Alex, un copil după inima lui Moș Crăciun

Era Ajunul Crăciunului. Ninsese mult, ulița satului se pierdea sub zăpadă, iar copacii bătrâni se prăbușeau sub mantia albă. La casa preotului era agitație mare, bunica făcea cozonacii și sarmalele, mama așeza cadourile sub brad, băieții repetau colinde în sufragerie. Numai Alex, copilul minune, lipsea.
- Îl spun mamei! Iar a ieșit să asculte pălăvrăgelile lui Moș Crăciun, să împingă ATV-ul țicnitului de Moș Arghir sau stă de vorbă cu băieții tuciurii de la marginea satului! Uită că este copil de preot și de profesoară, spuse revoltat Casian!
De Alex se lipeau toți indivizii marginali din lume, pentru că băiatul știa să-i asculte și îi trata ca pe niște oameni adevărați. Moș Arghir îl strigase de seara trecută, iar el s-a furișat la gardul din spatele grădinii deși i-a intrat zăpadă în cizme și crengile pe care le atingea ale copacilor se scuturau la el după ceafă...
- Vine Crăciunul, Moș Arghir și îți doresc să te bucuri, să fii sănătos și fericit!
- Cum să mă bucur, măi băiatule, dacă iar mi s-a strigat ATV-ul? În noaptea asta stau să îl repar, dar mâine nu are cine să mă împingă, să-l pornesc! Ar fi cel mai minunat dar să mă împingă cineva pe uliță!
- Te împing eu, spuse cu ochii sclipitori Alex!
Chiar știa cât îl va costa această promisiune. Din spatele ferestrelor, ochii băieților și ai fetelor de seama lui îl vor urmări cum trece el în sus și în jos pe uliță, împingând ATV-ul prin zăpadă, în timp ce moșneagul nebun va chiui de bucurie. Cu toate acestea își respecta oricând promisiunile.
De dimineață, a luat un corn, a băut cafeaua cu lapte, s-a îmbrăcat și a trecut pe la grajd să care bălegarul de la vacă. Adesea când intra în casă ceilalți se strâmbau, dar numai Alex ajuta bunicii să îngrijească vacile, ceilalți se duceau doar cu cănile la lapte.
- Mamă, ce urât miroase ăsta! Iar a fost la vacă, protesta fratele său, Casian.
- Dar laptele este bun, riposta nepăsător Alex.
După ce și-a ajutat bunicul, s-a strecurat în bătătura moșneagului și au făcut vreo zece ture cu ATV-ul pe uliță. Ieșiseră copiii să râdă, femeile aplaudau cu ironie, flăcăii fluierau....Când ATV-ul a pornit, Moș Arghir a început să chiuie fericit. Alex a rămas singur în capul uliței, fiindcă bîtrânul l-a uitat pe jos. Dinspre cârciumă venea Moș Crăciun. Îl porecliseră așa fiindcă nu avea decât un rând de haine maronii, o casă cât o palmă și doi cai frumoși. Purta plete care-i atârnau neîngrijite pe umeri și avea o barbă lungă și albă.
- Vine Crăciunul, nene, să fii sănătos și fericit, îi spuse Alex cu bucurie în glas!
- Cum să fiu fericit, măi copile, cu un singur rând de haine, care a început să plesnească pe mine? O să pățesc și eu ca în bancul cu Ion. Ion se face că moare, dar nu avea haine bune cu care să fie îngropat. Ca să-i încerce, bărbatul se îmbracă în șort, își pune o pereche de teniși, făcând pe mortul. Se adună lumea și începe să-l bocească: ”Unde te duci, măi Ioane, în șort și teniși?” Iar el se ridică și le răspunde râzând: ”La fotbal”. Dar eu nu mă voi mai scula să spun că mă duc la fotbal, iar ei vor râde că nu am un rând de haine bune, nici măcar pentru înmormântare. Alexuță, dacă se-ntâmplă ceva cu mine, îți las ție caii, dar să-i iubești ca pe ochii din cap!
Alex înțelege mesajul și ochii i se umezesc de milă. De ce și-o fi bătând joc oamenii în toată firea de indivizii marginali, care au și ei un suflet sensibil? Intră în casă, dar constată că a întârziat nepermis de mult cu prietenii săi ciudați. Frații lui și mama au plecat la biserică. Se strecoară în grajd, mângâie vaca, îi dă un braț de fân și o lasă să-l lingă pe mână. Se spală pe mâini, se schimbă și se duce în bucătărie la bunica, dar sirena mașinii de Poliție urlă pe uliță. Mașina se oprește dincolo de gardul lor. Alex aruncă repede o haină pe umeri, un fular în jurul gâtului și iese să vadă ce s-a întâmplat. Polițiștii scot pe targă cadavrul lui Moș Arghir.
- Doamne, ce mustrări de conștiință aș fi avut, dacă nu i-aș fi împins ATV-ul prin zăpadă, spune băiatul printre lacrimi!
Fusese ultima persoană care i-a îndeplinit bătrânului nebun o dorință de Crăciun. Gerul sculptează geamurile și face pădurile să trosnească... În casa preotului arde focul, iar mâine va fi Crăciunul. Belșugul dă pe dinafara casei, iar Alex îndrăznește să spună:
- Tată, nu vrei să pui într-un sac hainele tale pe care nu le mai porți pentru Moș Crăciun? Mi-a spus un banc astăzi cu care mi-a rupt sufletul! El știe că oamenii râd de el că nu are decât un rând de haine...
- Termină cu prostiile, îl ceartă Casian! Râde toată ulița de tine că te împrietenești cu ciudați.
Alex începe să plângă:
- Te rog, tată! Tu ești preot și trebuie să mă înțelegi. Tocmai a murit Moș Arghir, după ce l-am ajutat să-și împingă ATV-ul pe uliță. Iuibrea dezinteresată nu ține cont de clase sociale!
Preotul alege cele mai bune haine ale sale, pe care nu le mai poartă, bunica pune alimente într-un coș, Alex se gândește să ia niște lemne pentru foc și pornesc mașina spre căsuța din cirpici. Zăpada este neatinsă, pe coș nu iese fum. Alex deschide tremurând ușa. Pe pat, în camera de gheață zace Moș Crăciun. Băiatul aprinde focul, preotul îl învelește, îi pune o pernă la spate și îl hrănește, în curând casa se însuflețește.
- Mai aveam puțin și nu mă mai ridicam să vă spun că mă duc la fotbal, spuse Moș Crăciun glumeț!
Preotul simte că datorită acestui copil și-a îndeplinit menirea pentru acest Crăciun și zâmbește fericit, hrănindu-l și mângâindu-i obrajii lui Moș Crăciun. Clasele sociale par estompate de iubire și de altruism.
- Băiete, adapă și hrănește caii, căci când am să plec la fotbal ți-i las ție, îi spune zâmbind Moș Crăciun....