Comisia de bacalaureat a trăit cu intensitate, timp de aproape două săptămâni, emoția candidatei Anghelina Călușin, care s-a prezentat cu burta la gură, gata-gata să nască, la toate probele de examen, cu excepția susținerii proiectului tehnologic. Acest caz a fost prezentat trunchiat în presa locală, ca un bun exemplu de creștere a populației din Republica Socialistă România, drept urmare a decretului 770 din 1 octombrie 1966, care a interzis tuturor femeilor să întrerupă sarcina, cu șapte excepții: 1. sarcina pune în pericol viața femeii; 2. unul dintre părinți suferă de o boală incurabilă; 3. mama prezintă invaliditate gravă; 4. mama a depășit 45 de ani; 5. mama a născut deja patru copii; 6. sarcina este în urma unui viol; 7. sarcina este urmarea unui incest.
În ziua programată pentru susținerea proiectului tehnologic, Anghelina Călușin era la maternitate, tocmai adusese la lumina zilei o fetiță. Deoarece i se interzisese să se dea jos din pat, urmare a unei nașteri foarte grele, ea a dat telefon la secretariatul liceului industrial respectiv, pentru a anunța situația în care se afla. În consecință, președintele comisiei, Suzănel Hăbăucescu, a luat hotărârea ca, în conformitate cu regulamentul de organizare a examenului de bacalaureat, să se deplaseze la maternitate în partea a doua a zilei, când candidata Anghelina Călușin ar fi avut timp să se întremeze puțin.
Președintele, împreună cu secretarul comisiei de bacalaureat și cu profesorul Nituș Căpuilă, care a condus proiectul tehnologic al candidatei, s-au deplasat la maternitate. Când au intrat în cabinetul medicului de gardă, Ochilian Taredeureche, acesta, văzându-i așa de mulți și cu cravată la gât, a făcut ochii mari, s-a scărpinat la ureche, punând, astfel, în evidență micimea palmei în contrast cu masivitatea corpului, și a exclamat:
- Parcă ați fi o comisie!
- Ați intuit bine! Facem parte dintr-o comisie de bacalaureat. Eu sunt președintele, iar ceilalți doi sunt membri. Am venit să vă cerem permisiunea ca să examinăm o pacientă, care tocmai a născut. Avem o adresă oficială. De fapt, efortul nu va fi mare. Ea va susține proiectul tehnologic, pe care l-a predat deja comisiei
- Cum o cheamă?
- Anghelina Călușin.
- Ãăă… n-o știu, la noi sunt 20- 30 de nașteri pe zi, iar problemele sunt foarte multe. Dacă țipetele gravidelor ar fi urlet de lup, atunci vacarmul din maternitatea noastră s-ar auzi chiar pe luna de pe cer. Chiar azi a murit o femeie, care s-a dat pe mâna unei babe, nici măcar moașe, pentru a i se face un chiuretaj. Anestezic în acest tip de cazuri este călușul pus în gură. Din păcate, când a ajuns la noi, deja era în stop cardio-respirator, pierduse prea mult sânge. Trei copii au rămas orfani de mamă.
- Întâlniți des astfel de cazuri?
- Am făcut un calcul și cred că în țară mor anual peste 300 de femei în urma chiuretajelor ilegale. Nu mai spun câți copii cu diverse malformații apar la noi, ori câți copii sunt abandonați de mamele lor, deoarece sunt nedoriți. Dar, vă rog ca ceea ce v-am spus să rămână între noi. M-a luat gura pe dinainte.
- Nu vă faceți griji! Pe noi ne interesează să terminăm cât mai repede examinarea Angelei Călușin.
- Imediat! O soră vă va conduce la o cameră de așteptare. Totodată, o altă soră o va anunța pe Anghelina Călușin că ați venit.
Peste puțin timp comisia și-a intrat în atribuții. Anghelina Călușin, o tânără zdravănă, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, devenită și mai străvezie în zona de la piept, umezită de excedentul de lactație, locul spre care se fixaseră ochii celor trei bărbați examinatori, a venit într-un cărucior cu roți împins de o soră.
- Puteți pleca, tovarășă, cât are loc examinarea, a spus Suzănel Hăbăucescu.
- Foarte bine, am atâta treabă!
