În cabinetul directorului de la Liceul numărul 1 dintr-un oraș subcarpatic ardea un bec singuratic, spânzurat cu un fir lung, negru, de tavanul cândva alb, cu tencuială atât de scorojită, încât dădea impresia că nu a mai fost refăcută din perioada antebelică. La mică distanță de sursa de lumină atârna o bandă galbenă adezivă pe ambele fețe, pe care căzuseră în capcană zeci de muște. În jurul biroului stăteau așezați pe scaune profesorul Gheorghe Zbirescu și lăcătușul Gheorghe Zgârieci, directorul, respectiv, secretarul organizației de bază, ambii îmbrăcați în scurte de piele neagră, luxul suprem al acelor vremuri. În mijlocul birolui trona o farfurie albă, adâncă, plină cu chiștoace de țigări "Mărășești" fără filtru. Alături, într-un colț, se găsea aruncat neglijent un dosar pe coperta căruia se găseau amprente de mâini nespălate temeinic de vaselină și de mâncare. Zgârieci a întrerupt marea liniște:
- Tovarășe director, nici când lucram ca fochist la batoza cu abur "Andrew Meikle" a Stațiunii de Mașini și Tractoare din satul natal nu făceam pauze de masă așa de lungi. Stăm aici de la ora 17, iar acum este ora 20. Tovarășul Gheorghe Gheorghiescu, activist la "regionala de partid" și tovarășa profesoară Mariana Sterea Alexiescu, inspector-șef la Inspectoratul Școlar Regional au trimis un curier să ne spună că ei vor întârzia puțin, că a venit un tovarăș din C.C. De trei ore așteptăm…
- Tovarășe Ghiță, să nu judecăm conducerea de partid și de stat! Dacă au spus să așteptăm, atunci nu vom pleca de aici până la noi ordine. Doar suntem oameni disciplinați, constructori ai comunismului! Ai spus batoză?
- A fost rechiziționată în urma Plenarei C.C. din 3-5 martiee 1949, când s-a trecut la colectivizarea agriculturii după modelul marelui frate de la răsărit. A aparținut unui chiabur, Ion Gospodar, care a fost împușcat mortal chiar lângă batoză, deoarece s-a opus rechiziționării ei. Þăranii sunt îndărătnici, cu mentalități învechite.
- Ai fost martor ocular?
- Pe atunci eram proletar agricol, adică îmi vindeam forța de muncă bogaților. Mă angajasem la Gospodar. Am fost de față când l-a împușcat un tovarăș, pe care nu l-am mai zărit până atunci, cu nasul mare și niște ochi negri atât de pătrunzători, că, atunci când te privea, te treceau fiorii. El semăna mult cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, actualul adjunct al minstrului Forțelor Armate. Nu pot să fiu sigur. Totul s-a petrecut repede, cât a scos pistolul și l-a ras, pac-pac! Apoi s-a urcat grăbit în autoturismul cu care a venit, un "GAZ M-20 Pobeda" negru, tip 1948. Nici nu s-a uitat înapoi.
- Cât pământ a avut Gospodar?
- Un hectar intravilan, dar trăia din ce câștiga cu batoza. Își exploata nemilos salariații, pauza de prânz nu era mai mare de o oră.
Cei doi au simțit nevoia să tacă preț de câteva secunde, după care conversația a continuat:
- Ce ghinion!
- Ce vrei să spui, tovarășe Ghiță?
- Nu putem da telefoane. S-a stricat centrala telefonică orășănească. Este veche din 1929, de tip 7A1 Rotary, fabricată în Belgia. Piesele de schimb se fabrică la noi, dar sunt rare și de proastă calitate. Cine știe câte zile va dura reparația?
Din nou s-a lăsat o liniște apăsătoare, care, după câteva minute a fost spartă de Zgârieci:
- Ana, Luca și cu Dej bagă spaima în burghezi!
Apoi, cu glas de om speriat, el a repetat lozinca, dar modificată:
- Ãăă… Gheorghe Gheorghiu-Dej bagă spaima în burghezi!
- Ai ațipit, tovarășe Ghiță!
- Tovarășe director, îmi fac autocritica. am ațipit. Dar, spre marea mea bucurie, l-am visat pe cel mai iubit de popor, pe tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
- Nu putem pleca! Mai bine să închidem ochii, așa trece timpul mai repede.
După câteva minute, același Zgârieci a început să declame:
- "Stalin, tu soare de foc"!
- Tovarășe Ghiță, trezește-te!
- Ãăă… am făcut-o de oaie, așa-i? Defectul meu este că vorbesc în timp ce dorm.
