4 RECHEMAREA LUI DON BASILIO

De ceva timp don Basilio mi se părea a fi mai preocupat de ceva anume. Fiindcă nu mai lucram împreună l-am abordat și l-am invitat la o partidă de șah la clubul căminului unde locuiam. Mi-a spus că dacă vrem să jucăm șah putem merge în cameră. Am fixat ora și ne-am întâlnit în camera lui. Don Basilio era întotdeauna protocolar, astfel că mă aștepta cu o sticlă de vin și una de apă minerală, fiindcă don Basilio nu bea vinul sec, ci numai șpriț! Am început partida și don Basilio m-a întrebat dacă nu știu pe cineva care vrea să facă o călătorie în orașul de unde venise el? Am rămas destul de surprins! L-am întrebat care ar fi scopul acestei călătorii? Atunci a scos un plic pe care l-a desfăcut dându-mi scrisoarea din el să o citesc. Am încercat să-l refuz căci nu știam ce cuprinde scrisoarea. A insistat să o citesc și după aceea vom discuta. Iată ce scria;
,,Dragă prietene,
Știm că ai terminat ,,voiajul” și nu ai revenit acasă. Vrei să mergem noi să te aducem? Aici ești așteptat de ,,familie” Viața noastră nu s-a schimbat. Bârlogul este gol. Chiar dacă din când în când mai pleacă cineva în ,,concediu” noi ne continuăm munca. Îți spunem să revii cât se poate de repede, pentru că cineva ar avea de suferit. Ursul Brun.”
Am citit cu atenție și nu reușeam să înțeleg unii termeni! Din câte știam don Basilio nu avea familie și nici o locuință personală. Don Basilio a deschis discuția despre ce nu înțelegeam eu din scurta misivă. Familia era Banda Zoo, voiajul și concediul tradus însemnau închisoarea. Adevărul era că don Basilio lăsase la cineva anume, niște CEC-uri de care știa numai el și persoana respectivă. O persoană de încredere care nu făcea parte din Zoo. El nu se putea duce în acel oraș fiindcă nu putea să mai plece, revenind astfel în bandă. Scrisori nu putea trimite fiindcă s-ar fi aflat de la ciripitorii care erau infiltrați peste tot. M-aș fi dus eu, însă nu cunoșteam orașul și nici nu aveam timp. I-am spus să aștepte, căci aveam un prieten care era din acea zonă fiind ceva mai liber. M-am întâlnit cu prietenul meu și i-am explicat cum stă treaba și acesta a acceptat. Misiunea lui era de a merge la persoana cheie pentru a o anunța unde se află don Basilio. Dacă voia să-i dea CEC-urile sau dacă nu să vină la don Basilio să le aducă personal. Pamfil zis Pilu, cum îl chema pe prietenul meu a acceptat misiunea care putea dura vreo trei-patru zile. Era o misiune destul de dificilă spunea don Basilio, fiindcă trebuia să treacă neobservată de cei din Zoo. Don Basilio l-a instruit pe Pilu vreo trei zile ca să fie sigur că acesta a înțeles ce avea de făcut. Nu i s-a dat nici un fel de înscris, ci trebuia să înregistreze totul în memorie. Pilu era ceva merceolog la cooperația de consum și pentru el călătoriile erau ca un fel de distracție. Așteptam reîntoarcerea lui Pilu din această călătorie foarte nerăbdători. După patru zile apare Pilu zâmbitor și plin de glorie. Adusese o parte din CEC-uri și răspunsul că în curând avea să primească vizita unei Porumbițe cu restul de CEC-uri. Don Basilio nu se aștepta ca Porumbița lui să vină tocmai aici în inima Munților Apuseni. Dar după două zile de la întoarcerea lui Pilu a sosit și Porumbița cu trenul de noapte. Nu știu din ce motiv i-a fost dată adresa mea și nu a lui don Basilio? Așa se face că pe la ora unu din noapte m-am trezit cu cineva care ciocănește la ușă. Când am deschis ușa crezând că este unul dintre colegii de cameră, m-am trezit în fața unei femei frumoase și elegant îmbrăcată. S-a recomandat a fi soția lui don Basilio. Întâmplător eram singur în cameră și după ce s-a recomandat cine este am invitat-o în cameră. Am invitat-o să intre și după ce și-a tras puțin sufletul mi-a spus că a venit la chemarea soțului ei; don Basilio!
M-am dus imediat să-mi anunț prietenul și acesta nu arăta surprins ci chiar încântat. În camera lui don Basilio erau toți, am rămas în camera mea cu noul oaspete căci fiind noapte nu aveau unde să se ducă. Era duminică dimineața și eram liberi cu toții.