ȘEDINÞA DE ÎNVÃÞÃMÂNT POLITIC

În cabinetul organizației de bază a P.C.R. era o atmosferă apăsătoare, nimeni nu rostea un cuvânt, toți aveau ochii ațintiți spre activistul de la "centru", care arunca priviri ca mușcat de șarpe, prevestitoare de rele, fiecare gândindu-se că urmează a fi schimbat din funcție. Doar directorul școlii, un bărbat cu fața brăzdată de riduri, trecut prin ciur și prin dârmon, care știe să fie dur cu subalternii, dar slugarnic cu șefii, a îndrăznit să rupă tăcerea:
- Tovarășe Iosifichi Stălinescu, înainte de a începe ședința, poate mai doriți o cafea naturală… o țigară extralong… o…
- Nu, nu, avem mult de muncă, să continuăm la nivel superior ceea ce am făcut până acum. Hm, hm. Să începem! Tovarăși, va fi o ședință de instructaj…
- Aaa! au exclamat în surdină cei din jur, ca un oftat de ușurare.
- Va fi o ședință de instructaj cu privire la modalitatea de desfășurare a învățământului politic în lumina realegerii mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu la Congresul al XIV – lea în funcția de secretar general. Nu va fi evaluare la sfârșit, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă scadă atenția, dimpotrivă! Mai întâi să facem prezența: tovarășul Mișu Gărbăcescu, secretarul organizației de bază, este?
- Esteee! a răspuns o voce de bas, a unui bărbat gras, dar cu mișcări ușoare, de felină mare
- Tovarășa Lincuța Ilicescu, adjunctul secretarului organizației de bază, este?
- Prezentă! a strigat o femeie mărunțică, albită la tâmple, cu un coc mare, pentru a părea mai înaltă. Tovarășe Iosifichi Stălinescu, poate facem ședința mai scurtă, să sărim peste momentul organizatoric al apelului de prezență, toți avem treburi și la serviciu și acasă.
- Ce dacă? Tovarășa Ilicescu, țara arde și baba se piaptănă! Nu trebuie să ne scape nici un amănunt, nici un moment organizatoric. Mă învățați pe mine cum se țin ședințele de instructaj la învățământul politic? Pe mine, care din tată în fiu am fost activiști de partid? Tatăl meu, acum pensionar, a făcut parte din prima promoție a Universității Muncitorești, înființată la București pe 11 marie 1945 de Barbu Lăzăreanu. Ia să vedem care este nivelul vostru de pregătire în istoria partidului. Știe cineva cine a fost Barbu Lăzăreanu? Nu știți!
- Eu sunt profesoară de limba și literatura română. Dacă este vorba de una și aceeași persoană cu Baruch Lazarovici, fiul lui Herschel Lazarovici, născut pe 5 octombrie 1881 în cartierul Târgul Calicilor din Botoșani… ăăă… reputatul literat, redactor între 1907 și 1912 la ziarul "L’Humanité" din Paris… ăăă… care a semnat cu diverse pseudonime Trubadurul, Arald, Bele, Barbu Lăzăreanu…
- Tovarășă Ilicescu, ai intrat în detalii nesemnificative, "Târgul Calicilor" și altele, parcă te grăbeai, nu?
- Am vrut doar să arăt că Barbu Lăzăreanu a avut o origine socială sănătoasă, de calic.
- Bine, bine, nu avem timp de polemici! Neculai Vătășescu, directorul școlii este?
- Aici, mereu al dumneavoastră!
- Așa te vreau! Tovarășa Lențuca Vătășel, directorul adjunct al școlii, este?
- Prezentă mereu la datorie! a răspuns o femeie tânără, cu un bust remarcabil chiar și pentru ochii mai puțin avizați, care anunța avansări rapide în funcție.
- Mda… văd că nu lipsește nimeni.
- Pe mine m-ați omis. Sunt prezent și eu, Ion Mămăligă organizatorul grupei de sindicat! a intervenit un bărbat mărunțel, adus de spate, ca un om doborât de griji.
- Dumneata nu trebuia să vii!
