ce e viața dacă nu o clipă între alte clipe? Oare un parfum se simte într-o parfumerie, atât de expresiv și atât de misterios cum este și ființa mea scăldată în oceanul de ființe? Sunt neînțeleasă pentru că nu mă înțeleg pe mine însumi sau pentru că mă înțeleg prea bine în ceea ce privește nevoile mele de a simți esențele iar ceilalți nu pot să vadă?
Privesc pe fereastra mare și văd apusul soarelui de toamnă cum se așează în aerul pietrificat auriindu-l. Nimic nu mă îmbată acum ca spledida atmosferă ce mi se înfățișează în fața ochilor. Nimic chiar. Și totuși, o gheară de catifea mă macină pe dinlăuntru. Aștept ca gheara să tacă din alunecarea sa pe tabla sângerie a inimii mele și lupt cu tărie împotriva nevoii de a mă uita prin cameră în speranța că am să văd un chip care să-mi fie alături în această clipă de neuitat. Gheara sfârtecă mai departe fantomatic prin artere, scrumând golul din mine pe care bucuroasă l-aș umple cu vise, cu speranțe, cu nebunii de o clipă. Oricum, știu că numai zidurile mă vor privi pline de idiționie pietrificată. Nimicul îmbrăcat în mobilierul camerelor sau al dormitorului îmi încântă starea de confort la care aș renunța în acest moment dacă ar sosi acel chip de neimaginat ce m-ar face să alerg după zâmbetul său prin frigul acestor zile, îmbătându-mă cu privirea caldă și cu cuvintele neînțelese.
Voi săruta poate și în această noapte perina, oglinda, întunericul și culorile lumânărilor ce mă aruncă în visul unei zile când, ca din întâmplare, voi accidenta alesul pe care îl voi recunoaște. Voi ști în timiditatea mea să decopăr forța mascată a lui, a acelui el căruia mă voi dărui cu totul, pentru care m-aș transforma în mamă, amantă, soție, prietenă, soră, salvatoare pentru că respirația lui mă va ajuta să-mi regăsesc surâsul pierdut în momentul când norii au coborât din viitorul maturității în prezentul haotic.
mi-e sete de iubire, mi-e sete de dragoste, vreau să gust carnea iubirii la fiecare ceas, să o admir în toată frumusețea ei sălbatică dimineața și noaptea. Să-i simt prezența în mine, în jurul meu, să fie omniprezentă atunci când mă depărtez și mai puternică atunci când mă fac apropiată ei. Vreau să ling aromele ei pline de o fascinație ocultă, să pătrund în tainele ei întunecate și acolo să-i fiu lumină prin dăruirea mea totală.
Mă va enerva. Oh da! Mă va enerva enorm de tare și mă voi cutremura sub excitația ce mă cuprinde și voi dori mai mult și- l voi violenta ca să mă violenteze, ca să simt și mai puternic forța lui colosală. Poate voi plânge, îl voi învinui, și totul pentru că-l doresc mai mult decât orice pe lume.
Dar...
Am ajuns la a 5-a relație de șase luni. Au trecut prin viața mea peste 20 de bărbați, prin mine mult mai mulți. Mi s-a pus pata și am vrut să știu cum e cu ei. 20 de bărbați și singurătatea e mai mare ca oricând. În cimitirul casei mele doar lumina nocturnă mă însoțește. Sunt doar o halcă de carne pentru toți. O păpușă vorbitoare ce se îmbracă și se dezbracă, totul în numele unei supraviețuiri ieftine de câteva zile.
Mda, toți bărbații e porci, așa cum spune cartea, toți, absolut toți!


Am ajuns la sfârșit. Acum nu mai am decât pe Dumnezeu. Singurul meu iubit. Pe el îl iubesc și mă rog zilnic lui. Doar cu el aș vrea să fiu pentru că el e salvarea și scăparea mea.
Născută văduvă din fragedă copilărie, am fost ridicată de către cer din fața pietrelor de carne numite bărbați. Nici unul nu a văzut dragostea după care am flămânzit. Nimeni nu a observat nebunia simțurilor mele ce au avut rădăcini puternice în sângele inimii mele acum îmbătrânite. Nimeni!