Judecata de Apoi. Dumnezeu, triumfător, ședea pe scaunul de domnie. Toți oamenii fuseseră judecați, mai rămăsese doar Lucifer.
Nepăsător , având o privire fixă , cu mâinile în buzunare, se apropie și el.
-Liniste! tună Domnul. Toți îngerii tăcuseră.
-Cine ești tu Lucifere, de-ți permiți să te afișezi cu atâta nonșalanță în fața Mea?
-Tată, sunt fiul tău... Priviri piezișe, îngeri dezorientați. Hristos consternat.
-Cum Doamne, nu sunt eu singurul Tău fiu? zise Isus cu o voce încărcată de cele mai puternice emoții.
În atotcunoștința Lui, Dumnezeu nu se aștepta să primească o asemenea lovitură din partea Diavolului. Cum nu se aștepta nici ca acesta să fie invidios pe Hristos, la începuturi. Curios din fire și totodată drept, Domnul îi spuse:
-Lucifere, adevărat grăiesc, ceea ce spui tu, nu este adevărat!
-Cum poți să spui așa ceva? Tu care ești Părintele binelui și ambasadorul dreptății în aceste vremuri crude, de criză? Nu Tu m-ai creat la fel ca și pe alți îngeri, nu Tu m-ai creat la fel ca și pe Hristos? La vreme ai folosit un alt material... spuse Lucifer, înciudat.
Gălăgie în îngerime. Întrebări scurte, răspunsuri la fel de nesemnificative. Toți erau dezorientați, niciunul nu știa ce să creadă. Totuși erau vreo doi care își păstrau credința neclintită. Hristos, revenindu-și în fire și liniștindu-se, s-a așezat într-un final. Pe scaun.
-La fel te-am creat, dar Lui I-am oferit toată dragostea mea, Lui I-am oferit conducerea Cerurilor, pe când ție, luminate arhanghel...
-Mie ce? interveni Lucifer.
-Tu ai fost doar cu o treaptă ierarhică mai jos. Iar tu, în încăpățânarea ta, ai vrut sa fi la fel ca El.
-Doamne, oare de ce a fost nevoie de o ierarhizare? Oare nu avem drepturi egale, toți? Nu suntem toți copii aceluiași Tată? Recunosc, esti Tatăl meu. Dar faptul de a-Þi iubi mai mult o parte a creației decât cealaltă, nu este oare o discriminare?
-Discriminare? Ce cuvinte mari folosești Lucifere. zise Domnul calm, zâmbind ironic.
-Știi, acum fie cum vrei Tu, pentru că până la urmă nu mai am nimic de făcut. Oricum pentru asta am fost creat, pentru a fi distrus. Ce soartă crudă.
-Ajunge! zise Domnul, ridicându-se de pe tron. Ceea ce faci tu acum este a încerca să îți dovedești nevinovăția.
-De ce te ferești să vorbești despre Pământ? spuse Lucifer, fiind antrenat în discuție de efectul cuvintelor sale. De ce m-ai trimis pe mine, cel rău? Oare nu știai Tu că odată ajuns acolo voi încerca să-mi îndrept răutatea spre Creația ta, oamenii? Cu ce au păcătuit ei, ființe nobile, fără nicio greșeală? De ce mi i-ai oferit, ca pe tavă? spuse, accentuând cu ură cuvântul “oamenii”.
-Stii, Lucifere, toate în lumile acestea trebuie să aibă un sens. Nimeni și nimic nu are o direcție greșită. Totul se află într-o perfectă armonie. Când te-am creat pe tine am știut că vei fi special.
-Da da... spuse Diavolul, mușcându-și ușor buzele. Halal special.
-Da da, nu altfel. Și totuși, mă mir că nu ai înțeles planul meu. Asa cum mă miră faptul că, odată sunt atotștiutor, odată nu mai sunt. Probabil o fi de la generator. Isuse dute și verifică Nivelul. Isus se conformează și pleacă.
-De ce l-ai trimis pe Isus de aici?
-Pentru ca el să nu fie martor la cea mai mare minune a mea. Pentru ca să povestească copiilor Lui ceea ce a auzit de la alții, nu ceea ce a văzut cu ochii Lui.
-Acum, să fim serioși Dumnezeule. Eu nu doresc să ard în focul veșnic. Daca s-ar putea face ceva... Aș fi dispus să contribui cu ceva la visteria Cerurilor, spuse Lucifer încet, făcându-se că fluieră.
-Lasă fluierăturile. Știu ce ai de gând să insinuezi.
Intre timp Isus a revenit, cu mersul lui de divinitate mult iubită. S-a așezat ușor pe scaun, dar înainte de asta I-a înmânat Domnului o Factură.
-Ooo, de câte ori v-am spus să o plătiți la timp! spuse nervos Domnul. Acum iarăși suntem nevoiți să așteptăm pana ne redeschid ăștia Gazul.
Mirați, îngerii se întrebau ”Ce factură? Ce gaz? Ce nivel? Ce ăștia?”. ”A îmbătrânit tare” se auzea din colțul în care se afla un bătrân înger. ”Poate are vedenii” spuse un altul. Oricare ar fi fost situația, totul a dispărut într-o clipită. Dumnezeu a rămas iarași singur, în negreala dinaintea Începutului.
“La Inceput Dumnezeu a creat cerul și pământul. Pământul era pustiu și gol.” Niciodată nu I-a plăcut propoziția aceasta. S-a hotărât să schimbe absolut tot. Un nou inceput... Mai bun decât ar putea crede cineva... Un Început fără de păcat. Un Început fără de greșelile trecutului. Sau nu?