- Ai început să reciți din poezia "Cântec despre Stalin" de Djambul Djabaev.
- Vai de mine, ce-am făcut! Despre Stalin se vorbește din ce în ce mai puțin, după ce a dat ortul popii… ăăă… am vrut să spun… ăăă… a decedat în primăvara acestui an, mai exact pe 5 martie. Să știți că eu am plâns cu adevărat în ziua aceea. Dacă nu venea Armata Roșie cu divizia "Tudor Vladimirescu" pentru ca să se instaureze comunismul în țara noastră, eu nu ajungeam la oraș, lăcătuș de întreținere la un liceu, rămâneam fochist la batoză. Nu aș fi continuat studiile. Anul trecut am terminat clasele V – VII, iar anul acesta voi absolvi liceul. După cum știți, doar sunteți profesorul meu de matematică, m-am înscris la fără frecvență într-o clasă de oameni unul și unul, cu activiști de partid, ștabi de la armată și miliție. Sunt studios de felul meu. La anul, eu aș vrea să plec la București, să mă înscriu la Institutul "Maxim Gorki", să ajung profesor de rusă. Poate voi rămâne asistent acolo, să urmez o carieră universitară, doar am origine sănătoasă și îmi place cartea, în copilărie am citit și răscitit "Soacra cu trei nurori". Ce frumos a scris Ion Creangă despre o crimă cu premeditare!
- Dacă îți place atât de mult lectura, ai putea să te inscrii la Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" din București, înființată încă din 1950, după modelul Institutului de Literatură "Maxim Gorki" din Mosova, având ca scop formarea unei elite a realismului socialist, formată numai din scriitori cu origine socială ca a ta, din săraci lipiți pământului. Bacalaureatul nu este obligatoriu. Acolo vei învăța limba rusă și așa-numita "măiestrie literară". Știi ce a spus despre viitorii scriitori Mihai Beniuc, președintele Uniunii Scriitorilor?
- Nu-mi amintesc.
- Bine, bine, nu trebuie să-ți încarci prea tare memoria cu lucruri de prisos. Mihai Beniuc a spus aproximativ așa: "Scriitorii trebuie să fie filosofi, cunoscători ai celor mai înalte idei ale timpului, spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin, Stalin, să fie activiști în slujba respectivelor idei".
- Din opera lui Mihai Beniuc pot să recit poezia "Cântec pentru tovarășul Gheorghiu- Dej: "Stă-ntemnițat la Siguranță / Tovarășul Gheorghiu pe gânduri / L-au smuls din mijlocul mișcării / Să-i spargă vajnicele rânduri / Era de grevă totul gata. / Era-n ajun de grevă totul / - Răspuns la starea de asediu - / Și iară dintr-odată scosu-l / Din mijlocul Muncitorimii / Murdare labe, Siguranța. / Așa vrea regele, guvernul / Așa vrea Anglia și Franța / Așa voiesc americanii / Și fel și chip de olandeji / Că-i greu să faci afaceri bune / Când luptători răsar ca Dej". Cât îmi place poezia aceasta, ce rime minunate! Recitând-o, am impresionat profesorii de limba română și tot cu ea sper să iau și bacalaureatul.
- Apropo! Știi ce a spus Mihaile Sadoveanu la deschiderea acestei școli?
- Ãăă…
- "Dacă dintre domniile voastre vor ieși doi sau trei scriitori, atunci va fi bine". Totuși, din această școală au ieșit mulți scriitori.
- Dați-mi câteva exemple!
- Zaharia Stancu, Nicolae Labiș, Victor Tulbure, născut Victor Popescu…
- De ce și-a schimbat numele, s-a debarasat de părinți?
- Nu! Popescu este un nume prea comun.
- Continuați exemplificare!
- Radu Cosașu, fost Oscar Rohrlich, născut la Bacău…
- De ce și-a schimbat numele și prenumele, s-a debarasat de părinți?
- Nu! Rohrlich este un nume care nu dă prea bine, deoarece, în general, evreii, după ce s-au dat cu rușii sovietici, în ultimul timp au trecut sub aripa americanilor imperialiști.
- Foarte interesant! Continuați exemplificarea!
- Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian…
- De ce și-a schimbat prenumele, pentru a ascunde faptul că este franțuzoaică?
- Nuu… este româncă de etnie evreiască.
- Atunci, de ce?
- Poate pentru că prenumele ei nu se încadrează în realismul socialist românesc. Ca o paranteză, ea a început să evite angajarea directă în doctrina comunistă, refugiindu-se în literatura pentru copii și versuri în limba "spargă"…
- Limba "spargă"?
