Vama

Dragii mei, precum știți pentru a ajunge la final trebuie să trecem prin mai multe vămi, fie ele reale sau fictive. Vă voi povesti întâmplări dintr-o vamă bătrâna și uitată de lume, unde parcă și timpul stă în loc, iar valorile dispar. Acest loc se numește “VAMA Veche”.

Prin anul DOMNULUI 2006 mă alătur unui grup de prieteni pentru a vizita acest loc extraordinar, unde durata șederii celor pe care îi întâlnești o poți stabili după cantitatea de praf prezentă pe hainele fiecăruia, după barba crescută și mărimea cearcănelor de sub ochi.
Cu o seară înainte stabilim planul pe care îl puteam compara cu binecunoscuta operațiune “Monstrul”. În prima fază ne număram, precum înainte cu o săptămâna eram 9 persoane care “sigur mergeam”, acum eram 5 persoane care puteau călători cu același autoturism. Așa cum începe orice plan de excursie stabilim itinerarul, ora și locul de întâlnire, mijlocul de transport. Prin urmare ora de întâlnire era 7a.m.,itinerarul era binecunoscut, mijlocul de transport o Dacia brek nou-nouță. Nouță pentru mine,ea fiind printre primele modele, având 20 ani și uzură morală suficienta cât pentru zece astfel de mașini. La ora stabilită ne întâlnim 3 inși, urmând ca pe ceilalți doi să îi ridicăm de pe drum. După un timp reușim să îi recuperăm pe cei doi și ne așternem la drum ,era bineînțeles ora 11 a.m. într-o frumoasă zi de primăvară. Și pornim vijelios către destinație, numai că nu știu de unde venea vijelia ca noi parcă eram ținuți pe loc, iar melcul ne saluta voios când se depărta de noi. Prin urmare ajungem la destinație în cel mai scurt timp, vreo 5 ore de deplasare în cele mai incomode poziții dar într-o atmosferă care putea destinde și veseli până și pe cele mai posace persoane din lume.
Acolo, ce să vezi, oameni obosiți, veseliți doar de mahmureala de seara trecută și de orele care se relaxau în trecerea alene. În astfel de condiții trebuie să intri în decor, deci am purces să achiziționăm câte ceva de băut. In vamă se consumă doar 3 băuturi: Bere, Vodca și...apa de mare...pentru revenire. Eu nefiind consumator de nici una din cele trei categorii am savurat un vin negru, delimitând astfel taberele: de-ai vămii și intrușii care au curajul să își decline poziția.
Orele trec...buna dispoziție se amplifică..iar ora de culcare se apropie. Dat fiind faptul că de 1 mai nu găsești unde să te cazezi iar noi ne-am hotărât pe ultima sută de metrii, a rămas confortul bătrânei dacii parcată la marginea plajei. După ce ” ne-am relaxat” câteva ore, la răsărit mă dau jos din “pat” în cea mai bună formă, parcă aveam încă mulată șenila de buldozer pe spate.
Cu ce începe mai bine dimineața dacă nu cu un spălat sănătos pe dinți? Deci am scos periuța electrică și încep activitatea.În timp ce eu îmi efectuam periajul, trec doi “roacheri” care se uitau la mine și la periuța mea de parcă veneam din viitor și discutau între ei:
-Frate, mai avem cincizeci de mii, mai stăm vreo doua zile pe aici.
Pentru cei ce nu știu, fabuloasa sumă era echivalentul a unui euro și jumătate, adică vreo 4 beri de calitate inferioara. În urma acestei întâmplări am rămas puțin șocat, dar mă uit ceva mai departe și vad pe cineva care avea aceleași obiceiuri sănătoase ca mine și îmi zic în mintea mea “ chiar dacă suntem diferiți, avem totuși și părți comune”. Când mă uit mai atent la apa de gură pe care o utiliza dis-de-dimineață, constat cu stupoare că era o vodca cu aromă de lămâie. Precum nu mă prea pot abține îi zic:
- Bună apă de gură ai domnule!