A început susținerea proiectului:
- Proiectul se numește… ăăă…
- Fără frică, Anghelina, noi nu mâncăm oameni! a îndemnat-o președintele, fixându-și mai bine ochelarii pe nas.
- Proiectul se numește… ăăă…
- Anghelina, tu ai făcut proiectul? a continuat președintele pe ton blajin, în ochii căruia începuseră a juca niște luminițe.
- Da, tovarășe președinte!
- Îți place tehnologia?
- Desigur, tovarășe președinte!
- Atunci, trebuie să-ți amintești titlul proiectului.
- Da, tovarășe președinte, dar acum sunt atât de deprimată.
- De ce?
- Tatăl fetei mele nu a venit să ne vadă.
- Cum așa?
- Nu suntem căsătoriți. Încă înainte de a ajunge la maternitate, el mi-a spus că, dacă eu voi naște o fată, el nu o va recunoaște de fiică.
- Este o poveste tristă, dar trebuie să depășești acest moment greu. Cum se numește proiectul tău?
- Ãăă… tovarășe președinte… ăăă… eu am avut o viață grea, am crescut la o casă de copii, care se afla într-o zonă deluroasă, nu departe de un cimitir.
- Anghelina…
- Majoritatea crucilor erau ale colegilor mei, le vedeam ușor din curtea școlii, pentru că erau pe deal.
- Dar, Anghelina…
- Se murea pe capete, nu se găseau medicamente.
- Anghelina, te rog să răspunzi numai la întrebare!
- Lăsați-mă să spun ce am pe suflet, pentru că nu am altcuiva.
- Bine, Anghelina, dar pe scurt!
- Nu îmi cunosc părinții, sunt, cum se spune "decrețel" abandonat de mama mea la maternitate. Fiica mea este "decrețel" de "decrețel".
- Anghelina, vrei să ajungem toți la închisoare? Nu mai rosti cuvântul "decrețel"!
- Am înțeles, tovarășe președinte! Stăteam pe masa de nașteri, la masa durerilor, a răcnetelor, și mă gândeam ce noroc au bărbații; ei nu trec prin chinurile iadului. Medicul de gardă a trecut de câteva ori, nici măcar nu s-a uitat la mine și nu m-a scos din: "Vaco, nu mai urla, că nu cu mine ai rămas gravidă!" Îmi venea să-l strâng de gât. S-a ridicat vreun monument pentru femeia gravidă, pentru mama-eroină? Voi, bărbații, considerați că rolul femeii în societate este de a naște. faptele eroice vă uitați doar la corpuri dezgolite, vă interesează numai momentul posedării. Dar ce face femeia după ce s-a dăruit? Ajunge înapoi la cratiță!
- Să nu o luăm în tragic! Ai început să discuți pe o temă feministă, care ar putea fi tratată foarte bine în alt cadru…
- Bine că acest cadru este potrivit pentru susținerea proiectului tehnologic! N-am terminat ce aveam de spus.
- Spune, Anghelina, descarcă-ți sufletul!
- Ãăă… o să vă spun ceva mai intim, foarte intim. Cu actualul meu prieten am rămas gravidă de la primul contact sexual.
- Dar… ăăă… ca în orice tehnologie… ăăă… actul sexual este tot o tehnologie… ăăă… înțelegi ce vreau să spun… ăăă… doar vorbesc cu o persoană, care susține un proiect tehnologic, nu-i așa?
- Explicați foarte bine, tovarășe președinte! Am înțeles: actul sexual este tot o tehnologie..
- Așa… ăăă… cum spuneam… ăăă… ca în orice tehnologie… ăăă… există metode de îmbunătățire… ăăă… de evitare… ăăă… cu filtre… ăăă… cu separatoare… ăăă… cu izolații...
- Am înțeles foarte bine ce vreți să spuneți, tovarășe președinte, dar prezervativele "Vulcan" din comerțul socialist se sparg, când ți-e lumea mai dragă. Se găsesc și din acelea refegiste, aduse de vaporeni, dar sunt mult mai scumpe.
- Nu numai la ele mă refeream.