- Vai de mine, dacă știam nu veneam! M-a convocat tovarășul director. Eram la țară, la socrii mei, unde cultiv și eu, ca tot omul, o roșioară, o cepușoară, un castravecior, câte ceva de-ale gurii.
- Voi, organizatorii de sindicat, știți numai să vă plângeți că una, că alta, ca niște babe, noroc cu noi, cei din activul de partid. Nici măcar ședințele lunare, conform statutului, nu le faceți. Dacă tot ai venit, rămâi, poate se prinde ceva de dumneata.
- Știți, profit de ocazie, aducându-vă la cunoștință faptul că unele cadre didactice au venit la mine cu dorința ca să transmit mai departe doleanța lor, că acum, după ce țara noastră este pe cale de a plăti toată datoria externă de 11 miliarde de dolari, "alimentarele" să fie mai bine aprovizionate, nu numai cu "adidași" și "calculatoare", borcane cu murături, știți dumneavoastră… că destul am strâns cureaua
- Ce să-mi aduci la cunoștință? Că voi, profesorii, faceți meditații clandestine, acasă, cu jumătate de clasă în prima ședință și cu cealaltă jumătate în a doua ședință, că ați transformat învățământul de stat în învățământ privat, în folosul vostru, că aveți frigiderele și congelatoarele burdușite cu "flori", cu ghilimelele de rigoare, "flori" primite de la elevi și părinții lor? Ce face sindicatul cu profesorii corupți, care se abat de la etica și echitatea comunistă, de la conduita omului de tip nou, comunist? Ce măsuri ați luat împotriva lor? N-am auzit vreodată ca o grupă de sindicat să propună sancționarea unui profesor, care ia mită sau întreține relații… speciale cu obiectul muncii. Hai, hai, nu mă enerva prea tare, că acum întorc foaia și se va lăsa cu destituiri!
- Tovarășe Iosifichi Stălinescu… ăăă… nu toți colegii primesc "flori"… eu, de exemplu, sunt profesor de educație cetățenească și nu fac meditații acasă, a intervenit secretarul organizației de bază.
- Tovarășe Iosifichi Stălinescu… ăăă… eu v-am pregătit nepotul timp de doi ani la fizică și nu am primit niciun ban de la fratele dumneavostră.
- Tovarășă Vătășel, vorba lungă, sărăcia omului. Așadar, toată lumea este prezentă. Să se consemneze în procesul-verbal. Trecem la ordinea de zi.
- Foarte bine, care este ordinea de zi a ședinței?
- Maximă atenție! Punctul 1. Tematica orientativă privind conținutul ședințelor de învățământ politic. Ați notat?
- Daa, s-au auzit mai multe voci.
- Punctul 2. Cuvântarea mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, ținută la Plenara Comitetului Central din 15 iulie 1989, adică de sâmbăta trecută. Aveți ziarul "Scânteia" de azi?
- Nu, dar…
- Halal să vă fie!
- O să-l avem peste puțin timp, se poate? Doar școala este abonată, dar nu a sosit poștașul!
- Tovarășe Gărbăcescu, ai găsit vinovatul, "acarul Păun", ca pe timpul, de către unii nostalgici, al mult lăudatului capitalism interbelic.
- Trimit pe cineva să cumpere ziarul, câte unul, două sau trei exemplare pentru fiecare. Câte spuneți dumneavoastră, atâtea punem aici, pe masă.
- Mai târziu. Nu avem timp de pierdut. Fiți atenți! La punctul 1, subpunctul 1. Notați! Atmosfera de profundă efervescență politică, de entuziasm popular fără de margini, generat de istorica hotărâre a Plenarei Comitetului Central din 28-29 iunie din acest an, privind realegerea, la Congresul al XVI-lea, în funcția supremă, de secretar general, a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu. Ați notat?
- Daaa!
- La punctul 1, subpunctul 2. Notați! Însemnătatea deosebită a istoricului Congres al IX-lea, din 19-24 iulie 1965, care a inaugurat cea mai glorioasă epocă din întreaga existență milenara a patriei, denumită de întregul popor "epoca de aur", prin alegerea în cea mai mare funcție de partid a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu. Ați notat?
