poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-03 | |
Am sunat-o pe Iuliana. a fost foarte bucuroasă să mă audă. Am invitat-o la o șuetă și a venit. După ce am sporovăit vrute și nevrute am întrebat-o, cadin întâmplare, dacă nu cunoaște pe cineva care se poate ocupa de publicarea unei cărți. Mi-a cerut răgaz o zi, ca să-mi poată da un răspuns. A doua zi m-a sunat și mi-a spus că a găsit omul. Am notat numele și numărul de telefon, l-am sunat și am stabilit o întrevedere. I-am prezentat ce doream să fie publicat în volum. Domnul, plin de amabilitate, mi-a explicat că poeziile ar trebui cuprinse întrun volum separat, iar proza în altul. Argumentația mi s-a părut de bun simț ața că am acceptat sugestiile. Urmau să fie tipărite două volume distincte. Cuvintele babei mă tot bâzâiau: "fă ce trebuie făcut!" Probabil că asta trebuia să fac, să închei acele cerințe ce și le propusese Mihai. Unele dintre scrieri nu erau postate pe niciun site de literatură.
Pe una din coperțile caietelor, Mihai notase parolele de acces ale acestor site+uri. Timp de mai multe zile am tot postat poezii și proze pe site-uri dar am avut surpriza să constat că au apărut comentarii ale cititorilor. Unul dintre ele suna cam așa: "Omule, știu că ești cununat cu eternitatea dar eu am văzut cu ochii mei urna cu cenușa ta! Cefaci, ne bântui?" Uitasem că parola de acces este a lui Mihai. Nu am dorit să produc confuzii așa că am răspuns celui ce postase comentariul că eu, soția lui Mihai, îmi împlinesc o datorie făcând ce trebuie făcut. M-au sunat o mulțime de prieteni și de cunoscuți de-ai lui. după ce mi-am lăsat numărul de telefon și comunicasem intenția lansării celor două volume. Toți așteptau lansarea de carte. Unul dintre ei, un poștaș mărunțel și în vârstă, purtător al unei bărbi albe, impresionante, se pensionase de curând. Câțiva dintre amici șușoteau, despre el, că ar fi "cel mai mare rondelist în viață". Poștașul s-a apropiat și m-a întrebat dacă sunt de acord să facem lansarea la Sala Dalles. Am fost încântată și domnul Paltin s-a ocupat de toate aranjamentele. Cu o zi înainte de eveniment, domnul de la tipografie, mi-a adus două pachete mari cu cărți. Am rupt ambalajele și am luat câte un volum din fiecare pachet. Mirosul de hârtie abea tăiată și de carte legată de curând, mi-a amintit cămihai a fost cel care mi-a descoperit plăcerea cititului de literă pe hârtie. Volumul de versuri se numea sugestiv:"UN ULTIM VERS" ;i debuta cu o poeyie cu același nume. Un ultim vers am să îl dau pe-un ban, Sau poate Mila și Iubirea, în pereche, M-or îndemna, la masa de la han, Cu-o șoaptă, strecurată în ureche, Să-l dau la vreun sărac, sau să îl las Pe masă, lâng-un vin cules târziu, pe brumă Și să-mi plătiți coșciug și parastas Vânzând cercelul ce îl port, în glumă. Dar pân-atunci, pirat, brăzdând pe cer, Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde, Brodând himere-n tainic giuvaier, În versurile mele, mult prea scunde. De mă iubiți și vreți ceva în dar, Să vă rămână-n amintire, semn de carte, Mai scrieți rime, lângă un pahar, Și versul să-mi citiți și după moarte. Dar pân-atunci, din când în când, pe prag Să bateți potcoviri de stele și din vise Să zămisliți, la doruri, un toiag Pentru cărări ce nu pot fi ucise. Pe coperta neagră trona, în partea de jos, un înger cu aripile deschise, iar una din aripi era bandajată. Volumul de proze era intitulat șocant:"MORTUL ÎNTORS ACASÃ, PE FURIȘ". Coperta avea desenat, în diagonală, reprezentarea spațiului cu timpul, așa cum era tatuat pe piciorul meu. Privitor la acest tatuaj, Mihai spunea că este marcajul stăpânului pe ce îi aparține, dar marcajul mi-l făcusem singură, fără știrea lui. Mai eras o săptămână până la eveniment. Am anunțat și copii și reacția lor a fost imediată anunțându-mă că , la lansare vor fi în țară. telefoanele sunau permanent. Cunoscuți și necunoscuți cereau confirmarea datei și locului. Toată această tevatură a fost provocată de domnul Paltin, poetul-poștaș, care a anunțat toți cunoscuții și a postat intenția lansării, pe site-ul lui de poezie. Nici Cornelia nu se lăsase mai prejos făcînd "valuri" prin fundația ei. Nu uitase cum se născuse această fundație.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate