La Patras, oraș situat în nord – vestul Peloponezului, al treilea ca mărime în Grecia, port important spre Italia și Insulele Ionice, am trecut, în cadrul unui ceremonial organizat în imensa Biserică Sfântul Apostol Andrei, pe sub capul patronului României, al cărui martiriu a avut loc în apropiere, iar în campusul universitar am aflat că tatăl muzelor este etern amorezatul Zeus, ca urmare a unei relații extraconjugale cu titanida Mnemosina, zeița memoriei.
Patras este situat pe versantul unei culmi în pantă dulce spre mare, dând impresia că toate drumurile duc la cheiurile întinsului port. Deși se află pe traseul ce leagă Peloponezul de vestul Greciei continentale, există un aflux relativ redus de turiști, ceea ce face ca orașul să pară aproape depopulat duminica. În programul excursiei era inclusă vizitarea Bisericii Ortodoxe Sfântul Apostol Andrei. Ghida Dolăroiu ne-a condus spre obiectiv: "Biserica a fost întemeiată de regele George I al Greciei în anul 1908, pentru ca peste 66 ani să fie sfințită. Este cea mai mare biserică din sud – estul Europei, având o capacitate de 5500 credincioși. Domul se găsește la o înălțime de 46 metri, peste care se ridică o cruce placată cu aur. În jur se mai găsesc încă 12 cruci mai mici, simbolizând, împreună cu cea centrală, pe Iisus și cei 12 Apostoli. În interior, se găsește un fragment din crucea în formă de X pe care a fost crucificat Sfântul Apostol Andrei, precum și capul răstignitului".
...Ne aflam în piața din fața Bisericii Sfântul Apostol Andrei, o construcție de dimensiuni vaticaniene, care emana prin toate detaliile arhitectonice, ca și bazilica Sfântul Apostol Petru din Roma, dorința megalomană, dar în stil bizantin, a unui lider mondial al creștinătății. Părintele Hristian Pelerinu s-a făcut auzit de tot grupul:
- Sfântul Apostol Andrei s-a născut la Betsaida, în Þara Sfântă, și a fost ucis prin răstignire, cu capul în jos, aici, la Patras în anul 60. Mai întâi a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. A doua zi după ce a avut loc Botezul lui Iisus în apele râului Iordan, Sfântul Apostol Andrei l-a văzut pe Sfântul Ioan Botezătorul, arătând cu degetul spre Mântuitor și zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii"; am citat din Evanghelia lui Ioan, 1 – 29. În consecință, Sfântul Apostol Andrei l-a lăsat pe Sfântul Ioan Botezătorul și L-a urmat pe Iisus, devenind, astfel, primul ucenic al Mântuitorului. Apoi i-a zis fratelui său, Simion – Sfântul Apostol Petru: "Am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește Hristos)"; am citat din Evanghelia lui Ioan, 1 – 41. La Sinodul Apostolic ținut la Ierusalim în anul 50 s-a tras la sorți, iar Sfântului Apostol Andrei i-a revenit Dobrogea. După cea a ajuns și în nordul Mării Negre, Sfântul Apostol Andrei a ajuns la Patras.
- Sfântul Apostol Andrei este patronul României, precum și al Greciei, Rusiei și Spaniei.
- Moaștele Sfântului Apostol Andrei au fost păstrate la Patras până în anul 360, când au fost transferate la Biserica Apostolilor din Constantinopol. În anul 850, ele au făcut cale întoarsă la Patras. În anul 1204, în timpul cruciadei a IV –a, moaștele au fost transportate la Amalfi, lângă Neapole. În secolul al XV –lea, nu se știe exact anul, ele au ajuns în catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964, capul Sfântului Apostol Andrei a revenit la Patras.
...În interior, călcând pe un lung covor roșu, am ajuns la o capelă cu moaștele, de fapt, capul Sfântului Apostol Andrei. În fața unei racle aurite, în formă de prismă hexagonală, având în vârf, ca o coroană, o semisferă argintată, cu dimensiuni cât să cuprindă un cap, stăteau la rând zeci de oameni. Parohul bisericii a ridicat racla de pe soclul din sticlă la o înălțime cât să poată trece credincioșii pe dedesubt. Am trecut și eu, încercând să aflu cât de mare este puterea Sfântului: m-am rugat să mă ajute în demersul de a scrie o carte bună cu impresii de călătorie în Grecia. Cititorii și criticii acestei cărți își vor da seama de puterea miraculoasă a Sfântului Apostol Andrei, și – sper – ei vor avea un motiv în plus de a merge în pelerinaj la Patras...
...În fața Universității din Patras, autocarul a făcut un mic popas, neprogramat. Campusul era bine camuflat de vegetația mediteraneeană a unui parc, cu o vedere splendidă spre Golful Patras. La un avizier de la poartă am descoperit un afiș, amintind de anul 1996, când Patras a fost Capitala Europeană a Culturii. Sigla universității din colțul de sus al afișului îl reprezenta pe Sfântul Andrei.
