Magazine de zâmbete



Ar trebui căutați niște oameni cu adevărat fericiți sau, dacă sunt de negăsit să se aleagă dintre cei îndopați de către alții cu fericire, care să fie puși să zâmbească. Cu acordul lor le-ar fi dezlipite zâmbetele de pe buze și puse la vânzare în magazine de specialitate. Astfel, anumiți oameni ar veni în aceste magazine și ar cumpăra surâsurile potrivite pentru buzele lor chircite de atâtea cuvinte expulzate fără măduvă. Dar poate, ceea ce le strepezește buzele este chiar măduva care, parcă având conștiință, nu vrea să iasă, ca și cum se păstrează pentru vremuri mai bune.
Zâmbetele oamenilor fericiți ar trebui cumpărate pentru că de pe ceilalți alunecă acea fericire la care mă gândesc eu. Deoarece aceștia din urmă sunt niște mașini care merg pe bază de ulei roșu-îmbogățit, mașini de zâmbit strâmb, mașini de privit în viitor (spre propriul viitor) prin niște ochi cu stăluciri de mucegai.
Deși avocat al diavolului, totuși nu mai se pare nimic mai potrivit decât niște surâsuri supte de vlagă, de o răceală inumană, când buzate, când ochioase, pe niște afișiere de tablă, încovoiate de greutatea violențelor sexuale (unele sado-masochiste) dintre promisiunile scrise ale atâtora care încep lupta prin războiul cu adevărat rece purtat pe un teren metalifer, de unde se înalță o vegetație de gesturi luxuriante.