Rămîi o vreme...

Era o minunata dimineata de aprilie.Dimineata dintre acelea care iti injecteaza o doza dubla de adrenalina si te invirti toata ziua ca un titirez.
Prin geamul deschis de la dormitor soarele isi instaura dominatia fara nici o scrupula.Citeva vrabiute palavrageau galagioase pe ramurile teiului abia infrunzit , ceea ce ma facu sa-mi amintesc de prietenele mele cu care de mult timp nu mai birfisem.
Melodia desteptatorului matrezi din visare iritindu-ma la culme.Blestemind nenorocitul de cias am aruncat plapuma de pe mine si am mers la bucatarie sa-mi pun cafeaua.Urma o noua zi in rutina orasului si cu cit se incalzea mai tare cu atit mai mult nu-l puteam suporta.Trebuia sa ma car pina la serviciu in troleibusul arhipli , intr-o duhoare insuportabila de transpiratie.
Lucram la o firma cu capital german , asa cum cunosteam cit de cit limba germana ma consideram cu o treapta mai sus decit colegii mei , care facusera drept sau economie si rupeau cite ceva din engleza.N-am fost niciodata infumurata dar era ceva in caracterul meu , o mindrie care ma facea sa ma simt deosebita de ceilalti.E o prostie , desigur , dar asta ma facea sa fiu mai incredintata in fortele proprii.
Am baut cafeaua in larma pasarelelor , iar peste o jumatate de ora eram la statia de troleibuse.Cu toate ca era abia dimineata soarele dogorea.Imi asortasem la pantalonii bleu o bluza usoara de in.
Troleibusul se lasa asteptat in timp ce soarele ma pirjolea din plin.In toata disperarea mea de disconfort un BMW argintiu mi-a atras atentia.Se oprise in fata mea si un barbat a deschis portiera.
- Domnisoara , n-ati vrea sa-mi infrumusetati dimineata?
Am ramas incremenita cind am descoperit , in barbatul imbracat la costum , plus splendidul automobil , pe Victor , colegul meu de liceu.
Nu ne mai vazusem de la absolvire.Eu mersem la facultate , iar el , aflasem dupa ceva timp de la colegii nostri , plecase peste hotare.
- Hai urca odata , ce tot te gindesti?
Cu greu mi-am revenit din shoc , iar cind am pornit spre masina parca-mi fugea pamintul de sub picioare.
- Dumnezeule , nu-mi vine sa cred , am inceput eu sa ma bilbii.Victore , chiar tu in carne si oase ?Si ce bine arati!Ce naiba ! ai gasit vre-o comoara pe acolo pe unde ai umblat , ori ai cucerit vre-o vaduva bogata?
- Oh , da esti inspirata!Povestea e cam lunga si cu multe cotituri am mult de povestit si mai ales ca te stiu foarte curioasa , imi vei pune un milion de intrebari.
- Pai sigur , stii doar ca imi plac detaliile.In fine , acum esti bine , nu?
- Da , dupa cum vazi sint ok.Na-m gresit daca ti-am zis domnisoara?
- Ooo , nu.In tot cazul nu m-ar fi deranjat.Mmmm... dar nici responsabilitatile doamnei inca nu mi le-am asumat.
- Cum se face ca o fata atit de frumoasa , inteligenta , cu ochi atit de provocatori...
- Oprestete, Victore , ce-o fi dat in tine , asa dintr-o data atitea gingasii?
- Tu stii prea bine , eu mereu te-am admirat.
- Eei , mai fi admirat tu cindva numai ca ti s-o dezlegat limba cam tirziu.
- Oricum eu nu ma supar ca esti libara.
- Vulpoi batrin , de cind te-ai facut asa de increzut?Ia sa opresti la semafor!
- De ce ?
- Ca sa cobor.
- Pentru ce sa cobori?
- Merg la serviciu Victore , de pe ce planeta ai cazut , ca doar nu umblu dupa muste prin oras.
- Ei lasa , poate nu mergi azi la serviciu?
- Esti nebun de-a binelea , parca as fi scolarita si as chiuli de la ore. Nu te fa intr-o ureche si opreste.
- Ok , la ce ora iti inchei programul?
- Vrei sa zici ca vii dapa mine?!
- Cu alte cuvinte.
- Ca sa vezi imi faci curte.
- Si castel daca vrei numai spune ora.
- Cinci , nataraule , vezi sa intirzii.
- Bine , la cinci.

Toata ziua am fost ca pe ace.Nu-mi puteam gasi locul , nu ma pueam concentra la lucru plus si colega mea da birou ma cicalea cu intrebari despre BMV-ul argintiu.
Doamne , nu poate fi adevarat , nu puteam constientiza ca ceea ce se intimplase era adevarat .Parea ca visez , dar nici in visele cele mai indraznete nu cutezam sa visez asa cava.Cind eram in liceu Victor era mare macho , eram topita dupa el , ca de altfel jumatate din populatia feminina a liceului.Jumatate care recunosteau si jumatate care iubeau in taina , iar eu ca maimuta din banc (si frumoasa , si desteapta) , orgoliul nu-mi permitea sa ma spovadui insa ochii erau principalii tradatori.Imi amintesc cum imi tremurau genunchii cind eram alaturi , cum imi transpirau palmele si murea de rusine cind ma lua de mina.Petreceam mult timp impreuna vorbind despre tot ce vrei numai nu despre noi.
Si ca sa vezi dupa atitia ani sa se intoarca , sa apara de nicaieri , sa-mi intarca lumea pe dos.Victorie si speranta pentru un singur rege , poate e prea mult , poate nu.
Inima imi ticaia ca nebuna.Pina sa se faca ora 17 cred ca am numarat nu doar minutele dar si secundele.In adincul sufletului imi era frica ca nu va veni.Daca a vorbit doar asa ca sa ma provoace si acum se ride pe undeva?Parca era serios.Repetasem in gind de mii de ori micul nostru dialog sa inteleg rostul celor intimplate dar in zadar.
La 17 fara cinci imi tresari inima in scrisnetul de cauciucuri.El. A venit totusi.
Ma astepta linga automobil , imbracat lejer , cu ochii sclipitori si acelas zimbet ce ma facea sa tremur toata.Doamne ,ce emotii , parca sint o adolescenta care e prima data la intilnire.
Mia deschis ceremonios portiera , iar pe bancheta din spate ma astepta un buchetel cochet de roze multicolore.
- Banuiesc ca esti foarte in fometata.
- Da , banuesti corect.
- Atunci sa mergem , daca vrei sa alegi tu localul nu-ti permit.Sa nu zici ca sint nepoliticis , te rog!
- Nici o problema , important bucataria sa fie buna.
- De asta n-ai grija.

Mersem la un restaurant dragut de la portile orasului , nu era mare de tipul celor aristocratice , era ca o vila , avea in el un aier familial , rustic.Inauntu totul era cald si primitor.Mobila masiva din lemn rosu , caminul instalat in peretele din spate ne duceau departe in timp.Mesele erau acoperite cu fete crosetate , pe scaune – pernute moi.Ne-am asezat la o masuta de linga geam , rezervata de el , probabil , mai devreme.
- Iti place?
- La nebunie , e foarte placut aici.
Ma privea cu ochii mariti de parca ar fi vrut sa vada si in mine.Eram aceeasi copii de cindva , sfiosi , fricosi de noi insine , de propriile noastre sentimente.
- Nu stiu nimic despre tine.Povesteste-mi ce ai facut in toti acesti ani, cum ti-ai organizat viata .
- Ei mare organizare , m-am stabilit de doi ani in Romania , lucrez manager intr-o companie , am venit acum in Chisinau sa discut cu citiva parteneri de aici.Sint vesnic pe drumuri , nici la parinti nu am timp sa merg mai des.
- Viata personala?
- Ce fel de viata personala cind traiesti pe drumuri?
- Ei , nu fa mutra asta de sfint , stiu eu ce poama esti.Umbla fetele cu turma din urma ta.
- Da nu mai umbla chiar nici una.
- Ar trebui sa te cred?
- Mmm..... da , cred ca da.Ia zi , mai bine , cum faci fata numarului impunator de admiratori?Trebuie sa se organizeze duieluri in fiecare saptamina , nu?
- Inceteaza , iti bati joc de mine.
- Da , iarta-ma , am cam exagerat.Oricum , esti foarte frumoasa , atragatoare.Voi femeile , nu stiu cum faceti , dar cu trecerea anilor deveniti tot mai frumoase.Stii , intodeauna mi-am dorit sa am alaturi o femeie ca tine.
- Ca mine dar nu eu.
- Pai nu e chiar asa... N-am avut curajul sa... sa-ti spun tot ce simt...
- Despre ce fel de curaj vorbesti , oare purtarile mele nu vorbeau nimic.Si un orb ar fi vazut ca eram moarta dupa tine. Nu rezistam niciodata sa te privesc in ochi , imi tremurau miinile si ma bilbiiam de fiecare data cind abordam un subiect mai delicat.
- Cu tine era altfel , ar fi trebuit sa lupt si nu eram obisnuit cu asta.Prea se jertfeau fetele pentru mine.