- Să auzim mitul cu Zeus și titanida Mnemosina, mama muzelor, a propus studentul, dornic de sare și piper!
- Nu se cunosc șiretlicurile utilizate de Zeus pentru a avea această legătură extraconjugală cu titanida Mnemosina, a profitat filologului Grămăticu pentru a intra în discuție, dar faptul (și "fapta") că din acest amor s-au ivit celebrele muze îi mai iartă "atot și atâte – iubitorul" Zeus din păcate... Aș face doar un "remember" cu cele nouă muze.
- Cele nouă muze, s-a oferit studentul, sunt următoarele: Caliope – muza poeziei epice și elocienței, Clio – muza istoriei, Erato – muza poeziei erotice, Euterpe – muza poeziei lirice și a muzicii, Melpomene – muza tragediei, Polimnia – muza imnurilor, Talia – muza comediei, Terpsihora – muza dansului, Urania – muza astronomiei. Chiar mi-am notat niște versuri din "Către muze" de Homer: "Pe voi vă cânt întâi, o, muze, și pe Apolo și pe Zeus, / Căci datorită vouă, muze, și săgetarului Apolo / Se află pe pământul nostru rapsozi, mânuitori de liră, / (...) Ferice omul îndrăgit / De muze: gura lui ajunge izvor de vorbe dulci ca mierea." Dar, spuneți-ne, pe scurt, cum i-au influențat cele nouă ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și științelor pe grecii antici.
- Voi vorbi, cât se poate de scurt, numai despre literatura greacă antică, care se referă la literatura scrisă în greaca veche înainte de secolul al IV –lea î.Hr. Controversatul Homer a fost cel mai mare poet, mai ales prin "Iliada" și "Odiseea". Memorabil a fost poetul Hesiod cu operele "Muncile și zilele" și "Teogonia" Poet important a mai fost Pindar, cel care a scris "Istmicele", "Nemeele", "Olimpicele" și "Piticele". Mai adaug în această scurtă incursiune în literatura greacă antică pe poeta Safo, din a cărei operă n-au mai rămas decât fragmente, creatoarea metrului safic, care l-a inspirat și pe Mihai Eminescu să scrie "Odă în metrul safic". Proza greacă antică este reprezentată, în special, prin piesele de teatru. Dramaturgii ale căror opere s-au păstrat până în zilele noastre sunt Eschil, Sofocle și Euripide. Din operele lui Eschil, supranumit "părintele tragediei grecești", s-au păstrat integral numai șapte: "Cei șapte contra Tebei","Rugătoarele", "Perșii", "Prometeu înlănțuit" și trilogia "Orestia". Sofocle a scris, printre alte tragedii, "Aiax", "Antigona", "Electra" și "Oedip rege". De la Euripide, supranumit "filosoful scenei", au ajuns în zilele noastre doar 18 piese, dintre care amintesc: "Andromaca", "Fenicienele", "Hecuba", "Ifigienia în Aulis", "Medeea", "Rugătoarele" și "Troienele".
- Să nu uităm contribuția istoricilor la literatura greacă antică, a avertizat pe un ton vizibil iritat Acribicel Tocilescu. Astfel, Herodot a scris nouă volume de "Istorii", Tucidide a descris lupta pentru supremație între Atena și Sparta în cele opt tomuri din "Războiul peloponesiac", iar Xenofon a cuprins în cele șapte cărți din "Hellenika" o amplă istorie a Greciei.
- Proza, a reluat prezentarea filologul Apostrofel Grămăticu, cuprinde și operele filosofilor, în special, ale lui Aristotel, Platon și Socrates. Aristotel, numit și Stagiritul, după orașul natal Stagira, a scris în psihologie – "Despre suflet", în politică – "Politica", în etică – "Etica nicomahică", în estetică – "Poetica", în filosofie – "Metafizica". Platon, poate cel mai mare filosof al întregii umanități, student al lui Socrates și învățător al lui Aristotel, a creat specia literară a dialogului, în care mai mulți interlocutori abordează o anumită problemă filosofică. Forte interesante sunt dialogurile "Banchetul", "Republica", "Faidon" și "Faidros" în care este discutată situația unor oameni care sunt într-o peșteră încă din copilărie, având pcioarele legate și grumazele fixate cu lanțuri, astfel încât să privească numai înainte. Simbolurile utilizate sunt următoarele: peștera – lumea realității aparente; întunericul peșterii – ignoranța omului incult, limitat; lanțurile – prejudecățile, simțurile, care ne limitează; focul – lumina cunoașterii; umbrele de pe peretele peșterii – aparențele care generează opinii; corpurile purtate prin fața focului aflat în spate celor legați – realitatea fizică, generatoare de opinii adevărate; suișul greu spre ieșirea din peșteră – drumul inițiatic spre cunoaștere; contemplarea lumii din afara peșterii – cunoașterea metafizică, prin intelectul pur.
...Autocarul ponise spre nord, spre Grecia continentală. Mă gândeam la muze, la rugămintea mea către Sfântul Apostol Andrei, la soarta cărții mele de impresii de călătorie în Grecia, la câte și mai câte...