(...)Barul gării, înghesuit între două clădiri neterminate cu mai multe etaje, își exhiba firma înclinată câțiva metri mai încolo, cu ușa deschisă-n lături proptită cu un scaun; era o construcție mică și dărăpănată, parcă înălțată în grabă din materiale alese la întâmplare și atrăgea atenția numai din cauza ferestrelor absurd de mari, împestrițate cu afișe și reclame. Strivit între siluetele gigantice ale clădirilor alăturate, amintea de-un ambalaj colorat vechi, împins cu forța între două ziduri. Patru bărbați discutau înaintea ușii, cu câte-o sticlă de bere-n mână.
Strângând din umeri, am trecut printre ei și-am pășit peste prag, pe îngustul culoar lăsat de mesele așezate fără nicio noimă – câteva erau ocupate, indivizi în salopete de lucru și cu gențile alături priveau la televizorul dat la maximum, cu câte-o halbă și-un păhărel de rom în față, vorbeau tare, nici nu s-au uitat la mine. Am cumpărat o bere, mi-am găsit loc la o masă pe colț și-am privit pe după perdeaua ferestrei peronul gării și picioarele băncilor de lângă sala de așteptare. Cuvintele aruncate de la un grup la altul se concentrau într-un zumzet punctat de clinchete de pahare și râsete groase se mai auzeau clocotind între pereții barului, fără a reuși să acopere hârâitul televizorului. Cât am sorbit din bere, fata de la tejghea a venit la masa mea, a răsturnat scrumiera plină cu mucuri zemoase într-o cutie de carton pe care-o ținea în mână, apoi a șters mușamaua roșie cu o cârpă, măturând cojile de semințe și alune pe jos. Corpul ei înclinat împrăștia un miros pătrunzător de țigară. La încheieturile mâinilor îi luceau o mulțime de brățări; era însă una dintre acele femei pe care bijuteriile o îmbătrâneau și-o făceau să pară ridicolă, chiar și hainele i se ridicau pe umeri și pe șolduri în pliuri nefirești, dezvăluind forme fără nicio relație. Cât a curățat masa sânii nu i s-au clintit, încremeniți ca două pumnale înfipte-n piept, iar profilul ei ascuțit îmi scormonea măruntaiele asemenea unui cioc de pasăre – mă deplasam împreună cu ea înainte și înapoi, îi preluasem spatele încovoiat, bărbia pronunțată, picioarele presate de muchia mesei, brațele atârnate din umeri, parcă agățate de curele șubrede și legături improvizate; creierul mi se preschimbase într-o baltă roșie de zeamă, pe unde scama de sânge plutea împresurată de căldura umedă din bar.
Am ridicat halba de bere și-am băut îndelung, lăsând lichidul înțepător să-mi răcorească stomacul; din preajma mea s-a înălțat un hohot liniștit, continuat cu o exclamație râgâită peste sticla săltată la gură.
Un bărbat așezat în apropierea intrării, a înhățat paharul și l-a dat peste cap; purta o bluză de trening murdărită de pete de ulei și pe dedesubt un soi de cămașă foarte largă, cu revere nesfârșite, caraghioase, descheiată la gât și atârnând lălâie, de parcă ar fi îmbrăcat o deghizare proastă. O țigară îi spânzura dintre buze și tot freca paharul de sus în jos, ca și cum ar fi căutat să-l încălzească. Brățările femeii au tăiat aerul și-au pierit lăsând o ultimă scânteie lichidă pe halba mea de bere.
La televizor se terminaseră niște știri și începuse un film. Grupuri de bărbați cu arme în mâini, urcau în mare grabă un deal presărat cu bolovani și tufișuri pipernicite, iar imaginea baleia pe chipurile lor năclăite de transpirație și apoi pe tălpile bocancilor care ridicau nori de praf în mers – pe urmă chipul unui tânăr a străfulgerat ecranul și-un grup a pornit să gonească urlând spre vârful colinei. Timpul îi prinsese pe toți în găoace, trăncăneala, zumzetul vocilor, mânerele jerpelite ale genților, gesturile încremenite în aer, totul șubred și ieftin ca o butaforie, bărbatul deghizat făcea ceva cu reverele cămășii, mișcându-se foarte, foarte lent, însă femeia ce se apropia patinând fantomatic pe culoarul dintre mese, ducând o tavă cu pahare murdare mi-a captat iarăși atenția, răsucindu-mi capul pradă unui impuls imposibil de controlat, impunându-mi cu îndărătnicie dungile dezordonate ale hainelor, pliurile bluzei sub sâni, rândurile boțite de deasupra șoldurilor.