- Aș putea spune tare...,mă corectează el, e revigorantă și reîmprospătează ce-am băut ieri...și mai are și efect de calmant...trec durerile de cap.
- Efecte adverse are acest leac?
- Bineînțeles, ți se face foame....și trebuie sa mai cheltui și alți bani pe același remediu sau pe cel înspumat și blond numit bere
- Și mâncare? Întreb eu ca “intrusul”
- Prietene, se vede că ești nou p-aici. Cine crezi tu că vine în vamă să mănânce...noi toți bem. Mai sunt câțiva ca tine care irosesc banii și pe altele și ne strică nouă piața.
Îi mulțumesc politicos pentru informarea primită și uitându-mă pe plaja, îi zăresc pe oamenii care continuă băuta de seara trecută, sunt vreo cincisprezece inși în jurul unui foc de tabără făcut pe plaja. Unul dintre ei cu o statură impresionantă, un fel de cașalot eșuat, cade pe spate în nisip, și adoarme imediat, ceilalți nici nu remarcă acest lucru și își continuă treburile. Cașalotul rămâne nemișcat până la prânz.
In fața mea, doi prieteni îngropau în nisip o sticlă mare de vodcă lăsând doar dopul afară pentru a bea cu paiul din ea. După ce au îngropat-o în nisip , apare un copilaș de 6-7 anișori, care pesemne strângea fonduri pentru sănătatea tatălui lui... unul dintre băieți....sa ii zicem Radu, se adresează copilului:
- Dacă îmi spui ce sticla e aceasta îngropată (din care se vedea doar dopul nepersonalizat) îți dau zece mii lei(n.r 1 leu sau aproape 0.25 euro).
- Copilul își arunca un ochi și aproape instantaneu spune numele firmei producătoare de vodca.
Radu(desfăcând bratele către el:
- Fiule, aici erai? Este clar ca doar fiul meu puteai sa fi sa cunoști atât de bine sticlele de băutură, și îi înmână banii promiși.
Copilul:
- Sărut mana nenea
Intre timp prietenul lui, sa ii zicem Alex, se așezase la 3-4 metrii depărtare lângă pledul a 2 fete încercând sa socializeze.
- Sa crești mare fiule! Și uitându-se către copil îi zise:
- Dacă îmi aduci mai multe paie iți mai dau zece mii.
Copilul pleca și se întoarse cu un mănunchi mare de paie, Radu ii plăti banii promiși, lua paiele și le lipi cap la cap , construind o conducta ce urma sa-l hidrateze pe prietenul lui Alex...mai ales ca afara erau aproape treizeci de grade, ce puteau părea mai puține consumând un lichid la 40 de grade. Probabil ca ar fi mers dacă cele 40 de grade ale băuturii erau celsius....dar pana la urma tot grade sunt, pana și conducta avea ceva grade..... de inclinație..de uzura nici nu se pune problema ca erau la prima utilizare. Alex zăcea tolănit pe pledul a doua domnite “inabordabile” ce făceau cu nonșalanța topless.
La un moment dat zarva normala a “paradisului” fuse întreruptă de agitația unei domnite, sa- zicem Marina, care își cauta disperata iubitul. Când îl zări...era chiar el, amețit de aburii alcoolului, la adăpostul slipului și cu coatele pe geamandura răcorita de apa marii. Când îl văzu, Marina îl striga , ordonându-i sa vina imediat la mal. Bogdan începu sa înoate încet către mal,ajunse la apa de 1 metru, la jumătate de metru...și tot continua sa înoate. Ajunse la nisip..el înota în continuare, târându-se ca o foca pe nisip, lăsând dune de doi –trei metrii, și cu o fata contrariata ca a unui copil pe care îl cerți și se simte nevinovat. Doi dintre prietenii lui..., sub influenta alcoolului, doar știți ca cine se aseamănă se aduna, sa-i facă o primire călduroasa , îl apucară de mâini și de picioare și îl balansau sa îl arunce în apa...în momentul desprinderii....la fel ca refluxul...valul se retrage lăsându-l pe Bogdan sa aterizeze pe “nisipul fin” alcătuit doar din scoici și pietricicele.