- Daaa!
- Punctul 1, subpunctul 3. Ultimul!
- Ultimul? Ce bine! Sunteți cel mai iubit și stimat activist de partid, tovarășe Iosifichi Stălinescu!
- Tovarășe Gărbăcescu, eu m-am dedicat luptei pentru comunism încă din anii ’50, când lucram la ziarul de provincie "Orizontul Roșu", după care am ajuns la "Scânteia" și activist al Comitetului Central. În "epoca de aur", eu am fost acela care a introdus bine cunoscuta sintagma: "Orașul nostru – creație a anilor luminoși", sintagmă preluată pe scară largă de posturile de radio și televiziune. Dar nu vreau să insist pe meritele mele. Deci, punctul 1, subpunctul 3. Notați! Importanța exceptională a prețioaselor indicații și recomandări cuprinse în toate magistralele cuvântări, de la istoricul Congres al IX-lea până în prezent ale mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu. Ați notat?
- Daaa!
- Luați la rând toate cuvântările de la toate plenarele, congresele și vizitele de lucru. Aveți în biblioteca școlii volumele respective.
- Sunt aproape o sută de volume de mărimi diferite în zece exemplare fiecare. Le păstrăm ca pe ochii din cap, sunt intacte, așa cum au ieșit de la tipografie. Stăm foarte bine la capitolul acesta.
- Sunteți un director gospodar, tovarășe Vătășescu! Trecem la punctul 2. Dacă nu ați citit cuvântarea mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu, măcar ați vizionat-o la televizor? Este cineva care a auzit-o?
- Eu am auzit-o, ceilalți au fost la diferite nunți.
- Nunți în postul Sfântului Petru? Nu mă duceți voi pe mine cu preșul!
- Dar noi suntem atei, religia este "opiumul popoarelor" de la Marx citire.
- Ha, ha! V-am pus la încercare conștiința de om de tip nou, constructor al comunismului! Dar, ne-am cam lungit cu parantezele! Dacă spui că ai ascultat-o la televizor, spune-ne, tovarășe Gărbăcescu, versurile epocale rostite cu acest prilej de mult iubitul și stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu.
- Eu, de fapt, am auzit numai partea de la început a cuvântării mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu, pentru că apoi s-a oprit lumina. Știți, se face economie de electricitate în orele de vârf, se stinge lumina câte o oră – două sau chiar mai mult, prin rotație, în fiecare cartier. Când a revenit lumina, la ora 23,00 fix, televiziuea română își terminase programul și m-am uitat la bulgari. După miezul nopții… hă, hă… am văzut un film erotic… nu a fost nevoie să știu limba bulgară…
- Lasă-mă în pace, nu vreau să aud nimic despre așa - numitul comunism cu față umană, o trădare a marxism-leninismului adevărat. Rușii din Rusia profundă, velicorușii, nu cei de la margine, îi spun "izmenik", adică trădător, lui Gorbaciov, deoarece ei presimt că perestroika va intensifica sentimentul naționalist, care va duce la destrămarea statului multietnic U.R.S.S. Mai bine spune-le colegilor dumitale atât cât ai auzit din cuvântare, deoarece din orice vorbă rostită de mult iubitul și stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu, se pot trage multe și extrem de folositoare învățăminte în toate domeniile de activitate!
- Doar atât am apucat să aud: "Dragi tovarăși și prieteni!" Ba nu, ca să prezint dovada, a spus: "Dragi tovarăși și «pretini»!"
- Tovarăși, observ că ați ajuns la un nivel rușinos de slab la învățământul politic, nu știți nimic din ultima cuvântare a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu. Fiindcă a venit vorba, nici caiete de conspecte nu vă mai obosiți să aveți, toată lumea citește direct din ziar în timpul ședințelor de învățământ politic. Unde o să ajungem, dacă vom persista în indolență?
- Ne facem autocritica, dar vă asigurăm că vom citi cu cea mai mare atenție ultima cuvântare a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu. De asemenea, vom face și conspect, ca niște cursanți conștiincioși ce suntem.
