|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ sora
■ Post scriptum
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Fragment proză [ ] din Solilocvii (1978)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Paul Emanuel [Paul_Emanuel ]
2010-10-11
| |
Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ai visat zăpada, deja când soarele luneca peste frunze multicolore, am rămas același egal și intact, un lucru mobil care rabdă frigul și privește în pământ. Arborii fără frunze și fără flori sunt atât de frumoși când îi bate vântul! Probabil sunt sortit să nu părăsesc aceste locuri niciodată! Trec ca un fluture alb, cu cap de mort, îmi privesc mâinile abandonate, ce aș putea să fac? Aprind o țigară... Mai trece o zi...
|
|
|
|