poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1525 .



Times are changin'
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Kshky ]

2012-12-05  |     | 




Se sprijinea pe stâlpul coșului de baschet din curtea interioară a liceului. Și-a tras fermoarul gecii de piele până sus, apoi a aprins o țigară.

Undeva la etajul al doilea, fetele din clasa XI-ea E își dădeau coturi și chicoteau în timp ce profesoara de matematică se uita încurcată la tabla plină cu numere. Colega de bancă a Miei i-a spus să se uite pe fereastră. L-a văzut cum și-a ridicat fermoarul gecii de piele și cum și-a aprins o țigară, apoi s-a întors fericită spre colega de bancă.

În mai puțin de 10 minute curtea era plină de elevi. Mia și-a luat la revedere de la prietenele ei și a fugit spre el. S-au sărutat scurt apoi el și-a pus mâna după umerii ei. Era blondă, roșie în obraji și cu ochii albaștri. Au mers la cafeneaua din cartier. La intrare se aflau băieții din gașca lui. Toți erau îmbrăcați aproape la fel, jeanși, pantofi sau ghete, tricou și geacă de piele. L-au salutat apoi și-au văzut de treabă. El a comandat pentru amândoi. A luat un pai roșu dintr-un pahar de pe masă și l-a băgat pe gâtul sticlei de cola. Ea îi vorbea despre colege și cum profa de matematică vorbea singură la tablă. Cu spatele la ei, murdară de cretă pe fustă, bălmăjea, plimbându-se pe lângă catedră. Veniseră mulți profesori tineri de când terminase el. O asculta pe jumătate absent și, pentru că nu putea fuma în cafenea, tocea cu dinții paiul roșu.

- Știi ce mult voiam să fac parte din gașca ta?, a spus ea
- Ah, da?
- Vara voiam și eu să stau cu voi pe faleză. Cât de tare vă distrați în timp ce noi, țâncii, ne dădeam în carusel, trăgeam la țintă și plecam acasă cu un ursuleț de la vreun băiat slăbănog și cu ochelari. Voi stăteați, râdeați de noi și fetele roiau pe lângă voi. Așa de mult mi-am dorit, însă nu puteam.
- Nu puteai atunci. Erai prea mică.
- Da, regula... De aceea mi-am dorit să treacă anul mai repede să pot să stau și eu cu voi.
- Hai să te duc pe faleză, a spus el.

În timp ce mergeau, marea s-a deschis în partea stângă, iar în dreapta era parcul de distracții părăsit. Iarna era pustiu și doar cei fără casă bântuiau printre fiarele ruginite, cu vopseaua scorojită. Un carusel părăsit, o casă a groazei fără stafii, un traseu de karting stricat și altele. Însă multe din locurile astea miroseau a urină și rahat. Vara reveneau comercianții, îi alungau pe cei care-și făcuseră casă acolo, spălau și vopseau, sperând ca zilele lungi de vară să le aducă un profit. Însă pentru ei, cei din cartier, tristețea locului persista și vara.

S-au oprit în dreptul unei banci, însă nu s-au așezat ci au rămas sprijiniți de balustrada din lemn ce delimita plaja de parcul de distracții. El și-a aprins o țigară și i-a oferit și ei una. A irosit câteva chibrituri pentru că vântul îi sufla bățul imediat ce se aprindea.

- Îmi place locul ăsta vara... iarna mă întristează. E frig și oamenii se chircesc cât mai mult în paltoanele și gecile lor. Fiarele astea, ea s-a întors, pentru un moment, spre carusel, scârțâie la fiecare adiere de vânt, dar nu mai este muzică sau glasuri de copii să le acopere. Așa e?
- Nu știu. Mie îmi cam place. E liniște aici, a spus el
- Și mie, a completat Mia ușor rușinată, dar eu tot prefer vara.

Fuma neîndemânatic. Se putea observa că era printre primele dăți când ținea o țigară în mână. Mama ei, casnică, dar care mai croia câte ceva pentru vecine, era complet împotriva fumatului. „Însă am văzut-o eu că mai trage câte un fum, când îi mai vine o femeie pe acasă cu o fustă ce trebuie lărgită”, i-a mărturisit ea. Vântul îi sufla părul blond, ușor crețuliu în toate părțile. El o găsea adorabilă.

S-au așezat în cabina de comandă a unui rollercoaster vechi. El stătea în fund, cu spatele sprijinit de peretele cabinei umplut de grafiti. Ea și-a improvizat un scăunel și s-a așezat cuminte pe el. Își verifica machiajul într-o oglinjoară în formă de inimă, când el a început deodată să vorbească.

Ne place să avem vise și ne place să credem că încercăm să le urmăm. Mama, încă de când eram mic, îmi spunea că pot să fac orice când o să fiu mare. În fiecare seară, înainte de culcare, o luam la întrebări: astronaut? Și ea zicea da, vedetă rock? da, doctor? sigur, avocat, inginer, fotbalist, actor... tot timpul același răspuns. Creștem cu speranța în suflet încă de la naștere. Suntem condamnați să încercăm.

Mia și-a dat părul blond după ureche și a zâmbit pentru o clipă. În timp ce vorbea, el își plimbă ochii dintr-un loc în altul.

Îl vedem pe Mick Jagger și încercam să-i copiem mișcările, ne uităm la videoclipuri cu Rolling Stones și îl iubim pe Keith Richards, mai mult ca voi, fetelor. Bem mult la petreceri, sperând să dăm vreo frază demnă de Jim Morrison. Ceva ca... el a închis ochii și a bătut de câteva ori din degete, ca „Love cannot save you from your own fate”. Mințim fetele că suntem scorpioni ca dragul de Jim, le spunem că e cea mai profundă dintre zodii, dar noi vrem doar să ne strecurăm mâinile pe sub bluzițe fine și parfumate. Luăm chitări și învățăm să cântăm la ele, studiem piese și riff-uri celebre. Într-o noapte reproducem o porțiune din Stairway to Heaven sau cam așa ceva. Vi se face pielea de găină și noi știm că am atins coarda care trebuie. După ceva vreme, ne străduim și noi să compunem ceva original. Stăm turcește pe covor, cu chitara în brațe, o foaie în față și scriem versuri penibile. Aruncăm versuri și note pe foaie, poate s-o lipi ceva. Căram instrumentul peste tot, sperând la inspirație. Cu buricele degetelor întărite, majoritatea renunțăm la chitară, o lăsăm într-un colț sau o vindem. Renunțăm la cântat, însă nu și la atitudinea rock.

Fata s-a lăsat ușor în față. Și-a prins genunchii la piept. Nu știa cum să reacționeze. Din fericire, el nu a stat mult pe gânduri și a continuat:

Râdem de sensibilitatea lui James Dean, dar îi imităm nonșalanța din Rebel fără cauză, purtăm geci de piele și ne suflecăm mânecile tricourilor ca el. Stăm în fața oglinzii cu țigara între buze, imitându-l pe Belmondo. Ne dăm părul cu gel și purtăm ochelari de soare și când nu e cazul. Jinduim după femei ca Jayne Mansfield, Elizabeth Taylor, Marilyn Monroe, Sofia Loren, Anna Karina sau Brigitte Bardot. Și căutăm farmecul lor în voi, ne uităm și poate, poate, aduci ceva a Liz Taylor sau Anna Karina. Eu de asta te-am ales, îmi place cum îți prinzi părul, semeni cu Bardot din „Le mepris”.

A vrut să vorbească, dar s-a mulțumit cu un zâmbet și cu o roșeață în obraji.