- Lauda de sine nu miroase a bine. Acum trecem la punctul 2, subpunctul 1, unicul. Notați! Capitalismul în România a apus pentru totdeauna; capitalismul va reveni în România, citez, "când o face plopul mere sau răchita micșunele". Ați notat?
- Daaa…
- Stați că n-am terminat, fraza este cam lungă! a exclamat organizatorul grupei de sindicat. Repetați, vă rog!
- Capitalismul în România a apus pentru totdeauna; capitalismul va reveni în România, citez, "când o face plopul mere sau răchita micșunele". Gata, tovarășe Mămăligă?
- Ãăă… da… România… da… plopul… da… răchita… da… gata!
- Să trecem la momentul de fixare a cunoștințelor! Punctul 1, subpunctul 1. Să ni-l spună tovarășul Vătășescu!
- Atmosfera de profundă efervescență politică, de entuziasm popular fără de margini, generat de istorica hotărâre a Plenarei Comitetului Central din 28-29 iunie din acest an, privind realegerea, la Congresul al XIV-lea, în funcția supremă, de secretar general, a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu.
- Punctul 1, subpunctul 2. Să ni-l spună tovarășa Vătășel!
- Însemnătatea deosebită a istoricului Congres al IX-lea, din 19-24 iulie 1965, care a inaugurat cea mai glorioasă epocă din întreaga existență milenara a patriei, denumită de întregul popor "epoca de aur", prin alegerea în cea mai mare funcție de partid a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu.
- Punctul 1, subpunctul 3. Să ni-l spună tovarășa Ilicescu!
- Importanța exceptională a prețioaselor indicații și recomandări cuprinse în toate magistralele cuvântări, de la istoricul Congres al IX-lea până în prezent, ale mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu.
- Punctul 2, subpunctul 1. Să ni-l spună tovarășul Mămăligă!
Cel numit să răspundă a început să răsfoiască foile pe care luase notițe.
- Mai repede, tovarășe Mămăligă, doar nu suntem la o ședință de sindicat!
- Ãăă… capitalismul va… ăăă… da… ăăă… da… apune pentru totdeauna în România… ăăă…
da… ăăă… da… citez, "când o face plopul pere sau răchita micșunele".
- Plopul pere? Tovarășe Mămăligă, n-ai înțeles nimic din acest instructaj de învățământ politic! Credeam că se prinde ceva de dumneata, dar degeaba...
- Mult stimate și iubite tovarășe Iosifichi Stălinescu, vă rog să mă scuzați, m-am zăpăcit complet. Corectez imediat greșeala. Ãăă… ăăă… citez, "când o face plopul mere sau răchita gălbenele"…
O sclipire de o fracțiune de secundă a apărut în privirea organizatorului de sindicat, după care s-a stins, lăsând loc unei priviri obosite, de om apăsat de griji…
- Mult iubite și stimate tovarăș Gărbăcescu, eu plec imediat, nu mai suport, șeful de la sindicat m-a adus în pragul nebuniei. Dacă îl mai ascult pe acest dușman al poporului, presimt că o să mă apuce apoplexia. Să nu se consemneze acest incident în procesul-verbal!
Tocmai atunci s-a deschis brusc ușa și a apărut un om pirpiriu, cu privire albastră, de oțel călit, cu buze galbene, de fumător înrăit, îmbrăcat în costum cenușiu și cravată de aceeași culoare cu model indefinit.
- Bună ziua!
- Ãhăă… să ne trăiți o mie de ani! Credeam că a venit poștașul cu ziarul "Scânteia". Bună ziua, bună ziua, tovarășe maior Nicolae Urechiosu. Tovarășe Iosifichi Stălinescu, a venit reprezentantul… înțelegeți dumneavoastră… care răspunde și de școala noastră, a făcut prezentările directorul.
- Ce se întâmplă aici, tovarășe Vătășescu în școala dumneavoastră, se modifică după bunul plac al unui organizator de sindicat cuvintele mult iubitului și stimatului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului. În loc de "mere" s-a spus "pere", iar în loc de "micșunele" s-a avut impertinența să se spună
"gălbenele".