Atmosfera placuta ne atita simturile si conversatia aluneca pe teritorii delicate din viata noastra.Vinul aprinse lumini in ochii nostri iar emotiile intreceau orice limita.Victor imi spunea fel de fel de gingasii , iar ochii , ochii lui ma priveau cu atita dorinta , cu atita pasiune.Ispita era atit de mare si atit de aproape , ii simteam gustul dulce ori amar numai conta.Imi doream sa-l ating , sa sar peste masa care na separa si sa-i sfisii hainele.Gura mi se usca si imi doream sa ma sarute , sa ma sarute... Nu aveam curajul sa-i spun ca sunt logodita , ca viata mea era pusa deja pe policioare , ca se decolora.Drumurile noastre se separau pentru totdeauna , doua linii paralele cu o prea putin probabila intersectie in infinit.Imaginea de fata libera , nebuna , sentimentala ma incuraja.Nu puteam recunoaaste ca am ramas cu aceleas complexe de cindva.Prea furtunos se trezira sentimentele ce le credeam moarte.
Se facu miezul noptii pe nesimtite , iar noi pluteam intr-o lume doar a noastra.Am iesit si ne-am plimbat prin orasul adormit.Era extrem de placut sa fim din nou impreuna.Vorbeam despre atitea si in scelas timp despre nimic.Ne-am despartit aproape spre dimineata.Stabilisem sa na vedem cind se elibereaza el.
La serviciu starea de visare de ieri disparuse cum dispare ciata diminetii cind apare soarele.Eram confuza , nebuna de atitea ginduri.Inchideam ochii si vedeam doar semne de intrebare.Toata viata mea in acel moment era un mare semn de intrebare ce ma privea mustrator.Nu stiiam ce sa fac , cum sa fac sa nu dau gres.Ma luptam intre ratiune si sentimente.
Eram logodita de doua luni cu un baiat bun.Imi parea ca-l iubesc si sint gata sa ma jertfesc in numele acestei iubiri.Aveam o idee clara despre ceea ce inseamna iubire , viata de familie si ceea ce implica ea.Da aveam aceasta idee pina ieri. Pentru mine totul era clar , era rational , asa gindeam si asa procedam in orice situatie.De altfel asa era cu Mihai , la el totul era pe policioare , la ore bine stabilite si cu starea de spirit corespunzatoare.Traiam dupa formule , dupa legi inventate de el pe care fara sa vreau le respectam.Taiam rece , distant.In pat nu mai stiiam ce simt si ce-mi doresc.De altfel nici nu stiiam ce altceva imi puteam dori.Ma consolasem cu realitatea , atit era al meu , atit aveam si imi era de ajuns.Credeam , pina ieri , pina sa-l revad pe Victor.Toate planurile , toate prejudecatile mele s-au darimat ca un castel de nisip cind vine valul peste el.A aparut cind ma asteptam mai putin , cind aproape uitasem.Sufletul meu , ca un ciine ratacit de stapinul sau , isi lingea cicatricile.Se impacase deja cu pribegia.Odata cu el au revenit si sentimentele de cindva , mult mai puternice.Imi ere frica ca-l voi pierde din nou.
In acea zi imi scrise citeva sms-uri , era pe la sedinte , imi scriia ca se gindeste la mine , ca ma vede aevea , asteapta cu nerabdare noua noastra intilnire.
.................................................

Nu ne vazusem aproape trei zile , timp in care eu ma luptasem cu realitatea , incercam sa o schimb.
Am iesit de la serviciu mai tirziu decit de obicei.Era o seara calduta , era prea frumoasa ca s-o inabus in troleibus.Adincita in ginduri mergeam incet spre casa cind cineva ma prinse de brat.
- Cobori printre muritori ingerasule!Unde iti sint gindurile?
„La tine” imi venea sa strig.Era Victor , zimbaret si in acelas timp nostalgic.Romantismul lui ma vrajea si ma lasam cucerita ca o cetate fara soldati.
- E o seara superba.Imi aminteste de timpuri vechi.
- Mi-a fost dor de tine.Parca nu ne-am vazut de-o vesnicie.

Se apropie de mina si ma imbratisa.Isi apropie fata de a mea.Sarutul a fost un moment decisiv.Ii simteam caldura , apropierea lui , parfumul lui.Buzele fierbinti sarutau cu atita pasiune.Si miinile lui ....M-am apropiat de el , trecutul si prezentul s-au contopit...O senzatie de placere si usurinta imi strabatu tot corpul.
Dupa cina din care nu gustasem nimic ne plimbam prin orasul nostru , atit de cunoscut si atit de nou cu fiecare pas ce il faceam.Se innoptase dea binelea , ar fi trebuit sa ne despartim dar corpurile noastre nu reactionau la impulsurile creerului.In privirea lui citeam o rugaminte „nu pleca” .
- Ramii cu mine , hai sa fugim departe , la capatul lumii , sa fim doar noi si dragostea noastra...

Un val de caldura , bucurie si sperante m-au luminat si incalzit din cap pina in picioare.Tremuram toata , pe obraji curgeau siroaie de lacrimi... Oh , cit de mult am asteptat aceste clipe.Gituita de emotii am soptit:
- Treci pe la mine?

Pe drum ne opream , ne imbratisam , ne sarutam.Imi doream sa zbor , sa strig , sa cint , sa iau toata lumea in brate.Poate asta inseamna fericire , implinire . Poate asta e simpla omeneasca iubire , dar care o simti o singura data in viata . Pentru ea nu e pacat sa jertfesti macar intreg pamintul.
- Ramii cu mine o noapte , o vreme, o viata !