când m-a interpelat cu acea vulgaritate care parcă cere să fie refuzată și izgonită ca apoi să te înjure și să te includă liniștit în categoria celor pe care îi detestă cu acel " dă-mi o țigare " imperativ al omului obișnuit să poruncească ca apoi tu cel care oferi să fii mândru că ai avut șansa să oferi ceva unui individ superior

l-am privit pregătindu-mă să îl refuz la fel de vulgar și în clipa aceea am avut revelația că aștepta răspunsul meu cu un dispreț suveran

i-am dat o țigare tocmai pentru că nu aveam dispozița nece
sară unei eventuale dispute și mai ales pentru că mirosea teribil de urât mirosul specific oamenilor ale câror veșminte nu sunt spălate de mult

a aprins-o și cu aceeași voluptate irațională care se vroia frustrantă mi-a răspuns dându-mi fumul în față "merci beaucoup"

probabil că l-aș fi pocnit dacă un chelner nu ar fi vorbit cu blândețe și supunere ca și cum nu numai s-ar fi așteptat la mitocănia la care asistase dar o și aproba amuzat "să trăiți dom' comandant"

abia în momentul acela simțurile mi s-au ascuțit agresivitatea îndreptându-mi-se spre acea voce care cauționase comportamentul cerșetorului aflat în fața mea

chelnerul

un individ șters fără vârstă caracteristică specifică celor cu trăsături asiatice probabil turc sau tătar care surprins de tonul meu violent mă catalogă drept puști obraznic invitându-mă să plec de urgență de pe terasa lui pregătit fiind să recurgă la violență dacă n-ar fi venit ordinul tăios al comandantului cerșetor "gata Iusef lasă-l" ca o poruncă dată unui câine care știe cine-i este stăpân și chiar dacă continuă să mârâie frica de acesta este paralizantă

exact ce urma să se întâmple Iusef continuând să vocifereze vizibil nemulțumit nu atât de reacția mea cât de porunca primită scurtă clară de netăgăduit care-i știrbise demnitatea în doar câteva secunde

comandantul cerșetor se așeză tacticos ca un ritual la masa din fața mea privindu-mă fix cu același dispreț patrician care parcă vroia să-mi transmită că fără ajutorul lui eram acum în stradă cu două picioare în cur uitând parcă esențialul ca un șofer care după ce te lovește și după ce te duce la spital se așteaptă să-i fii recunoscător că te-a salvat

m-am ridicat să plec dar cum întotdeauna exista acest "dar" care face ca lucrurile simple să devină complicate Iusef găsise prilejul potrivit să-și mai recupereze din orgoliul atins cu atâta violență ignorând ostentativ apelul meu

devenisem șantajabil în mintea omului din fața mea pe care îl priveam cu atenție în ochi străduindu-ma cu o aroganță juvenilă să am o privire la fel de disprețuitoare pregătit fiind pentru orice mitocănie care gândeam eu nu va întârzia să apară

exercițiul acesta mă obosi într-un timp relativ scurt nefiind obișnuit să privesc oamenii drept în ochi

un defect considerat lipsă de onestitate care mi se tragea din copilărie pe vremea când mama reprimându-mi tâmpeniile îmi repeta destul de des dealtfel " nu ți-e rușine să te uiți în ochii mei măgarule "

după câteva minute ce au trecut al dracu' de greu am început să îl privesc în ansambu