poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2109 .



Duioșie
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nusa_adriana ]

2010-03-01  |     | 





Seara târzie de mai își așternea năframa peste sat. Toate în jur se pregăteau pentru liniștea odihnitoare a nopții.
Precum se știe, doar copii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn. Prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea cinci ani, tocmai prinsese un cărăbuș și-l cerceta curioasă. Avea obiceiul să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le cerceteze cu mare curiozitate.
Cea mică, Angelina, doar de trei anișori stătea așezată în iarbă și cu mânuțele ei mici și gingașe mângâia firele de iarbă crude și mătăsoase. Părul îi era de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși erau verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, iar chipul veșnic dominat de un zâmbet dulce și nevinovat. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici.
-Tăticule, ce este asta? Întrebă în timp ce întindea mâna în care erau câteva fire de iarbă.
-Este iarbă și are culoarea verde.
-De ce are culoarea verde?
-Pentru că a furat culoare din ochii tăi.
Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate nelămurită.
-Dar asta este o poveste pe care ți-o voi spune înainte de culcare. Acum trebuie să mergem să facem nani.
Cu gândul la povestea ce va urma fetița se lăsă purtată de brațele părintești ale mamei spre pregătirile dinaintea somnului.
Mai târziu, cuibărită în pat, alături de Viviana asculta povestea, vrăjită de glasul blând al tatei. Dar înainte de a afla de ce iarba are culoarea verde, somnul dulce de copil nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le sărută părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor, lăsându-le somnul în ocrotirea Tatălui Ceresc.




.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!