Când scoatem o fată în oraș îi zâmbim șmecherește (el o privea atent și i-a zâmbit doar într-o parte, iar o gropiță s-a format pe obrazul stâng), ne aplecăm puțin în față apoi îi mângâiem obrazul așa (dosul degetelor lui au atins pielea fetei) apoi le sărutăm ușor buzele (de data asta nu a făcut ce descria, s-a lăsat înapoi pe spate). Nu vrem să le speriem. Dorim cât mai multe buze, cât mai mulți sâni și să pipăim cât mai multe funduri. Vrem ca femeile să se îndrăgostească de noi doar pentru că apoi să le frângem inimile. Acceptă să facă dragoste cu noi din iubire, iar noi doar pentru că ne arde în pantaloni.

Citim cărții ca ale lui Kerouac și vrem să ne luăm picioarele la spinare. Mâncarea de cartofi a mamei nu mai e bună și vrem să mâncăm burgări și să fumăm. Să ne întindem picioarele pe fereastră, în timp ce altcineva conduce pe șoseaua întinsă. Să bem cu străini în cârciumi din orașe uitate de Dumnezeu, să le povestim căcaturi din marele oraș, să ne lăudăm cu aventurile noastre și le descriem sânii voștri fermi. Când ne plictisim, ne scuzăm și ne urcăm în mașină, mai avem mult de mers. Asta am vrea, dar benzina e scumpă și nici autostopu’ nu mai merge. Toți se uită la tine ca și cum ai fi un criminal și vrei să le furi toți banii și să le violezi femeile. Câteodată mai oprește unu’ plictisit care vrea un companion de drum. Simți mirosul de bere ieftină în respirația lui, dar te urci. Se întunecă și trebuie să ajungi în următorul oraș. Dacă ești fată, toți care se opresc se așteaptă să le-o sugi drept mulțumire pentru fapta lor eroică. Niște căcănari.

Fumăm pentru că ne aduce aminte de tații noștri. Când ajungeau acasă și miroseau a țigări, transpirație și alcool. Ne ridicau în brațe și ne sărutau frunțile, apoi ne strângeau la pieptul lor. Mirosul ne făcea să plângem, să vrem la mama. Ele aveau o mireasmă placută de șampon sau săpun. Prima țigară pe care am fumat-o a fost de la el. M-a trimis să-i cumpăr un pachet și am scos și eu una. Bineînțeles, a observat că lipsea, dar am zis că mi-a cerut un vecin și i-am dat. A strâmbat din nas, dar m-a lăsat în pace. M-am strecurat în bucătărie, am furat o cutie de chibrituri și am fugit în spatele blocului. Mama era prea ocupată cu oalele ce-i abureau ochelarii.

Știam cum să o țin și cum se face, exersasem pe chiștocuri găsite pe jos, dar niciodată nu m-am înecat atât de tare ca atunci. M-am încăpățânat și am tot încercat. M-a usturat gâtul toată ziua. Fumam pentru că voiam să fiu ca el, însă cu cât creșteam, cu atât îmi dădeam seama că nu voiam să mă ratez ca el. Apoi am continuat să fumez ca să-i fac în ciudă. Nu-i plăcea că-i cheltuiam banii. Noi îi uram pentru bătrânețea lor, iar ei ne urau pentru tinerețea noastră.

S-a oprit din vorbit. A răsuflat greu, ca și cum ar fi ieșit de sub apă după mult timp. Ea țintea podeaua. El a pipăit buzunarele gecii și a scos un pachet de țigări mototolit și o cutie de chibrituri. A fixat țigara între buze și a scăpărat un chibrit. Mirosul de potasiu a răsuflat. A tras de câteva ori, apoi a eliberat fumul.

- Uite ce e, a spus deodată fata. Eu nu am chiulit de la ore și să risc să fiu pedepsită de mama doar să-ți ascult problemele. Voiam ceva aventură, toți băieții cu care am fost erau plicticoși. Credeam că tu o să fii fun. Voiam să fie o zi fun.

S-a ridicat și s-a scuturat puțin, apoi a ieșit din cabină. El a zis ceva, însă vântul i-a spulberat vorbele.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!