Cu totul și cu totul întâmplător, Tilică prinse o discuție între doi vecini, care-i trezi interesul într-o asemenea măsură încât, chiar dacă nu-i sta în caracter, trase vârtos cu urechea.
- Domne, e o comoară!, povestea unul din vecini. E inteligentă, iubitoare. A reușit, vorba romanței, să ni se lipească de suflet ca marca de scrisoare. Tânără, frumoasă și, mai ales, cuminte. Râzând: Numai bună de... măritat! Ce mai, o considerăm ca și de-a noastră! Ne va fi greu fără ea, când va veni vremea să plece de la noi.
- A cui zici că este?
- A lui frate-meu. Stă la mine, până se întoarce el din străinătate. Avem niște rude în Canada, unde s-a dus în vizită, pentru câteva luni.

- Bătrânii cred că, de Bobotează, se deschid Cerurile iar îngerul păzitor le prezice fetelor de măritat și băieților de însurat când urmează a-și împlini sorocul, zice amicul Nimeni, cu aer de om priceput. În noaptea din Ajunul Bobotezei, la olteni, există obiceiul ca fetele nemăritate să-și pună busuioc sub pernă, în ideea că își vor visa ursitul. Pentru a afla cine este, ele trebuie să scrie un număr de bilete dat de cifra zilei de naștere, iar pe bilete, nume de flăcăi. Împăturite, hârtiile se pun sub pernă, laolaltă cu un fir de busuioc, o oglindă și un pieptene. A doua zi dimineața, fetele trebuie să aleagă unul din bilete, iar numele de acolo este al tânărului care le este sorocit.

- Și... cum o cheamă?, îl descoase vecinul pe celălalt.
- Doly. Cu "i" grec.
- Frumos nume!, exclamă el, deschis.

Doly!, oftă Tilică, și adânc, în suflet, resimți gustul amar al burlăciei. N-ar fi cazul să mă căpătuiesc și eu odată?, că toți îmi zic: Însoară-te, băiete, că o să te însoare babele! Ai făcut treizeci de ani, ce mai aștepți?
... Au dreptate, recunoscu, în sinea sa, și oftă, iarăși, din răsputeri. Dar nu e deloc ușor să te însori...

Zice Nimeni, greu de temperat:
- Sărbătorile de iarnă sunt așteptate cu înfrigurare de fetele de măritat. Atunci e timpul vrăjilor de dragoste. Unul dintre obiceiuri, la olteni, este numărarea parilor. La Anul Nou, fetele de măritat numără parii dintr-un gard de nuiele, însemnându-l, cu ochii închiși, pe al zecelea. În ziua următoare, merg să vadă cum arată parul. Dacă este drept, chipurile, viitorul soț va fi frumos. Dacă lemnul este scorojit, vor avea parte de un soț urât. Dacă, însă, este noduros, vor lua de soț un bărbat bogat.

- Și... e fată mare?, întrebă vecinul, în doi peri.
Tilică începu să tremure de emoție. Þinea la preceptul castității nealterate. Își încordă din răsputeri auzul.
- Garantat!, sosi răspunsul, ca după un secol de așteptare, și Tilică simți cum se umflă în el aluatul ispitei. O păzesc ca pe ochii din cap, mărturisi vecinul. Întotdeauna, o însoțesc la plimbare. Prin cartier sunt tot felul de vagabonzi. Acum, ea a ajuns la maturitate, trebuie înțeleasă... Dar vreau să-i găsesc un bărbățel frumos, sănătos și... măcar cât ea de inteligent...

- Potrivit altei superstiții, stăruie amicul Nimeni în expunerea sa, tot la olteni, fetele de măritat trebuie să meargă, în noaptea de Anul Nou, în grajd, să dea cu piciorul într-o vită. Dacă vita se ridică anevoie, atunci ele mai au de așteptat. Dacă animalul este sprinten în mișcări, fetele se vor mărita cât mai curând.

"Isteț sunt. Frumușel sunt. Sănătos, ce să mai vorbesc... Doar mi-am făcut controlul medical acum câteva zile, pentru școala de șoferi"..., își zise Tilică și își împinse pieptul în față cu fudulie. "Totul e să las timiditatea la o parte și să cer mâna do'n'șoarei"...

