poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-12 | |
Mă gândesc la crimă ca la o ultimă soluție. Ceea ce mă neliniștește însă e faptul că el știe. Cum a aflat, nu-mi pot imagina, de spus, n-am spus nimănui. Și, totuși, noaptea, când se strecoară alături de mine în pat, mă privește într-un mod ciudat înainte de-a stinge lumina, cuta i se adâncește pe frunte și, deși mă ia apoi în brațe și adoarme de parcă nu s-ar petrece nimic, îmi dau seama că mi-a citit intențiile. Cu toate acestea, nu-mi reproșează niciodată ceva. Poate e modul lui de a mă pedepsi, pentru că nimic nu mă scoate mai tare din sărite decât nepăsarea și lipsa de reacție. Ipoteticele titluri din ziare: „Și-a incendiat soțul”, „Și-a ucis bărbatul cu un topor” sau „L-a împușcat și l-a privit cum se stinge până la sosirea poliției” sunt însoțite de scenarii puțin probabile, având în vedere că încă nu m-am hotărât cum s-o fac. Aș prefera să dispară, să nu fiu nevoită să iau o asemenea decizie, să plece undeva departe, să nu mai aud de el niciodată. Dar el se-ncăpățânează să rămână, e teritoriul lui și, dacă îmi displace, să plec eu.
Potrivit Institutului Național de Statistică, de la începutul anului (și suntem abia în iulie) s-au înregistrat peste 22.000 de divorțuri. Conform acelorași statistici, majoritatea divorțează între al 5-lea și al 9-lea an de căsnicie. Noi suntem în al 10-lea. Când nu te încadrezi în tipare, situația poate scăpa oricând de sub control. O ceartă poate porni din cât de puțin. Chiar din simplul motiv de-a te trezi sub altă pătură decât cea sub care te-ai culcat. Cu toate că-n fiecare seară îmi aleg, invariabil, pătura roșie, iar el, pe cea albastră, dimineața le găsim inversate. Care e legătura dintre vechimea căsniciei și migrația de noapte a păturilor, n-aș putea spune cu certitudine, dar una sigur există. Mai ales că generează discuții interesante, de genul: - De ce mai demult încăpeam sub o singură pătură și acum nu? - Simplu. Pentru că te-ai îngrășat. - Și tu nu???? - La o femeie se vede. În urmă cu 10 ani schimbul acesta de replici n-ar fi avut loc. Poate era mai bine dacă ne-am fi căsătorit din interes. E demonstrat științific că o căsnicie bazată pe interes rezistă mai mult decât una din dragoste. Conform cercetărilor, atracția sexuală durează cel mult 2 ani. E drept că alte cercetări arată că dragostea durează 3 ani, ceea ce la o primă vedere ar putea părea o contradicție. În privința interesului, în schimb, toți cercetătorii cad de acord, el rămâne pe viață. - Din interes m-ai și luat. - Poftim? - Vouă, femeilor, nu vă stă mintea decât la avantaje. Din prima zi vreți ceva. Apoi altceva. Aveți nevoi peste nevoi. Nimic nu vă satură. Așa sunteți croite. - Nu, îl contrazic eu, scuturând energic capul de la stânga la dreapta, ceea ce nu-l împiedică să-și scoată tacticos iPhone-ul. Și-a instalat un soft nou, are detector de minciuni. Și e ferm hotărât să-l testeze pe mine. - Trebuie să răspunzi doar cu da sau nu. Scurt. Ai înțeles? Multe aș putea să zic despre bărbatu-meu, dar, nici într-un caz, că nu m-ar surprinde. - Și dacă nu vreau? - Ai ceva de ascuns? Nu, n-are rost să tărăgănăm lucrurile. - Începem cu o întrebare ușoară…E adevărat că te cheamă Laura? - Da. Aștept lovitura de maestru, întrebarea decisivă. - Locuiești pe strada ….? - Da. Încerc să-mi reglez respirația. - Te-ai măritat cu mine pentru bani? - Nu. - Ai ezitat. - Þi se pare. - M-ai înșelat? - Nu. - Hm. Iar ai ezitat. Au tremurat liniile. Se mai joacă mult? - Ai scos bani de pe cardul meu fără să-mi spui? - … Nu … M-a prins. Rânjetul i se lățește până la urechi. - Acum chiar s-au modificat liniile. Ce-ai făcut cu ei? E doar curios, nu pare impresionat de descoperire. Probabil știa mai demult. Simt un nod colțuros paralizându-mi gâtul. E unul din momentele acelea în care n-aș mai sta pe gânduri, l-aș omorî cu adevărat. - La ce ți-au trebuit? insistă el. Nu-ți ajung ai tăi? N-ai unde sta? N-ai ce mânca? Îmi astup urechile să nu-l mai aud. Ãsta e omul alături de care mi-am mâncat cei mai frumoși ani din viață. Și ce primesc în schimb? În fiecare noapte, sforăitul lui îmi provoacă coșmaruri. Parcă mi-ar scutura patul o cireadă de bivoli. Dorm cu întreruperi, mă trezesc obosită, cu fața învinețită de cearcăne. Dimineața găsesc capacul de la WC ridicat. Mă împiedic de șlapii lui aruncați pe coridor, de șosetele azvârlite pe covor, strâng după el firimiturile din bucătărie, spăl vasele din care a mâncat peste noapte, îi adun scrumul de pe mobilă. Îi simt prezența peste tot, cărțile lui, hainele lui, hobby-urile lui, până la sufocare. Sunt singura din casa asta care duce gunoiul sau dă cu aspiratorul. În timpul ăsta el citește liniștit presa sau joacă poker pe calculator, scoțând fum pe nări și aruncând din când în când câte un chiștoc pe geam, gesturi de care e conștient cât de tare mă enervează. Iar acum, uite-l, stă în fața mea, interogându-mă și așteptând un răspuns. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate