s-a lăsat, a ajuns europarlamentar prin forțe proprii, șeful actorului a trădat doctrina liberală și a orientat partidul pe altă traiectorie. După această ispravă și-a dat demisia de la conducere și astfel s-a ales praful de toate. Românii acționează bezmetic, în toate direcțiile și bolovanul ultraliberalului Sisif a rămas pe loc. Și așa va rămâne bolovanul, pe loc, până când, cei care sunt în fruntea treburilor, vor găsi de cuviință să-i unească pe români nu să-i dezbine”. “Și când se va întâmpla asta, sfinția voastră?” “ N-am cum să știu, ar trebui să intru în transă ca să aflu!”
“Te rugăm, Sființia voastră!” În mulțime erau și câțiva credincioși, așa că m-am supus vrerii lor. Am desenat încă odată trei cercuri în jurul meu și am intrat în transă. Cerul s-a înroșit, apele s-au învolburat, pământul s-a umflat, clădirile se surpau în toate cele patru zări, se auzeau țipete, urlete, bubuituri și în acest vacarm a apărut Maica Domnului ținând de mână o femeie și a strigat “De-ajuns! De azi înainte ea va avea grijă de poporul meu”. Cerul s-a înnegrit, vântul s-a oprit, huietul a amuțit și eu m-am trezit la realitate. De data asta nu le-am mai spus tot ce am văzut. “Va veni o vreme când în fruntea noastră va fi o mamă pentru fiecare, ea nu ne va mai învrăjbi, ne va uni să înfăptuim mari proiecte, dar va mai dura până atunci. Nu vă pierdeți speranța.
Pace vouă, tuturor!”

Când va mai trece timpul, am să divulg întreaga mea viziune din transă!
Așa grăit-a Nicu al Popii din Vulturești Argeș

Iar pentru conformitate: Nicolae Aurelian Diaconescu