- Rezolvăm pe loc problema. Tovarășe Mămăligă, mai spune-ne o dată versurile din ultima cuvântare a mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu.
- Ãăă… "când o face plopul mere…
- Așaaa… continuă…
- Ãăă… și răchita… ăăă…
- Așaaa… bine… și răchita… continuă…
- Ãăăă… albăstrele.
- Tovarășe Mămăligă, ești un revizionist, un dușman al poporului. Vei da o declarație!
- Sunt un biet profesor de geografie.
- Tovarășe maior Nicolae Urechiosu, să nu o luăm în tragic. O să vedeți că rezolvăm problema fără alte complicații inutile. Am experiență, sunt de două decenii director. Tovarășe Mămăligă, nu ne fă de râs colectivul nostru de muncă, care a îndrumat atât de bine pionierii la colectarea maculaturii și a fierului vechi, încât aceștia au primit recent diploma de "Unitate fruntașă"! Deci, puțină concentrare! Eu spun un text, iar dumneata continui. Fii atent! "Când o face plopul mere și răchita micșu"… spune dumneata mai departe!
- Micșunele!
- Ați văzut? De aceea este folositor învățământul politic: trecem pe linia cea bună revizioniștii și dușmanii poporului! În calitate de director, declar închisă această ședință! Tovarășe Gărbăcescu, peste jumătate de oră te ștept în cabinetul meu pentru a analiza cu maximă responsabilitate, în spiritul indicațiilor de partid și de stat, personal ale mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu, toate măsurile ce trebuie să fie luate în urma acestei ședințe.
La scurt timp, după ce și-au condus oaspeții până la poartă, cei doi s-au îndreptat agale prin curtea școlii spre cabinetul directorului.
- Mișule, ceea ce îți spun acum este strict confidențial și, de aceea, îți propun să ne plimbăm puțin în umbra teilor de pe aleea către terenul de sport. Deci, colegul nostru, îi spun al nostru că doar nu-i extraterestru, Mămăligă, a pus-o de mămăligă, s-a pus pe el, dar și pe noi într-o situație neplăcută, dar rău de tot! Grav nu este că a spus "pere" în loc de "mere" și "gălbenele" sau "albăstrele" în loc de "micșunele", ci că a făcut o afirmație de-a dreptul șocantă, îți amintești?
- Și eu am remarcat-o. El a parafrazat textul original, dându-i, alt sens, când a spus: "Capitalismul va… ăăă… da… ăăă… da… apune pentru totdeauna în România… ăăă… citez, «când o face plopul pere sau răchita micșunele»". Cu alte cuvinte, capitalismul va reveni pe plaiurile mioritice. Crezi așa ceva? Va face mămăliga explozie, că nu-mi vine în acest moment în minte o altă expresie mai plastică? Vor fi, cum circulă vorba, la al XV-lea Congres, cinci ani de la deces?
- Nu este exclus! Să ne uităm ce se întâmplă în jurul nostru. De exemplu, în Ungaria, anul acesta, pe 27 iunie, ministrul de externe Gyula Horn, împreună cu omologul său austriac, Alois Mock, în cadrul picnicului denumit pan-european, au tăiat gardul de sârmă ghimpată de la frontiera dintre cele două state pe o porțiune scurtă, dar suficientă ca, timp de trei ore, să treacă pe acolo peste șase sute de cetățeni din R.D.G., chiar dacă nu aveau viză pentru Austria. Ca să nu mai vorbim de Polonia, unde, sindicatul anticomunist
"Solidaritatea", înființat pe 17 septembrie 1980, legalizat pe 31 august 1988, a câștigat alegerile parlamentare de pe 4 iunie din acest an, iar în curând va trece la guvernare.
- Ești bine informat, asculți, ca și mine, "Europa liberă"! Știi ce mi s-a părut și mai ciudat la această ședință de pomină?
- Te referi la atitudinea celor doi, activistul și securistul? Apropo, Urechiosu a venit atât de furios în cabinet că, a făcut, probabil, o mișcare necontrolată, astfel că i s-a deplasat pistolul de la subsuoara brațului stâng, formându-se o destul de vizibilă umflătură circulară în tergalul subțire al vestei.