Insistam neputincios asupra deplasării ei tăcute printre scaune și mese, mascând vârful unui nas roșu ori gâtul unei sticle strânse de-o mână tăbăcită și păroasă, furându-mi intenționat privirea cu vreo nouă mișcare neașteptată îndată ce încercam să-mi mut ochii la stânga sau la dreapta; vedeam numai umflăturile denivelate ale formelor ei, mâna încordată manevrând tava cu pahare îmi agăța ochii și-i aplica cu pricepere asupra îmbrăcămintei ei mototolite și asupra părului cânepiu, pieptănat cu cărare pe mijloc.
Am smuls fără voie de halbă și marginea groasă de sticlă m-a lovit în gură. Sub buza de sus s-a conturat imediat o gâlmă. Mi-am trecut limba peste ea și-am băut o înghițitură mare de bere, scăpând o clipă din vedere silueta femeii și surprinzând de undeva parcă de foarte departe, gesturile bărbatului deghizat care continua să moșmondească ceva la reverele cămășii sale boțite. Am trântit halba pe masă și-am răsucit capul. Tava femeii s-a întins inutil către mine, căutând să-mi rețină privirea și s-o întoarcă din nou către ea, însă deja îl examinam pe individul așezat în apropierea ușii cum își încheia ultimul nasture al cămășii, acoperind într-o secundă ceva roșu și fojgăitor, cu extremități carbonizate ce tresărea cu spasme grețoase între clavicule, îndreptând spre gulerul niște cioturi boante, însângerate, acoperite cu pustule cleioase. O fracțiune de secundă numai, căci imediat aveam înainte doar cămașa atârnând lălâie pe trunchiul slab, încadrată de liniile unsuroase ale bluzei de trening.
Atunci mi-am dat seama că în bar nu se mai auzea nimic de-o bună bucată de vreme. Nici de afară, prin ușa larg deschisă nu pătrundea nici un zgomot, bărbații cu berea-n mână nu mai făceau nicio mișcare, iar înăuntru, televizorul amuțise într-o erupție prelungită de culori, izolând într-o muchie chipul micuț și palid al unui soldat, perforat de-o suliță pârâitoare de scântei imobile. Gâlma de pe buză a început să pulseze și am încleștat degetele pe toarta halbei.
Femeia scăpa deocamdată privirii mele; trupul ei cocârjat se clătina fluid, deșirându-se imediat ce reușeam s-o încadrez și s-o aduc în câmpul meu vizual; în loc de asta, chipurile bărbaților de la mese se înșirau acum nebărbierite, dureros reliefate înaintea mea, între-un șirag inegal de ovale purpurii, de la bărbatul deghizat, până la un ins ofilit în salopetă, ce strângea spasmodic gâtul sticlei lui de bere – cu toții mă studiau cu expresii șterse, fără intensitate, în ochi cu o fixitate stupidă. Când în sfârșit am surprins în treacăt și fizionomia femeii, pielea ei dobândise o paloare înspăimântătoare, pământiu-verzuie, ca de fiere și părea gata să leșine. Paharele se zguduiau murdare pe tavă. Mi-a aruncat o privire disperată, nesfârșită, și s-a refugiat după tejgheaua faianțată a barului. Gâlma din buza mea cântărea o tonă.
Individul deghizat pornise iar să se joace cu reverele cămășii, mâinile i se plimbau pe ultimul nasture, alunecând butucănoase pe gât și apoi pe conturul pătrățos al bărbiei. Am vrut să mă ridic și să ies, totul însă se prăbușise înăuntrul meu, nu mai funcționa nimic, oasele scrâșneau înfipte claie peste grămadă în hălcile de carne, căutând să miște niște mușchi ce nu mai erau în stare decât să tresalte convulsiv.