Când nu-i ceea ce pare

În timp ce-și savurează cafeaua slab concentrată, Yoko se întreabă cât de seducător e în ochii femeilor. Îl înnebunește acest mister. Știe că i se citesc în privirile crucișe, încâlcitele-i bizarerii. La ce bun să le mascheze? De când se știe, nimeni n-a întors capul în urma lui. Nici măcar un fluierat scurt nu i-a ajuns la urechile acoperite, stufos, cu părul cârlionțat. Sunt sigură că Yoko e în acea etapă a vieții în care vrea să fie în lumina reflectoarelor. Pentru că pune diagnosticul acurat, Yoko nu și-a identificat debutul narcisismului. Da. Yoko e rezident. O viață mai plină de plictis ca a lui nu există în cartierul Crăcănari. Are un singur prieten. Pe care momentan, doar îl citește. Îl cheamă Freud. În pruncie, Yoko și-l proiecta în laborioasele lui holograme imaginative. Creșteau împreună până când, Freud și-a luat rămas bun fiindcă ținea neaparat să ajungă la Viena. Unde erau alți prieteni ai lui. Yoko a simțit atunci că apocalipsa era singura explicație rezonabilă. O vreme, și-a zis Îngerul Morții. Semănând în sufletul său semințele trădării și abandonului. Când ele au încolțit, Yoko le-a condamnat la o viață de neghină și regret. În sinele său însă, Yoko păstra admirație febrilă pentru Freud. Când i-a găsit pe raftul unui anticariat improvizat, prima carte publicată, Yoko a știut că n-a fost uitat. Erau atâtea mesaje pe care doar el le deslușea. Mintea i se contamina. Îl înfiora nopțile. Nimeni și nimic nu mai conta. Decât fixația sa lunatică. Printr-o împrejurare nefericită a destinului, a devenit medic. Medicul Yoko se hrănea cu dorință conștientă și de netrecut de-a ajunge cumva până la Freud, renumele său. Până într-o zi când a aflat adevărul. Freud existase cu mult înainte de nașterea sa. Chiar și față de nașterea părinților săi. Yoko și-a pansat rănile cu un leac băbesc. Freud murise demult. Înseamnă că el, Yoko, va aprinde o lumânare. Căutând chibriturile, se dezmetici. Trăise în minciună atâta vreme? Nici măcar nu era creștin. Așa că, la ce bună jelania asta? Și Yoko se adânci în procese inconștiente. Ca femeile ce treceau pe lângă el pe autostradă. La ora nouă jumate a.m. o știre era difuzată pe toate posturile de radio. „Un maidanez aventuros, care răspunde la numele de Yoko Coco, a salvat viața unei tinere care intrase într-o depășire. Al șaselea simț al patrupedului a identificat ceva suspect și probabil, nimicitor. Câinele s-a ridicat în două picioare și a scos limba, privind-o fix pe tânără. Curioasă, aceasta a încetinit, revenind pe sensul său de mers. Tocmai când, de pe contrasens, un vitezoman pierduse controlul volanului. Avem certitudinea că maidanezul nu făcuse cursuri de prim ajutor. Priceperea sa era mult mai avansată. Vă raporteză Freud, de la fața locului.”