poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-06 | |
Mă aflam în vacanță la bunei și mă bucuram de clipele frumoase oferite de viață la acel moment. Așa cum viața ne oferă multe surprize am avut și eu parte de vreo două. Una din ele a fost momentu cînd stăteam cu bunelul Alexandru , fratele Basil , verișorii: Mircea , Dimon și Costică la masă și înfulecam din bucatele gustoase ale bunicii Ana. La masă desigur nu lipsea scumpul și dragul unchi Mike care se împlica activ în discuții . În acele clipe am decis să ofer o mîină de ajutor bunelului Alexandru care se tot văicăra și îi zicea unchiului Mike că are nevoie de ajutor la făcut haragi pentru butucii de viță de vie , căci acei de anul trecut nu mai sunt buni de nimic. Erau gustoase bucatele, dar mă tot frămînta o întrebare:
Sunt gata să-i dau o mîină de ajutor bunelului ? Da!!! aceasta este șansa să mă afirm și să-i demonstrez bunelului că de acum în colo are un ajutor și n-are de ce să-și facă griji – îmi tot ziceam în mintea mea. Era o dimineață frumoasă de primăvară cu soare, iar vintul adia ușor o țin minte și acum. În acea zi avea să aibă loc fapta adică acțiunea prejudiciabilă săvîrșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă. Decis și fără ca să stau mult pe gînduri am deschis depozitul bunelului căci acolo ținea sculele. De unde am luat în mîina dreaptă toporul, iar în mîina stîngă ferestrăul și m-am îndreptat convins și cu multă grabă spre copacii din curtea casei căci trebuia să mă încadrez în timp, pînă are să se întoarcă bunelul. În curtea bunelului se înălțau niște copaci de Ulm și Arțar frumoși și mă gîndeam că din ei s-ar primi haragi drepți și lungi tocmai de care vorbea bunelul. Nu mai stau mult pe gînduri căci timpul trece , pun mîina pe ferestrău , mă urc în copac și încep să tai din crengile copacilor rînd pe rînd în așa fel încît nu mai rămăsese copac neatins de dinții ferestrăului. Mare i-a fost mirarea bunicii cînd a văzut ce a rămas din copacii crescuți cu multă grijă. Și-a pus mîinele în cap , se uita țintă la mine și tot mă întreba: Ce ai făcut? Ce ai făcut? Ce ai făcut? De parcă nu vede... Haragi am făcut...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate