Margaret apăsă pe o tastă a telecomenzii și aparatul de proiecție începu să zumzăie. Ca și data trecută, mai întâi se auzi născându-se zgomotul valurilor, apoi imaginea prinse contur și Tenny, de mână cu sora lui, tocmai ieșeau din mare și ajungând lângă șezlongul lui Margaret, Fill o auzi pe Lenny că spune, în timp ce-și ștergea părul cu un prosop:


''− Păcat că n-ai venit È™i tu în apă, a fost aÈ™a de minunată È™i caldă, de parcă te mângâia. Tu… tu, nu iubeÈ™ti apa?
− Ba da, chiar foarte mult, dar am fost mai devreme.
− Eu merg să-mi cumpăr o îngheÈ›ată. Mai vrea cineva?
− Te însoÈ›esc eu! Vreau să beau È™i ceva răcoritor, eventual o bere. MergeÈ›i È™i dumneavoastră cu noi?
− Nu, mulÈ›umesc pentru invitaÈ›ie!
− Atunci, sper să nu vă supăraÈ›i că rămâneÈ›i singură câteva momente! Vă aducem È™i dumneavoastră o îngheÈ›ată?
− Da, dacă deranjul nu este prea mare, vă mulÈ›umesc!''


Cei doi dispărură din cadru și doar freamătul molcom al valurilor, mai perturba armonia monotoniei. Margaret simțindu-se privită își schimbă poziția, bând în același timp și din paharul cu gin. Acum își așezase foarte provocator, efectiv ambele picioare pe măsuță, etalându-și astfel rotunjimea excitantă și plină de farmec a genunchilor, forma perfectă a pulpelor, terminate cu finețea gleznelor de gazelă.
− Mai vreau o È›igară, te rog! spuse ea, ridicându-È™i braÈ›ul drept pe spătarul fotoliului, gest ce în prima fază îl sperie pe Fill crezând că vrea să-È™i scoată È™i maioul.
În momentul în care el îi aprindea țigara, în imagine apăru Tenny cu o înghețată în mână, pe care i-o oferi lui Margaret.


''− MulÈ›umesc! EÈ™ti foarte amabil!
− Cred… cum să nu!?
− Impertinentule, nu vrei să termini cu mitocăniile, că-È›i dau cu îngheÈ›ata asta în cap, una-două!
− Lasă, nu te mai deranja, c-am plătit-o cu banii mei…
− Cât a costat?Vreau să È›i-o plătesc!
− Ai bani? De unde, de la tataia?
− Taci că vine operatorul, vorbim după, măgarule!''


Se auziră niște pași pe nisip, apoi după câteva secunde imaginea se răsturnă brusc.


''− Domnule Tenny, scuzaÈ›i-mă că vă întrerup, dar până vine domnul Elvis, eu merg să mai beau o bere. Căldura asta…
− Ok, îți mai aminteÈ™ti câte ai băut?
− Câteva…
− Du-te, dar să fii cu ochii pe aparatură, noi poate mergem în apă.
− Da, domnule. Am să aÈ™ez mai bine totul È™i voi pune È™i ceva pe aparat să nu-l mai bată soarele…''


Urmară câteva secvenÈ›e în care imaginea tremură, se răsturnă iarăși È™i aÈ™a cum îl anunÈ›ase Margaret, totul era cu sus-ul în jos È™i se vedea mai puÈ›in din ea − probabil că operatorul obturase jumătate din obiectiv −, apoi, pe fundal se auziră zgomot de paÈ™i îndepărtându-se.


''− Explică-te, ce dracu ai vrut să spui mai devreme, cu astea, cu asigurările celor două soÈ›ii ale lui Elvis.
− Tataia, nu È›i-a vorbit niciodată despre asigurări?
− Nu È™i nici nu este cazul, eu sunt deja asigurată.
− Ok! Doamne Dumnezeule mare, ce perfect ai aranjat Tu totul! ÃŽn favoarea lui mon papa, bineînÈ›eles. Eu am înÈ›eles deja… viitorul. Dragă Margot mai mult ca sigur, aÈ™a se va întâmpla…
− Ce-ai înÈ›eles mă, nebunule de legat, spune-mi È™i mie, despre ce viitor vorbeÈ™ti tu? Nu mă mai fierbe atât…
− Totul sau nimic! spuse el sec.
− Totul sau nimic… Să te ia un milion de draci…
− Margot, tu, draga mea, nu eÈ™ti atentă?… Tu chiar nu înÈ›elegi că el se căsătoreÈ™te doar cu femeile care au asigurare de viață…
− Da!? Și care este problema?
− Problema este că, mai devreme sau mai târziu, tu vei dispărea din viaÈ›a lui, într-un banal accident, poate fi chiar un accident casnic, nu?
− Nu te cred, tatăl tău mă iubeÈ™te È™i eu îl iubesc…
− Pe dracu’! Voi doi È™i iubirea!? Hai să fim serioÈ™i!
− Crede-mă că È›in la el È™i simt că È™i el È›ine la mine.
− Da, în cazul vostru, fără să greÈ™esc, teoria ''reciproc'', se aplică fără teamă.
− Poftim?
− Tu È›ii la el că mai are ceva bani, iar el È›ine la tine că ai asigurare, asta este teoria ''reciproc''… dar bine, vom vedea… adică eu voi vedea că tu n-ai să mai fii în viață, dacă: unu, nu renunÈ›i la mariaj È™i doi, dacă totuÈ™i te măriÈ›i, nu-È›i reziliezi asigurarea…
− Ok, ciudată gândirea ta despre… dar mă mai gândesc. Spune-mi Tenny…
− Te mai gândeÈ™ti, pe dracu, deja È›i-ai făcut calculele…
− De ce m-ai părăsit atunci?
− La această întrebare nu pot să-È›i răspund, sau, nu cred că vreau să-È›i răspund…
− Și totuÈ™i, noi doi ne-am iubit… chiar ca doi nebuni.
− Poate, cine dracu mai È™tie ce era în capul meu atunci sau, mai ales, în al tău.''


Tenny se ridică și se întoarse spre mare.
După câteva secunde, Fill o auzi pe Margaret că spune:


''− Atunci, am jurat că dacă te voi reîntâlni, am să mă răzbun rău de tot pe tine, acum realizez că nu mai pot… Simt că te-am iertat, aÈ™a că stai liniÈ™tit din acest punct de vedere…''

- va urma -