Într-o lume în care ne pierdem fără folos doar în lucruri mărunte, pe undeva neghioabe și uităm că suntem trecători prin viață, așteptăm mai așa la final de muncă la catedră, o mică mulțumire, adică pensia, o fată morgana nemachiată, o mare bătaie de joc. Nu mă așteptam ca după o perioadă de peste 30 de ani la o catedră de geografie cu gradul 2 dat pe drept si fara intervenții, să am așa un șoc. Dar cui îi mai pasă într-o Romanie în care învățământul are traseu lui ca vai de mama lui iar profesorii sunt etichetați ca nepregătiți iar elevii nu mai au nici un model de urmat pe această lume?
Să povestim că de asta avem creier de furnică și evenimente de tot bocul așa cum zice un turc de la Istambul. Dupa 6 luni de zile vine și faimoasa mea de pensie după ce se strecurase o greșeală legată de faptul că pe CNP meu fusese trecută o altă persoană dar care avea același nume. Cu emoții precum o studentă la un mare examen deschid plicul. Să mă apuce damblaua nu alta. Punctul de pensie 780 lei din care 50 lei erau luați că deja erau prea mulți. O săptămână am luat drumul așteptărilor pe la cele două doamne directoare că era audiență și trebuia să mă scol de la ora 5 ca să mă trec pe o listă la ora 7 la intrare. Monstroasa coaliție a dat verdictul, calculul era bine făcut și dacă nu îmi convenea această pensie m-au avertizat că pot să dau instituția, adică oficiul de pensie în judecată. Am plecat așa cum am venit cu coada între picioare iar noaptea m-am simțit tare rău. Dimineața au început să îmi tremure capul și mâinile. Am zis că a venit domnul Parkinson la mine neanunțat.Dar nu mor caii când vor câinii, eu mulțumesc din inimă partidului că sunt un cetățean al acestei țări care dacă s-ar putea ar pune pe toți pensionarii într-o groapă comună și i-ar gaza. Am să pun vina tot pe biata mea mamă care a dispărut acum 6 ani și nu a vrut să mă nască în Noua Zeelandă pentru că nu a vrut să își lase părinții în Romania, dar mi-a stricat mie viitorul si finalul de viață.