Gara,nu ignoră niciodată pe nimeni,toți își pot alege destinația,fără ca ei să îi pese,dreptul de a alege, de ați dori o destinație îți aparține în totalitate.Nepăsarea ei este născută,din prea multă iubire,a iubi înseamnă și o libertate totală,de multe ori prost înțeleasă și calificată ca un merit,o izbândă,efemeră,a călătoriei prin viața ca o furtună.Ignoranța,indiferența,rădăcini ale aceluiași rău,ultima ciumă fără vaccin,boala ultimului mileniu,ignoranța născută artificial ca un experiment eșuat,dintr-un laborator al morți,care ne macină pe fiecare,Albert Camus,simțise ultima boală care ne va domina destinele,în drumul nostru,spre nicăieri.Ignoranța este mama tuturor crimelor,spune Balzac,un francez rafinat,știa ce zice,eu aș complecta că, indiferența este arma crimei.Prea multe jumătăți de adevăruri,stau strânse în noi fără a le chestiona interior dacă ni se potrivesc,dacă ele au o greutate reală în a judeca,relațiile umane.Ne trezim,spunând,e prost,e nebun,ignoră,tratează cu indiferență și ne găsim tăiați în două de tăișul sabiei ce o folosim fără instrucțiuni și de prea multe ori,în van.Paler spunea,amintește-ți mereu că paradisul a fost într-o grotă,un adevăr care dăinuie prin prisma indiferenței renăscute în noi,suntem încă tribali,trăim într-un număr mare,dar noi ne izolăm voluntar în grotele ignoranței,ne condamnăm cu detașare apartenența la un grup.Sunt un privitor,mă uit la oameni și rar intervin,dar cel mai crud lucrul din gară,nu sunt întârzierile,nu sunt pierderea trenurilor,sunt găștile,triburile,cluburile în care nu poți intra decât printr-o legitimare a limitelor tale,eu ăsta sunt,aici îmi este locul.Mă sperie,ignoranța acestor oameni,care apun înainte de a răsare,orice apartenență este o eclipsă,un om este o sumă de energii,o aglomerare de celule,care ar trebui să evolueze permanent, nu să stagneze.Îmi dau seama,că sunt un fericit,tranzitul pe care îl privesc mă uimește prin indiferența claselor sociale-,aiurea-,undeva la nivel mental,este problema, diferența se face prin cuvânt,unii mint și se mint prin ignoranță,eu fericitul în așteptare sunt primit în toate triburile cu ușurință,fiind un bufon,pot părea un om serios,sau cel puțin îi derutez câteva momente pe înțepeniții destinului și ei mă primesc să mă plimb prin ignoranța lor.Așa este cu ignoranța,ea nu poate fi ascunsă,este mai uzată ca spovedania,ignorăm dar să știe și prieteni,tribul trebuie înștiințat că eu ignor,sunt indiferent,dar să se știe,nebunia umană este o splendoare în iarbă,ignoranța ar trebui băgată la azil,nu oamenii,ei sunt doar suflete care își vor plăti păcatul,grav este că îl plătesc de două ori,odată aici în gară,apoi în iad la final.Nu ar fi corect,dar este adevărat,privind în totalitate,fenomenul,nu prostia,nu lipsa de curaj și această ciumă ne dezbină,IGNORANÞA,o țară care are de toate face foamea,IGNORÃM,școlile sunt un dezastru,IGNORÃM,spitalele sunt bolnave ele însăși,IGNORÃM,mame lucrând afară din țară,pentru familie,IGNORÃM,tara se îneacă din cauza noastră,IGNORÃM,așa că,Domnule Paler,sigur finalul va fi tot o grotă.Am un defect mare,nu pot fi indiferent,dacă aparent crezi că nu îmi pasă te înșeli,sunt un terorist sentimental,în orice grupare am intrat am dinamitat-o cu suflet,nu mă mir că an de an primesc câte o amendă,nu pot sta cuminte și să aștept nimicul.Cred că a nu avea destin,este cea mai mare realizare a omului,toate destinele sunt înșelătoare,au și ele păcatul lor,doar sunt conduse de oameni,câtă ignoranță este strânsă într-un destin,doar cerul o poate măsura,ce crimă stă în spatele unui destin,doar sfinții o știu,deocamdată îngeri sunt ignorați,pe plan mondial nu mai sunt miracole,aceasta este ignoranța credinței,nu în Dumnezeu și în tine,omul sa pierdut,a devenit o slujbă un destin,pus într-un fotoliu de bancă,Dați,Cezarului ce este al,Cezarului,dar nu uitați de voi,banul este mai cinstit ca noi,el a intrat în criză nu poate sta indiferent prins între pereții reci ai grotei.Nimic din Noul Testament,nu spune,așteptați indiferenți orice,oricât și ignorați-vă,scoteți-vă ochii și mai ales abuzați-vă copii,lăsându-i fără un viitor,nu plângeți dacă vă doare,nu vă rugați să vă salvați și mai ales fiți indiferenți față de voi,așa veți reuși imposibilul,din catedrala ce sunteți veți deveni o grotă.Va veni un potop,sunt sigur să spele cu o ultimă ploaie pământul și oameni de indiferență,de ignoranță,va ploua din cer cu iubire ca o ultimă speranță și peste toate și peste tot,va fi al iubiri potop.Este seară,norii au coborât sărutând pământul,niciodată nu au venit atât de aproape,dragostea se plimbă prin ei și eu am teamă,peisajul este de o frumusețe divină,simt un miros de crin în atmosfera încărcată,apusul este un cer în delir,fata-crin cu buze-păsări mă așteaptă în nori care au devenit și orizont.Eu o așteptam de fiecare dată,acum ea a venit,poate aducând ultima ploaie,îmi era dor de ea ca niciodată și simt că zbor,mă pierd,eu amețitul destinului,iubitorul de crini,sunt acum o pasăre ce zboară spre nori,prevestitori de furtuna iubirii,te plouă pe aripi îmi spune răzând ca un fulger,nu-i nimic îi răspund,fată-crin și fulgerul se face un înger.Acum zbor,prieteni,ploaia a venit,zbor spre altă poveste,spre voi,,,vă spun,pe curând,,,, La revedere,prieteni....