Înalt, cu o strălucire orbitoare se ridică în fața mea...
Privindu-l în ochi îmi dau seama de mareția lui imaterială pe care nu o voi putea atinge vreodată oricât de mult aș încerca...
Privirile ni se întâlnesc iar eu sunt copleșit de ură. Îmi zâmbește blajin, și-mi întinde mâna.
Știe ce voi face, și totuși zâmbește.
Fac câțiva pași, întind mâna, și-l ating... e cald. Și calm.
Cu o mișcare fulgerătoare îl lovesc peste față cu sete mușcându-mi buza până la sânge.
Sunt impresionat de cât de puțin s-a mișcat așa că îl lovesc din nou.
De data asta un firicel de sânge i se scurge pe obraz, coborând încet spre piept unde dispare sub cămașă.
-M-am săturat de tine! M-ai urmărit toată viața!
Zâmbetul lui la fel de blajin mă înnebunește așa că îl apuc de gât și strâng cat de tare pot privind spre mâinile lui care rămâneau nemișcate lângă corp. Simt cum brațele mă dor, simt cum îmi circulă acid prin vene și foc prin ochi, urlu golingu-mi plămânii de ură în fața lui pe care șiroiau lacrimi roșii de sânge fierbinte și-l simt cum renunță la bătălie dezamăgit de pornirea mea cretină de-al vedea cum se stinge încet în mâinile mele...
Te voi ucide, te voi ucide, te voi ucide! Nu o să te las să mai fii lângă mine nici o secundă!
Încet, picioarele I se apropie de pământ așa că îmi forțez inima să pompeze cât mai mult acid de baterie în mâinile astea care m-au servit atâția ani. Nu vor ceda acum!
Culcat la pământ, îl privesc în ochi cum își dă ultima suflare și-i închide sper pentru todeauna. Continui să strig și să strâng chiar și la mult timp după ce s-a stins și ultima strălucire din el...
Am reușit! Am scăpat de tine! Este ultima oară când îți voi vedea fața blândă și-ți voi simți căldura liniștitoare, arătare!
Mă ridic în capul oaselor în fața lui și închid ochii inspirând obosit aerul înghețat din jurul meu. Întorcându-mă, îmi scutur mâinile și fac câțiva pași obosit. Voi întoarce capul pentru ultima oară ca să-l privesc.
Sufletul îmi ia foc când văd că nu a murit și încearcă să se ridice, privirea fiindu-i ațintită înspre mine așa că mă reped scoțând cuțitul din buzunar și-i înfig lama ascuțită în piept. Un murmur... nimic mai mult. Să te ia dracu! Apuc lama cu ambele mâini și lovesc de nenumărate ori simțind cum degetele îmi sunt tăiate până la os de metalul rece...și nu-mi pasă. Voi înfige lama aia în pieptul lui până când nu va mai rămâne nici un loc neatins. Inspir sânge și expir otravă dar tot nu mă opresc. Este ultima oară când îi voi permite să se ridice de jos. Simt cum carnea îi cade, simt cum șiroaiele de sânge curg pe mine și cum lacrimile mi s-au transformat în gheață așa că nu mă opresc. Mă voi opri când voi simți că îmi pierd conștiența...
După un timp mâinile nu mă mai ascultau, pieptul mă durea și fața îmi ardea. Fac un efort fantastic pentru a mă ridica în picioare fără să mă prăbușesc peste el și îl privesc. Era desfigurat.
L-am ucis.
Dau cu piciorul prin bucățile de carne pe care încă mai atârnau pene albe pătate de sânge strălucitor și înjur așteptând să văd dacă se mai ridică... nu cred că o va face...
Aerul devine tăios de rece și simt că nu sunt singur...
Altul?
Mă întorc brusc pregătit să sar la el, dar privindu-i ochii simt cum deznădejdea și groaza mă cuprid.
Cred că am ucis îngerul greșit...