- Un dialect al limbii române împănat cu unele cuvinte inventate de Nina Cassian.
- Cum, adică?
- De exemplu, circulă la radio "Șanț" unele expresii de-ale ei în limba "spargă".
- Vă ascult cu mare curiozitate.
- Îmi este foarte greu să-mi amintesc.
- Faceți un efort!
- "Ce pisindreaua mea de brutușleagă?"
- Îhâ… ăăă… cred că am înțeles! Apropo! Ce pisindreaua mea de brutușleagă nu mai vin cei doi?
- Ha, ha, ha…
- Alt exemplu de expresie ninacassianiană!
- "Ce șomoiogul meu de stroholojină?"
- Îhâ… ăăă… mai greu, dar cred că am înțeles și de data aceasta! Apropo! Ce șomoiogul meu de stroholojină se întâmplă cu ei?
- Ha, ha, ha… ești comic!
- Mai aveți un exemplu?
- Ãăăă… parcă ar mai fi unul…
- Hai, spuneți-l! Sunt convins că este unul cel puțin la fel de șturlubatic!
- Mi-am amintit!
- Sunt numai urechi!
- "Þichi-mi-ai sima semibleagă!"
- Semibleagă? Ahaaa… acum am înțeles totul! Apropo! Þichi-mi-ar sima semibleagă cei doi, pe care îi așteptăm de atâta amar de vreme.!
- Ooo… ha, ha, ha… am rămas fără grai.
- Mai aveți exemple ninacassianiene în limba "spargă"?
- Atât îmi amintesc despre Nina Cassian.
- Alți scriitori, tovarășe director!
- Ion Băieșu, născut Ion Mihalache…
- De ce și-a schimbat numele, s-a debarasat de părinți?
- Pentru a nu se aminti de Ion Mihalache, fondatorul și președintele Partidului Þărănesc, precum și vicepreședintele Partidului Național- Þărănesc, care în prezent este deținut politic la Râmnicu Sărat.
- Alt scriitor!
- Am obosit. Acum, însă, ar fi mai bine să punem capul pe masă și să închidem ochii. Așa trece timpul mai ușor.
- Mai am o întrebare, dar vă rog să nu spuneți la nimeni ce discut cu dumneavoastră acum!
- Ascult, tovarășe Ghiță.
- De ce, oare, pe fosta soție între 1926 și 1931 a celui mai brav, a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, a chemat-o Maria Stere Alexe?
- Adică, vrei să știi de ce a avut două nume de familie Stere și Alexe. Am reformulat bine întrebarea ta?
- Da, chiar așa, tovarășe director!
- Își voi răspunde simplu: nu știu.
- Interesant este că tovarășa inspector-șef, care are un nume apropiat cu Maria Stere Alexe, este foarte frumoasă. Oare așa o fi fost în tinerețe și mama Vasilicăi și a lui Constantin Gheorghiu?
- Aici pot să răspund clar: da.
- Mulțumesc, tovarășe director, acum nu mă mai frământă nicio întrebare și voi încerca să închid ochii, așa cum mi-ați recomandat.
- Bine, bine, încearcă să dormi. Și încă ceva! Fii atent ce îți spun! Ești tânăr și mai ai multe de învățat.
- Vă ascult!
- Nu bate câmpii cu întrebări referitoare la cel mai brav, la tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, că s-ar putea să ajungi la Canal!
- Am înțeles.
După un pui de somn de o jumătate de oră, cei doi au fost treziți de zgomotul făcut de biroul lovit de o coadă de mătură:
- Ce faceți, măi tovarăși? Duceți porcii la jir de se zguduie ferestrele.
- Să trăiți, tovarășe Gheorghiescu! Bine ați venit la noi, tovarășă Alexescu. Luați loc, vă rog! Tovarășe Zgârieci, repede, două scaune pentru scumpii noștri oaspeți!
- Băi directore, mai mare rușinea, ai adormit cu capul pe dosar, în loc să-l studiezi!
- Din contra, l-am studiat, dar v-am așteptat de la ora 17.
- Să nu mă contrazici pe mine, că mă supăr rău de tot!
- Scuzați-mă, vă rog, tovarășe Gheorghiescu, dar sunt foarte obosit, mă doare capul.
- Hai să terminăm operativ această ședință de analiză. Băi Zgârieci, prezintă cazul fiului de chiabur. Uite pentru cine pierdem noi timpul, pentru dușmanii poporului! Culacii, echivalentul chiaburilor de la noi, au fost stârpiți în U.R.S.S. de multă vreme, iar în țara noastră? Dumnezeii lor de chiaburi!