- Și noaptea de Sfântul Andrei este una în care fetele de măritat își pot vedea ursitul, plusează amicul Nimeni. În unele locuri, la miezul nopții, se merge cu o lumânare aprinsă la o fântână din apropiere și fetele se uită în apa din fântană. Se spune că ele vor putea vedea, în acea apă, chipul viitorului soț.

După ce gazda domnișoarei Doly se despărți de vecin, Tilică își luă inima în dinți și i se adresă acestuia:
- Mă scuzați, dar, fără să vreau, am auzit discuția de mai înainte. Să nu vă închipuiți că obișnuiesc să trag cu urechea, nu obișnuiesc... Mă numesc Tilică, se recomandă el și întinse o mână moale și transpirată.
- Îmi pare bine, Georgescu.
- Domnule Georgescu, locuiesc în blocul alăturat, la parter, am o garsonieră proprietate. Să știți că am perspective să-mi cumpăr apartament și, pe deasupra, sunt un om serios. Am o slujbă stabilă, la regie autonomă, cu salariu bunicel, chiar în vremuri de austeritate. Știți, începe el să se bâlbâie, din discuția dumneavoastră am înțeles că aveți în gazdă o ... fătucă, pe nume Doly, cu "i" grec.
- Da. O adevărată prințesă.
- Aș îndrăzni prea mult dacă v-aș ruga să... să fac cunoștință cu ea și... eventual s-o însoțesc la o plimbare? Aveți toată încrederea, sunt om serios.
- Domnule, eu știu?! În principiu, sunt de acord, dar să ai grijă de ea. S-o protejezi de haimanale și s-o aduci devreme acasă, că are programul ei care trebuie respectat...
- Vă mulțumesc, domnule! N-o să vă dezamăgesc.

Tilică își jură să apere cu orice preț reputația do'n'șoarei Doly.

- După amiază, e bine? Pe la cinci. Vii și o iei. Locuiesc la apartamentul acela, zise vecinul și indică locul.

- De Sfânta Maria Mare, zice Nimeni, în completare, după câte știu și eu, în casele cu fete de măritat se fac felurite ornamente florale, iar icoana din casă se spală cu flori de busuioc. Cică, ar aduce noroc în dragoste și un soț frumos, deștept și bogat. Iar de Sfântul Gheorghe, se spune că fetele de măritat pun, în mijlocul drumului, coronițe, pentru a observa, pe furiș, care băiat va călca peste ele, pentru a ști cu cine se vor căsători. Acele coronițe sunt, apoi, păstrate peste an pentru a se face cu ele farmece de dragoste.

La ora fixată, pus la patru ace, Tilică sună emoționat la apartamentul treisprezece. Nu era superstițios în ce privește cifra, așa că așteptă răbdător să i se deschidă ușa.

În prag, apăru o distinsă doamnă, probabil mătușa domnișoarei...
- Săru' mâna!
- Numai o clipă, îi zise dânsa, cu voce rece, și se retrase imediat în dosul ușii.
Tânărul trecu peste impolitețea doamnei, cu toate că tare și-ar fi dorit să fie invitat înăuntru, să poată culege fie și numai o gură din aerul pe care-l inspira do'n'șoara...

- În Maramureș, mai adaugă Nimeni, de sute de ani dăinuie superstiția că fetele de măritat își găsesc mai repede alesul dacă își atârnă la poartă, în ramurile unui stejar, cele mai frumoase oale și ulcele. În felul ăsta, li se sugerează pretendenților că fetele provin din case de gospodari și că au multă zestre.

- Ne scuzați pentru întârziere!, zise domnul Georgescu și deschise larg ușa.
- Nu face nimic, zise tare emoționat Tilică.
- Ea este Doly, făcu gazda prezentarea. Mângâiați-o, vă rog, ca să vă împrieteniți repede.

Tilică se făcu una cu pământul. Lângă picioarele lui se gudura o splendidă cățea lup. Dar el nu mai era capabil să aprecieze frumusețea neasemuită a cățelei.
- Știți, nu mă simt prea bine, se scuză el spre nedumerirea vecinului. M-a apucat... amețeala. Rămâne pe altădată, mai reuși el să pronunțe și o apucă pe scări în jos, sprijinit de balustradă.