O noapte ciudată


Mai 2050 ora 8 pm dimineața. Într-un orășel din insulele Hawai se află locuința mea. De ani de zile eu și familia mea locuim într-o zonă mai retrasă la marginea orașului.
Cu gândul la multe probleme pe care le am privesc la geam forfota străzii. Oamenii se îndreaptă grăbiți spre metrou, comercianții au început să-și expună marfa în piață. Grupuri mari de copii se îndreaptă spre școală iar gospodinele cu sacoșa se îndreaptă spre casă.
Gândul că am întârziat la serviciu m-a pus pe jar. Copiii erau la scoală iar eu am coborât mai întâi la subsol unde aveam un mic laborator de cercetare.
Sunt John Parker, capul familiei și în același timp inginer într-un institut de cercetare genetică a plantelor. Visul meu e să descopăr soiuri de plante noi care să prelungească viața semenilor mei. La serviciu orele s-au scurs pe nesimțite. Întors acasă ardeam de nerăbdare să-mi continui munca începută cu o zi în urmă. Unele plante se dezvoltau într-un mod aparte și doream să cercetez cauza.
Când am părăsit laboratorul era târziu în noapte. De la geamul dormitorului priveam cerul înstelat și respiram aerul proaspăt al nopții în care simțeam și mireasma florilor din grădină.
Deodată o lumină puternică a brăzdat cerul și un corp luminos se îndrepta spre marginea pădurii din apropiere. Corpul luminos staționa într-un loc înconjurat de copaci și niște zgomote înăbușite se auzea în toată zona.
Curios mă îndrept în grabă spre pădure. Mă întâmpină un miros greu ca de sulf și o perdea de fum greu de străpuns cu ochii. După câteva clipe am putut distinge o navă spațială care era ca o farfurie zburătoare. În jurul ei se mișcă ființe ciudate care își făceau semne și bolboroseau între ei într-o limbă necunoscută. Îngrozit că mi-ar face rău mie și familiei alerg spre casă. Surpriză! Curtea casei este înțesată de ciudați care aleargă bezmetici de colo în colo. Fără să facă prea mare zgomot în casă, baricadez ușa și să mă postez la geam cu gândul să-i aștept pe ciudați și să-i alung.
Omuleții cu capete triunghiulare și cu trei ochi pătrați care străluceau ca farfuriile în noapte sunt adunați în jurul unei căpetenii care dădea ordine precise.
Văd cum unii dintre ei se îndreaptă spre garaj, alții spre grădină și câțiva spre subsolul unde aveam micul meu hobby-ul. Oboseala mă răpune și cad într-un somn adânc. Dimineața când mă trezesc și petele puternice ale celor doi copii care țipă de la geamurile dormitorului. Dezorientat ies în curte și nu mică mi-a fost mirarea când văd că ușa și geamurile laboratorului sunt larg deschise și plantele mele se întind ca niște liane prin curte și prin acoperișul casei.
Cred că primul meu impuls era să le tai ca să le opresc creșterea, dar dorința de afla ce s-a întâmplat noaptea în laborator a fost mare. Privesc cu cei ai casei la ciudatul fenomen și deodată soarele s-a ridicat încet, încet pe cer iar plantele s-au ofilit. Spre seară dispăruseră cu totul deja.
Curiozitatea mă împinge spre pădurea unde a aterizat nava cu o seară înainte. Mare mi-a fost dezamăgirea când am găsit locul gol, dar iarba și crengile arse pe aceste locuri rămân mărturie a trecerii unor ființe din spațiu.

Grebenișan Mihai-Marian