- Imediat, tovarășe Gheorghiescu! Ãăă… Ion Răzeșu a făcut o cerere de a fi reprimit în liceul nostru.
- Auzi neobrăzare din partea lui!
- El a fost elev al liceului nostru, terminând primii doi ani cu nota maximă pe linie. Chiar la tovarășul director a luat nota cinci la matematică.
- Incredibil!
- La începutul anului școlar trecut a fost exmatriculat, deoarece părinții lui sunt chiaburi. S-a dovedit cu acte, chiar de pe timpul lui Mihai Viteazul, că Ilie Răzeșu, tatăl lui Ion Răzeșu are trei hectare de pământ arabil și unul de pădure. Acest fapt a fost ascuns de Ion Răzeșu. Când i s-a cerut să comenteze existența acestei avuții, el a spus că terenul arabil nu este irigat și că, de la seceta din 1946, familia lui abia are ce mânca. A mai declarat că din cei trei frați și trei surori, numai el s-a înscris la liceu.
- Tatăl lui este la zi cu dările la stat?
- Doar cota de lemne din pădure nu a predat-o.
- Dumnezeii lor de chiaburi, de vampiri, care sug sângele poporului, de ce nu plătesc dările la stat? Părinții mei n-au avut nici măcar o palmă de pământ! Ion Răzeșu ar fi trebuit să procedeze ca Pavel Trofimovici Morozov, alintat Pavlik, pionier patriot, care în 1932, la vârsta de 13 ani, a anunțat autoritățile că Trofim, tatăl lui, a ascuns grâne în podul casei. Sentința pentru culac a fost de zece ani închisoare. Deoarece a fost omorât de bunicii lui paterni, Pavlik a devenit martir și exemplu pentru tineri. Știți acest caz, doar nu vă spun noutăți.
- Am auzit și noi despre Pavlik, pionierul despre care s-au scris 13 biografii și a fost omagiat în multe cântece, poezii. Revenind la cazul nostru, tatăl lui Ion Răzeșu a motivat că i-au fost tăiați toți arborii din pădure.
- Cum așa?
- A susținut că țiganii i-au furat pădurea, simplu!
- Auzi, vampirul a făcut și discriminare rasială! El nu știe că în Republica Populară Română toți cetățenii sunt egali, indiferent de etnie, iar ura de rasă se pedepsește cu închisoarea? Ce, toți ceilalți consăteni sunt chiaburi, au hectare de pădure? Au furat cu toții, fiți siguri!
- Aveți dreptate, nu numai țiganii din sat au furat lemne din pădure.
- Ce a făcut fiul de chiabur în răstimpul cât a fost exmatriculat?
- S-a angajat ca muncitor la serviciul de întreținere din cadrul marii întreprinderi de confecții din oraș. De acolo, el a primit referințe bune. Se spune că a dat dovadă de seriozitate în muncă, iar în timpul liber s-a înscris în formația de dansuri populare. Știți, a fost primit imediat, deoarece este mare criză de bărbați într-o întreprindere de confecții. Cică ar fi făcut și un turneu în țară cu formația de dansuri.
- Ia te uită, fiii de chiaburi știu să se orienteze în viață.
- Tăvarășă inspector-șef Mariana Sterea Aliexe, în primul rând, eu vreau să vă fac un compliment.
- Te ascult!
- Sunteți foarte frumoasă și…
- Tovarășe Ghiță, ai dreptate, tovarășa inspector-șef este așa cum ne apare în mințile noastre înfierbântate de bărbați, dar, să nu ne abatem de la ordinea de zi a ședinței! Nu bate câmpii, că altfel, ți-am mai spus eu… ăăă… chiar astăzi…
- Aoleu, tovarășe director!
- Lăsați-l să continue ce-a vrut să spună, tovarășe director! A început atât de convingător!
- Tovarășă inspector-șef, am vrut să mai spun… ăăă… referitor la Ion Răzeșu… ăăă… culmea este că el s-a clasat pe locul trei la un concurs de dansatori populari ținut în această vară. Ce spuneți despre aceast tupeu?
- În primul rând mulțumesc pentru compliment! Faptul că s-a integrat într-un colectiv de muncă, ba chiar a luat și un premiu, este o dovadă că Ion Răzeșu poate fi reeducat în spiritul doctrinei proletariatului.