- N-am observat. Dar, m-am mirat și eu de faptul că a venit îmbrăcat cu vesta pe canicula asta, de zici că suntem la tropice.
- Oare ei nu au înțeles că, de fapt, Mămăligă al nostru a spus că în România va reveni capitalismul?
- Eu înclin să cred că ei au înțeles, dar s-au făcut că plouă. Nu au vrut să exagereze cu măsurile coercitive. Ei sunt mai bine informați ca noi. Așa că au fost precauți, au luat poziție de formă, dar nu de fond.
- În concluzie, Culai, ce ne facem, că treaba este groasă?
- Ãăă… cred că cel mai bine este să ne facem și noi că plouă. Nu luăm nicio măsură disciplinară cu tovarășul Mămăligă. O să vezi că cei doi vor ocoli acest subiect delicat. Când va începe și în România revoluția, noi știm ce avem de făcut, vom deveni revoluționari.
- Când va începe revoluția de care vorbeai?
- N-ai pus o întrebare retorică, Mișule! Cunoscutul politolog și fost consiler al lui Jimmy Carter, Zbigniew Kazimierz Brzeziñski a dat un răspuns afitmativ într-o carte, pe care ar trebui să știi cum se numește, doar asculți "Europa liberă". Să vedem care este nivelul tău la învățământ politic?
- Vorbești de "Marele eșec: nașterea și moartea comunismului în secolul al XX-lea"?
- Bravo! Ai făcut și conspect?
- Nu mi-a căzut cartea în mână, că aș face! Dar, americanul de origine poloneză vorbește de începutul și sfârșitul secolului.
- Să facem un mic efort de calcul. Prima revoluție comunistă a început pe 7 noiembrie 1917, deci după ce au trecut 17 ani din secolul al XX-lea. Pe aceeași logică, rezultă că sfârșitul comunismului ar trebui să înceapă în Europa cu 17 ani mai devreme decât anul 2000, adică în 1983. Pe de altă parte, o bună eroare de prognoză este de maxim trei procente, dacă o dublăm, pentru mai multă siguranță, rezultă că pentru un secol înseamnă plus sau minus trei ani. Deci, la 1983 se mai poate adăuga eroarea de șase ani.
- Dacă ar fi corecte calculele tale, iar prognoza lui Brzeziñski bună, atunci în acest an sau cel mult la anul se va sfârși regimul comunist în România. Mi se pare incredibil! Să cedeze puterea "thovarășul" Cizmarul? Doar mort!
- Ai puțintică răbdare! Azi am trăit împreună experiența unei revolte spontane și relativ bine mascate. Ne uitam la colegul nostru Mămăligă ca la un dușman al poporului, dar, de fapt, el este un dizident, ce-i drept, firav. În fond, ceea ce a spus el cu "adidașii" – copitele de porc și "calculatoarele" – capetele de vită, este adevărul gol-goluț al "epocii de aur fals", despre care în curând se va vorbi la timpul trecut. "Epoca de aur" a fost de plumb.
- După ce se schimbă regimul "thovarășului" Calapod, ce va spune colegul Mămăligă despre noi? Că eu sunt un politruc de tip gorbaciovian, iar tu - un dictatorial vătaf, subordonat mult închipuitului și stupidului vătaf general, că amândoi l-am persecutat pentru că a transmis doleanțele sindicaliștilor. Am zis bine sau nu?
- Ai sintetizat bine!
- Și atunci, ce ne facem? Avem familie, copii…
- Încercăm să dregem busuiocul. De 23 August, inspectorul general mi-a spus că vor fi alocate fonduri de premiere, însă mult mai mici ca de obicei, iar din fondul alocat școlii noastre cel mai mare premiu va fi pentru Ion Mămăligă.
- Vai de mine, Culai! Înseamnă că și mie și ție și tuturor celorlalți din Consiliul de conducere al școlii le vor reveni premii mai mici!
- Fii atent, Mișule, ai început să te vaieți ca Ion Mămăligă! O să ajungi un dușman al poporului!