- Alte metode nu îmi permit să le aplic, deoarece prietenul meu ar spune că sunt… ăăă… scuzați cuvântul… ăăă… o curvă. El nu are o educație sexuală minimă. Este egoist, urmărește numai plăcerea lui. Cărți de învățătură în acest sens nu se găsesc, iar subiectul este tabu, nu se discută la școală, pentru ca lumea să rămână proastă și să cadă în capcană…
- Domnișoară, îți repet, fii atentă ce și cum vorbești! Vrei să ajungem la închisoare? Termină mai repede de spus ce ai pe suflet!
- Nu am dorit copilul. Am făcut băi fierbinți, am ridicat greutăți, dar tot nu am avut un avort spontan. Am vorbit cu o femeie, care, contra 100 de lei, mi-a promis că mă scapă de sarcină. Am mers acasă la ea. M-a urcat pe masa din bucătărie. Apoi mi-a pus un căluș la gură, ca să nu țip și să audă miliția. Ne-ar fi închis imediat. După ce am îndurat chinuri, care m-au făcut să jur că nu voi mai face sex niciodată, am crezut că am scăpat. Dar, peste două săptămâni s-a făcut un control la liceu și am fost depistată ca fiind gravidă. Nu am mai putut face alt chiuretaj, deoarece am fost trecută într-un registrul special. Săptămânal am fost obligată să mă prezint la control. Ca urmare a acestei situații, conducerea liceului m-a transferat la seral. Ãăă… a
început să mă doară capul.
- Ai spus tot ce ai avut pe suflet?
- Nu, dar nu mai vreau să continui pe această temă.
- În sfârșit! Ãăă… revin la… ăăă… titlul proiectului tehnologic, domnișoară.
- Ãăă…
- Tovarășe președinte, lăsați-mă să o ajut puțin pe candidată, cunosc bine proiectul ei; am metoda mea didactică, una activ-participativă foarte eficace, a intervenit Nituș Căpuilă, apropiindu-se de Anghela Călușin.
- Să vedem, tovarășe profesor.
- Anghelina, este vorba de o matrițăăă…
- Ãăă… matrițăăă…
- Așa, curaj! Matriță de ștanțareee…
- Ãăă… matriță de ștanțareee…
- Buun! Matriță de ștanțare a formelooor…
- Ãăă… matriță de ștanțare a formelooor…
- Încă două cuvinte și gata! Matriță de ștanțare a formelor de cartooon…
- Ãăă… Matriță de ștanțare a formelor de cartooon…
- Vedeți, tovarășe președinte, metoda mea didactică a mers, a spus Nituș Căpuilă, începând să-și frece ușor candidata pe ceafă, în semn de răsplată. .
- Care este cuprinsul proiectului, Anghelina?
- Vă rog să-l lăsați pe tovarășul profesor să mai aplice o dată metoda activ-participativă.
- Aaa… nu… uuuf… ne apucă noaptea. Uite ce facem! Tovarășe profesor, treceți pe scaunul dumneavoastră!
- Am executat ordinul, tovarășe președinte!
- Nota șapte este bună? și-a întrebat candidata Suzănel Hăbăucescu, apropiindu-se de ea, și frecând-o ușor de umăr, ca încurajare.
- Nu s-ar putea nota opt, ca să fiu sigură că îmi iese o medie mai mare decât cea minimă pentru a fi declarată admisă la bacalaureat? a întrebat candidata, prinzând mâna liberă a lui Suzănel Hăbăucescu și ținând-o între palmele ei, pe care le-a pus apoi pe proprii genunchi.
- Bine, acum nu vreau să îți fac morală, dar aș vrea să te mai întreb ceva, pentru câteva răspunsuri scurte, dat fiind că ești obosită după susținerea proiectului tehnologic.
- Vă ascult, tovarășe președinte?
- De când ai început viața sexuală?
- De la 16 ani, doar din pură curiozitate.
- Așa de devreme?
- Unele colege de la internat au început să aibă relații sexuale și mai devreme, de la 12 ani.
- Ultima întrebare. După ce ți-ai satisfăcut curiozitatea, de ce ai continuat să ai relații sexuale, nu te-ai gândit că s-ar putea să rămâi gravidă?
- Mi-a plăcut tehnologia, tovarășe președinte! a răspuns candidata, în ochii căreia s-au jucat niște luminițe, care au dispărut repede, lăsând loc unei priviri în gol, deznădejduite.