Stau in bar la o masa. Delia in fața mea își ridică tricoul și îmi arată burtica. Cu patru degete își strânge buricul până face o cută. Mă îmbrățișează și părul ei frumos împiedică obrazul meu să atingă obrazul ei. Din brațele ei se descarcă în mine fiori electrici. Fata asta mă place. Plec de acolo și pe drum mă intălnesc cu Ioana. E toată îmbrăcată în negru, și mă strânge in brațe, nesincer și cu ochii deschiși. Fata asta nu mă place, însă eu mă bucur de strânsoare. Mergem împreună la un WC public, dar nu îl putem folosi pentru că este foarte aglomerat. Mai mulți țigani au pus stăpânire pe el. WC-ul e semn rău, înseamană sărăcie și mizerie. Mai tărziu, la terasă, oamenii de la masă vorbesc despre un loc în străinătate unde ar fi bine să fim cu toții. Așa că mă grăbesc spre aeroport, să prind primul avion. În stația de autobuz e multă lume, deși în locul ăsta nu a mai oprit de mul timp un autobuz. Acum se pare că e altfel. Printre cei care aștaptă se află si Relu. Am fost vecini, colegi și prieteni. Acum nu mai suntem nimic, nu ne mai vorbim. M-a invitat la nuntă și nu m-am dus. Nu a trecut peste asta. Mă ignoră, e serios și nu zâmbește. Cu toate astea mergem la gară împreună. Vine autobuzul și mă bag în față să prind un loc pe canapea. La gară un tren este in mișcare, dăm să ne urcăm în el dar merge în direcția opusă. Trenul nostru plecase de zece minute. Ne ducem la casă, intrăm să cerem explicații dar nu le primim. CFR-ul ăsta e de tot rahatul, ne face numai probleme. Le arătăm biletele și le spunem că nu e vina noastră că autobuzul a întărziat. Casierițele dau din umeri. Nu mai plec nicăieri.