Insula Fidaga în largul mării Colapsa era condusă de generalul Olino ajutat de soldatul Nino și de bucătarul Garino. Insula era plină de petrol iar cei trei oameni ajunși bogații lumii foloseau forța împotriva locuitorilor din Fidaga care erau niște prăpădiți de pigmei. Generalul Olino făcu un scurt consiliu în care trebuia să îi certe pe subalternii săi Nino și Garino pentru haosul creat pe insulă din cauza lipsei de alimente. El le spuse clar suballternilor săi:
-Vă trag de urechi îndată, nu știți să faceți nimic. Ați făcut numai necazuri, o faceți doar lată, de furie acum am să pic. Unul prost și altul beat, vă mișcați cu încetinitorul, handicapați din același leat, să vă luați acum zborul de la cârma acestei țări. Aici sunteți pe post de manechine, scorniți peste noapte dări, la popor nu faceți bine. Faceți numai lucruri rele, vă luați numai după unele scorneli. Peste tot numai belele, în final dor doi tembeli. Prostul se face că prost este, bețivul și el se face. Totul miroase a poveste iar prostimea din insula doar tace.
Soldatul Nino care se dădea drept prost însă era un intrigant de zile mari, îi răspunse generalului pe un ton puțin răstit:
-Nu vrem să ne mai certăm, suntem în aceiași oală. Vrem, nu vrem, ne tolerăm, toți avem doar burta goală. Sunt și eu doar un executant, nu sunt un leu, pe insula asta plină de soare. Așa a vrut Dumnezeu. Neîncrederea de aici pe toți ne doare. Nu mai mă certa deloc, ești general, dar nu ai maniere elegante. Toate grijile le am în stoc, nu ai decât idei învechite care se rostogolesc pe pante. Soarta așa a fost să fie, să ne chinuim în trei. Toate trebuiesc făcute cu rost, trebuie să mulțumim la zei pentru petrol, sănătate. Trebuie să ne consultăm la toate, lăsați minciuna dacă vreți să vă meargă ca pe roate. După ce sughiță timp de un minut , bucătarul Garino interveni și el :
-Generalul care este minte luminată în această eră, poate să găsească soluții, vom trece atunci peste orice barieră, nu vom mai face interminabile discuții. Pe noi degeaba de suspectează generalul, nu are nici o dovadă contra noastră, precis. Vorbește aiurea, delirează, nebuniei i-a căzut el pradă. De când te cunoaștem generale, ai cochetat mereu cu teroarea. Viața toată îți este doar o infidelitate cum de valuri este plină marea. Mintea ta nu este clară, îți este teamă în ochii noștrii să te uiți. Viața pe insulă este așa de amara, adevărul mereu îl ocolești, îl eviți. Destinul nostrul este puțin cam șui pe insula asta turbată, ne pune în frunte încă un cui, avem clipa măruntă, măsurată. Preferam să mor în adâncuri decât să îți mai văd fața. Sătul sunt de ale tale trucuri și de mintea ta în ceață. Generalul Olino scoase un pistol și îl împușcă pe Garino. Nu mai avea nevoie de el. Avea de gând să îl omoare și pe Nino însă apăru o ceată de pigmei care îl legaseră fedeleș. Generalul plin de furie îi amenință pe aceștia:
-Aveți gânduri de nebuni, vă pot bombarda, măi proștilor.La durere voi sunteți imuni. Eu, din insula asta nu plec, nu zbor. Nu vă place fața mea că sunteți o nație proastă. Astăzi este ziua mea nefastă, aviația inamică îmi stă în coastă. Eu nu îmi împart puterea cu nimeni pe lumea asta rea. Nebunii ca voi nu au nici un rol decât pe o saltea. O saltea plină de ace ca să vă intre în capul vostru cel sec. Poporul acesta cel nerecunoscător să îmi dea pace. Bătrânețea aici vreau să mi-o petrec. În toiul acestor lupte politice, bătrânul pământ se cutremură. În locul insulei apăru o imensă gaură plină cu pești morți. După aceste întâmplări șocante într-o lume agitată și misterioasă a rămas doar o concluzie:
-Povestea asta este cea mai faină, dar chiar și pe Marte. Toată viața este o taină, de aici, și cea de dincolo de moarte.