Eram supărați cam de o lună. Cineva îl otrăvise pe Bobiță, motanul nostru negru cu „papion” alb.

- Ce-au avut cu el? Era cuminte, chiar se temea de oamenii pe care nu-i cunoștea..

- Să nu mai văd pisici negre în curtea mea!, spunea Andrei. Ajunge câți pui a făcut Kitty! O să aduc eu un motan alb!

Îmi părea rău după Bobiță. Abia împlinise patru ani. Era frumos, mare, pata albă de sub barbă, căreia îi spusesem „papion”, era o carte de vizită. Vecinii știau că acel motan este al meu și, dacă le intra în curte, nu-l alungau. Nu făcea nimic rău. Din contră, când lăsam puii de găină la soare, eram siguri că nici o pisică străină nu va îndrăzni să dea iama în ei.

Ideea de a avea un alt motan nu mă încânta. Refuzam chiar să mă gândesc la aceasta. Sau speram să aibă Kitty un „băiețel”. Poate în anul care vine...

Într-o zi, plecăm la rude, lângă Orăștie. Mătușa Firuca are o pisică albă cu pete colorate. Lângă pisica mătușii, o grămadă de pisoi. Când ne văd, aceștia fug.

Andrei pleacă să-l ajute pe unchiul Cornel și eu mă apropii încet de pisoi. Nu mai fug. Reușesc să-i număr: sunt cinci. Fără voie, exclam: „Kitty nu a avut niciodată mai mult de patru pui!” Încerc să-i pozez, dar ei nu stau în loc. Își văd de joaca lor.

Merg să văd ce mai e nou în gospodărie, grădină... Povestesc cu mătușa. Ajungem și la capitolul „Pisici”. Îi spun de Bobiță.

- Dacă vrei, îți dau eu un pisoi.

- Nu cred că vreau. Sunt drăguți și jucăuși, dar pisica mea are un pui de o lună.

- Ãștia mănâncă tot ce le dau.

- Și pisicuța noastră, Steluța, începe să mănânce: lapte, brânză, dar nu și carne.

Se întoarce Andrei cu unchiul. Vede pisoii.

- Mi-a spus Mioara că v-a murit motanul. Nu vrei un pisic?, îl întreabă mătușa Firuca.

- Dacă mănâncă singuri...

- Da, mănâncă. Mergeți și vă alegeți!

Mergem la poarta spre grădină, acolo unde pisoii se joacă. Andrei pune mâna pe cel mai mare:

- E pisică, spun eu.

- De unde știi?

- Are trei culori.

Andrei verifică.

- Ai dreptate. Dar ăsta?

- Tot pisică.

- De unde știi? Că are trei culori?

- Sigur. Așa e și Steluța noastră. Are o pată galbenă în frunte.

- Care e motan?

- Ãsta.

- Cel mai mic?

- Da. Vrei să îl luăm?

- Sigur.

Îl verifică. Apoi, vrea să se convingă că pisoiul mănâncă singur și o întreabă pe mătușa lui. Ea confirmă. Tăvița în care fusese mâncarea pisoilor e goală.

Nu mai zăbovim. Dacă i se face foame pisoiului, cum ne descurcăm?

La început, pisoiul stă liniștit. Apoi, începe să se foiască. Îl deranjează zgomotul motorului, chiar dacă nouă ni se pare că mașina „toarce” frumos.

Încerc să-l calmez pe micuț, dar încă nu are nume. Cum să mă adresez?

- Stai cuminte, Fernando!

- Nu îmi place numele ăsta!, spune Andrei.

- Ferdinand e mai frumos, dar cam lung.

- Să-i spunem Fredy!

- Poate Fredie, ca lui Fredie Mercury.

- Nu, F, R, E, D, Y. E mai scurt.

- Bine, accept eu. Stai liniștit, Fredy! Stai cuminte, că imediat intrăm în Orăștie. Poate ți-e somn și adormi la mine în mâini. Sunt curioasă cum te va primi Kitty.

Fredy ținea gura deschisă. Îi era cald. Poate și sete. Am încercat să-i ud gura cu apă plată. (Aveam în mașină.) Fredy a închis gura doar câteva minute, cât timp a dormit.

Ajungem acasă. La vederea lui Fredy, Kitty se îndepărtează, nu înainte de a se răsti la noul venit. Steluța îl cercetează și dă semne că ar vrea să se joace.

Poate că lui Fredy îi e sete, foame... Oricum, avem o sticlă cu lapte primită de la mătușa. În primul rând, puii. Puțin lapte nefiert în vasul pisicilor. Apoi, într-un alt vas, lapte pentru Kitty.

După ce și-au potolit setea, încerc să îl apropii pe Fredy de Kitty. Aceasta nu îl acceptă. Nu o mai acceptă nici pe Steluța. E inutil să insist.

- Am reușit să o îndepărtăm și de puiul ei, spun cu părere de rău. Și Fredy nu cred că mănâncă. Vezi cât e de mic pe lângă Steluța?

Încerc să-i explic lui Kitty că are doi pisoi, că ambii sunt ai ei. Dar Kitty nu mă ascultă. Știu că pot fi liniștită în privința Steluței, dar îmi pare rău că nu îl pot ajuta pe Fredy. Mă consolez cu gândul că Steluța se ocupă de noul sosit și le asigur un loc de dormit: un preș în spatele ușii, acolo unde am văzut că preferă să doarmă Steluța.

În dimineața următoare, încep tratativele cu Kitty. „Kitty, tu ești pisica mea bătrână. Ești cuminte și înțeleaptă. Vezi că pisoii au nevoie de tine. Când vrei ceva, tu vii la geam și îmi ceri. Acum te rog să ai grijă de puiuții ăștia. Îmi pare rău de ei. Þie nu?” Cât timp o mângâi și vorbesc cu ea, stă liniștită. Dar pleacă atunci când se apropie de noi unul dintre cei mici. „Trebuie să fac ceva! Pisica are lapte și puii sunt flămânzi. Trebuie să încerc!”

- Andrei, nu ți-e milă de Fredy? Vino și ajută-mă!

- Ce să fac?

- Eu o țin pe Kitty și tu pune-l pe Fredy să sugă!

La început, pisica s-a zbătut, dar când s-a convins că nu scapă, a stat cuminte. Eu îi explicam că așa trebuie să fie o mamă bună. De când era mică, ea mă privea în ochi atunci când îi vorbeam. Poate înțelege ce-i spun, poate îi place tonul calm al vocii mele. Important e că stă liniștită.

După ce am considerat că Fredy e sătul, am eliberat pisica și i-am dat, ca recompensă, o bucată de pește și puțin lapte.

A doua zi, reiau tratativele cu Kitty. O mângăi pe cap, pe mustăți, sub barbă, vorbindu-i calm. Între timp, îi spun lui Andrei să-l aducă pe Fredy. Mă așez pe un scaun, o iau pe Kitty în poală și Fredy se repede să sugă. Îi spun lui Andrei să o aducă și pe Steluța. Kitty a mai avut pui. Cum reușea să-i alăpteze pe toți?

Cu Steluța în mână, Andrei își ia un scaun și o apropie de Kitty. Încearcă să o ajute să sugă. Sug amândoi pisicii, pe rând. Până la urmă, cu puțin efort, am reușit să-i așezăm pe ambii pisoi să sugă în aceași timp și Kitty nu s-a mai zbătut. A primit, e drept, o recompensă materială, nu numai laude și mângâieri. Oricum, noi ne-am distrat la gândul că suntem ca într-un film cu doi pensionari care hrănesc doi pisioi.

Ne vedem fiecare de treburile zilnice, dar avem timp să privim la pisici. Fredy e acum când cu Kitty, când cu Steluța: Kitty îl mângâie și-l hrănește, iar cu Steluța învață să lupte. Din hrana specială pentru pisici mănâncă toți trei, fiecare are câte un vas cu lapte și, în plus, toți primesc carne de pui sau pește. Kitty e o mamă foarte bună.