N-am pus la socoteală toate filosofiile, aruncate fără rost, ale Angelei. Căldura toridă a zilei m-a prins în cabană. Stăteam răsturnat pe șezlongul de pe prispă și analizam din nou desișul acela ce se vedea departe în fața mea, gândindu-mă la cerbul ce m-a vizitat în somn pe același loc. Răcoarea aceea mută pentru acea oră, mă excită într-un alt mod, parcă prea multă liniște, dacă dimineața nu puteam dormi de atâtea păsărele, acum nu se mișca nici măcar frunza. M-am sculat furios de pe șezlong și mi-am adus aminte că trebuia să caut o carte în livingul cabanei.
Biblioteca era într-un loc umbros, formată din 3 pereți, strânși; parcă pentru a oferi acea intimitate deosebită. Dacă luai o carte din bibliotecă, imediat în apropierea bibliotecii în dreapta era un chioșc plin de lumină în care se găsea un birou din același lemn pe care l-am văzut în atelierul din spate. Chioșcul acesta așa cum l-am poreclit eu, era numai din sticlă, iar copacii aproape că se dădeau la o parte pentru a-ți face lumina necesară studiului, totul era magnific. M-am întors cu privirea la biblioteca imensă ce se ducea până în tavan și m-am cutremurat la multitudinea cărților, dar mai ales la lemnul din care erau prelucrate acele rafturi solide, același ca peste tot acolo unde vedeai mobilier. Am rămas cu gura căscată și nu-mi venea să cred, dar iată o generație care a strâns pentru cea viitoare. Frumusețea aceea m-a vrăjit și am uitat pentru ce m-am dus acolo de fapt, m-am apropiat intimidat de bibliotecă și am luat un volum de Shakespeare, erau sonetele lui nebune, m-am dus la birou, unde am remarcat acelaș scaun ca în atelier, cu pernă din piele, care mă primi între brațele sale. Am pus mâna pe copertă, dar n-am apucat să o deschid, Angela era pe partea cealaltă a ferestrelor și bătu cu degetul în geam, ceva m-a străfulgerat până în stomac, dar m-am calmat repede, zicându-mi că omul face ce dorește în curtea lui. Am dus cartea la locul ei, ordonat cum sunt și m-am grăbit să ies pe prispă sau terasă ce-o fi, unde mă aștepta Angela cu o cană mare de sticlă în mână.
- Trebuie să te hidratezi e foarte cald astăzi.
- Mulțumesc Angela, dar puteam bea și apă.
- Ceaiul de mentă este întotdeauna bine venit.
- Dacă spui tu!
- Apropo, m-a sunat tata și mi-a spus că i-a plăcut cum ai făcut în față la el.
- Foarte bine, iată în sfârșit un patron fericit.
- Da și mai m-a rugat să-i trimit o poză de-a ta, pentru că este foarte ocupat zilele acestea și nu poate venii.
- N-are nimic, la ce-i trebuie o poză, poate să-și amintească de mine uitându-se în grădină de exemplu.
- Deci nu ești de acord să înțeleg, pentru că vroiam să îți cer acordul în această privință.
- Ce să facă dumnealui cu poza mea?
- Nu ți-am spus că vreau să-ți fur timpul tău liber.
- Tu, nu tatăl tău!?
- Mai mult eu recunosc, dar tata este de acord cu tot ce vreau eu să fac.
- Și ce vrei de fapt de la timpul meu liber?
- Să mi-l dedici mie.
- Parcă ți-am spus că sunt însurat cu…
- A, ai și…
- Da, și-mi mănâncă aproape tot ceea ce se numește viață în mine.
- Avem de-a face cu un adolescent să înțeleg.
- Da Angela și-ncă unul foarte răzvrătit.
- Atunci înseamnă că ai nevoie de serviciul acesta.
- N-am înțeles, doar ți-am spus că am un fiu foarte…
- Dar soția, cum este?
- Chiar dacă aș accepta slujba, nu cred că aș fi pe placul tău.
- Depinde, la ce fel de plăcere te gândești!
- Păi nu pot fi împărțit în primul rând și…
- Stai! Nu vorbi prea mult în astfel de momente, s-ar putea să strici totul.
- Tot n-am înțeles, despre ce fel de slujbă este vorba?
- Mai întâi că nu este vorba chiar de o slujbă, cu toate că îi putem spune și așa, tata se gândea pentru început să te angajeze ca secretar la el la firmă și în felul acesta mă ajutai și pe mine când aveam nevoie.
- Angela, dar tu ai nevoie de un grădinar, iar eu am făcut aceasta doar pentru că am avut nevoie de un acoperiș aici.
- Nu, nu este nevoie doar de un grădinar.
- Orice ai crede, mai mult de atât nu-ți pot face.
- Habar nu ai cât de utilă am fost zilele acestea în prezența ta, există o energie care mă face să plutesc alături de tine, ești ca o muză pentru mine.
- Sper că nu visezi și altele…
- Nu; asta mi se pare cel puțin ciudat, pentru că nu m-am gândit la sex nici măcar o clipă. Ești o persoană care-mi dă stabilitate.
- Ce stabilitate să-ți dau eu în doar…
- În aceste 2 zile am avut un profit enorm la firmă.
- Lucrezi și aici?
- Da, există calculatoare.
- Și cât ai…
- Destul cât să-ți dau și ție, pentru a fi mulțumit.
- Dar într-o bună zi o să vrei mai mult și eu nu am familie de…
- Nici nu m-am gândit la asta, absolut niciodată. Oricum viețile noastre private ne privesc. Eu voi rămâne pentru tine doamna Angela, o patroană fără suflet, iar tu vei rămâne pentru mine, domnul Duran familistul.
- Este o metodă, dar nu ține la mine.
- Eu zic să lăsăm psihologia în cărțile ei, și să ne concentrăm pe realitatea care ne înconjoară.
- Cerbi și alte…
- Nebune! Știu asta Duran. Numai că nebuna îți propune un salariu înmulțit cu 2 față de ce câștigi tu acuma la serviciul tău.
- Þi-am spus că nu câștig mare brânză…
- Prima dată ți-am zis că-ți dau încă atât, acum ți-am dublat totul.
- Să lăsăm banii.
- Ba nu! Și ei sunt deosebit de importanți Duran.
- Știu, dar eu ți-am spus că nu mă cert niciodată pe fondul lor.
- Cine nu aleargă după bani…
- Mai bine tăceam.
- Þi-am spus doar că prima dată pentru a alunga orice fel de suspiciune ai să lucrezi cu tatăl meu, iar după aceea vom mai vedea.
- Asta pentru soția mea, nu!
- Exact; sunt și eu femeie, tocmai de aceea am dorit să spulber faptul că te-aș angaja pentru a fi o cocotă a mea
- Bun, da eu nici măcar nu locuiesc aici.
- Nici eu și asta nu mă face…
- Să te lași de afaceri. Bunicul v-a lăsat de arat și trebuie să duceți crucea mai departe.
- Vezi! Asta îmi place la tine, înveți repede, cred că tatăl meu o să fie foarte mulțumit de tine.
- Bun, dar atunci când eu voi fi la serviciu.
- Vom găsi o cale.
- Eu nu-mi las serviciul doar pentru un moft, care mâine nu mai poate fi valabil.
- Þi-am spus că vom găsi ceva, de exemplu ne vei da toate sfârșiturile de săptămână, ceea ce nu-i puțin deloc, eventual în cursul săptămânii atunci când ai liber, vei participa la întruniri și alte festivități de afaceri, mă rog, ai să le vezi pe parcurs.
- Și familia?
- O să ai timp berechet și pentru ea. O să-ți calculăm cât să stai prezent alături de familie, iar restul timpului va fi al nostru.
- Al nostru?!
- Al companiei, mă rog! Al arăturii, cum îi spui tu!
- Și aș putea să sug la două oi fără ca voi să vă sinchisiți.
- Absolut.
- Dar dacă eu voi lucra pentru tatăl tău, cum vei mai avea tu de câștigat cu… muza… vroiam să zic…
- Să sperăm că vei fi același lucru pentru tatăl meu. Oricum nu v-a fi numai vară și mai ales nu v-a fi numai concediu.
- A, o să fi prezentă și tu la serviciu și ca atare…
- Vei fi prezent!
- Dar de exemplu, ce aș putea să fac în zilele de sărbătoare, având în vedere că totul este închis?
- Asta probabil acolo unde lucrezi tu, pe arătura lui bunicul nu.
- Mă rog.
- Ei, ce zici?
- Angela, trebuie să recunosc că mi-ai făcut capul mare.
- Nu trebuie să te gândești la partea materială deocamdată, gândește-te la familia ta, la tot ce faci tu în fiecare zi și dacă poți să acoperi această muncă.
- Asta este, ce fel de muncă, despre ce vorbim Angela?
- O să vedem pe parcurs Duran, tata este singurul în măsură să vadă asta.
- Bine, o să mai mă gândesc Angela, îți promit.
- Nu lua o hotărâre pripită. Lasă noaptea să treacă peste această idee și mâine cu capul limpede vei gândi altfel.
- Atâta timp cât toate sunt limpezi, nu văd care să fie obstacolul.
- Duran, întotdeauna există unul, pe care nu l-am băgat în seamă pentru că a fost foarte mic.
- Buturuga…
- Lasă asta.