- Tovarăși, nu ne-am adunat aici la o șezătoare, să stabilim cine este mai frumos, ci la o ședință de analiză foarte serioasă: discutăm dacă un fiu de chiabur poate fi reprimit în liceu. Băi Zgârieci, fii mai concis, la subiect, că doar ești secretar al organizației de bază, ce dracul! De asemenea, îți atrag atenția că ești prea moale față de director! Partidul este forța conducătoare în țara noastră!
- Ãăă… tovarășul director este și profesorul meu!
- Băi, Zgârieci, știi ce ești? Îți spun eu în două cuvinte: un bleg!
- Scuzați-mă, tovarășe Gheorghiescu! Voi ține cont de indicațiile deosebit de utile, pe care mi le-ați dat. Piesa cea mai grea din dosar este notificarea făcută la notariat, prin care Ion Răzeșu s-a debarasat de părinții săi.
- Cu ce tertipuri umblă chiaburii ca să-și piardă urma!
- Aveți dreptate, tovarășe Gheorghiescu! Tot în notificarea notarială se specifică faptul că, în urma debarasării de părinții, Ion Răzeșu a căpătat numele de Ion Ionescu.
- Bravo lui! Iată un exemplu de urmat! Înseamnă că el s-a dezis nu numai de părinți, dar și de pătura socială din care a provenit.
- Tovarășă inspector-șef, aveți perfectă dreptate! Dragii mei tovarăși! Dat fiind ora târzie, eu propun ca, în calitate de director, să trecem la vot. Ce spuneți, tovarășe Gheorghiescu?
- Ãăă… da… mama lor de chiaburi… ăăă… să trecem la vot, care este la vedere, prin ridicare de mână! Când veți vota să vă gândiți la cuvântarea ținută de cel mai brav, de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Plenara din 3-5 martie 1949 referitor la chiaburi. Știți ce a spus? Băi, tovarășe Zbierescu!
- Ãăă…
- Mă așteptam la acest răspuns. Băi tovarășă Stere Alexe!
- Ãăă.. eu eram studentă atunci…
- Motive, doar atât! Băi tovarășe Zgârieci!
- Ãăă… eu eram fochist la batoză atunci…
- M-am lămurit! Vă spun eu. Băi tovarăși, fiți atenți! "Ceea ce ne propunem astăzi în munca noastră la țară este îngrădirea creșterii elementelor capitaliste și a posibilității de exploatare a țărănimii sărace de către chiaburime". Acesta este răspunsul. Ați băgat la cap? Ori, nu cumva v-ați chiaburit? Că vă văd barii, cu haine de piele, grăsunei, rași, tunși și frezați, scoși ca din cutie.
- Tovarășe Gheorghiescu! Și dumneavoastră aveți haină de piele neagră. Vă stă foarte bine! Se asortează la părul dumneavoastră negru ca pana corbului și la tenul tuciuriu. Eu, ca secretar al organizației de bază, vă garantez că s-a înțeles.
- Las’ că mai trec pe aici, ca să verific ce s-a înțeles. De asemenea, vă avertizez că eu voi vota împotriva reprimirii lui Ion Răzeșu în liceu, chiar dacă are un alt nume! Tot cu mentalitate de chiabur va rămâne. Știți că la noi, la români, este o vorbă, care se potrivesște foarte bine în acest caz: lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.
- Iar eu, directorul Gheorghe Zbirescu, dacă anul trecut am votat pentru exmatricularea din liceu a lui Ion Răzeșu, acum sunt pentru reprimirea lui, deoarece s-a debarasat de părinți. Legal, el nu mai face parte din chiaburime.
- Și eu, în special, ca femeie și mamă, doresc să subliniez faptul că Ion Răzeșu, actualul Ion Ionescu și-a călcat pe inimă și s-a debarasat de părinți. De aceea voi vota pentru reprimirea lui în liceu.
- Ãăă… în calitate de secretar al organizației de bază, care a votat pentru exmatricularea lui Ion Răzeșu, anul acesta votez, de fapt, nu pentru reprimirea lui Ion Răzeșu, ci, pentru primirea lui Ion Ionescu în liceu. Consider că este vorba de un alt om, renăscut ca pasărea Phoenix.
Imediat după ce s-a terminat votarea, directorul a dorit să precizeze câteva amănunte de procedură:
- Minoritatea se supune majorității. Lui Ion Răzeșu, devenit Ion Ionescu, i-a fost aprobată, cu trei voturi pentru și unul contra, cererea de a fi reprimit în liceu. Veniți, vă rog să semnați în registrul de procese-verbale al unității noastre școlare, în partea de jos a paginii. Textul îl voi scrie mâine, pentru că acum este foarte târziu și nu mai sunt în stare să mă concentrez.