Am comprimat până la acest să-i zicem convențional segment, latura din universul general: muzica peisagistică, adică simfoniile tuturor gâzelor, ale greierilor, a porumbeilor și a guguștucilor, pe scurt, a tuturor necuvântătorelor, care sunt artiști ai simfoniei verde, care prin unitatea și jocul contrastelor compun din sunetele lor cele mai diferite, tonurile cele mai armonioase.
Un loc la fel de important îl ocupă și celelalte necuvântătoare omise până acum din marele univers al naturii. Pentru că-s un condeier de echipă și pentru că nu mă consider buricul pământului care și-a pus muzele în acest univers, am făcut această mică comuniune cu confrați de strofe și de proză scurtisimă care să concentreze maximum de sens, de jocuri de nuanțe, de imagini.
Artistic, pe traiectorii comune, atât ei confrații, cât și eu, am contribuit la proiectarea acestui univers plin de farmec, de muzică a naturii pe direcții diferite care formează împreună simfonia generală piesagistică.
Și ei și eu suntem oameni de vârstă înaintată, care prin aceste conexiuni vrem să rămână ceva în urma lor, nu țintim nici o sursă de foloase materiale, ci doar o contribuție cum am mai spus, doar o parte sentimentală care-i unica noastră bucurie.
Am luat această inițiativă de o reproducere comună pentrucă din generatia mea sunt singurul care mânuiesc calculatorul cu fascinația lui.
Așa cum s-a putut constata, în această simfonie peisagistică intru atât cu traiectoriile mele artistice cât și cu părți de echipă așa cum se vede mai departe.
"Cel ce scrie peisagistică trebuie să fie un tip zbuciumat de emoțiile ei, dar pentru asta trebuie să aibă liniște, confort, pace sufletească.
Și poezia are veșnic veșminte, numai că nu se prea văd. Dar… se aud ." George Peagu
"Nu oricine e bine să știe ce vrei să gândești. De cele mai multe ori, atunci când gândurile îți sunt cunoscute de dușman, ești pierdut." George Peagu
Pentru a-mi păstra proza scurtisimă, folosesc atunci și acolo unde este necesar și punți de intrare scurtisimă(filipisme) care au avantajul de a proiecta mai bine jocul nuanțelor, a imaginilor și țintelor artistice.

Peisagistică umoristică de la elevi
Păsări
De Anastase Firimiță
Sus pe crestele de la munte se întâlnesc cocoșul de mesteacăn și găinușa de alaun. Cele mai răspândite păsări din pădurile de foioase sunt: privighetoarea, mierloiul, cucul și pupăza din tei. În pădurile din țara noastră sunt păsări variate.
Unele păsări de la noi sunt ca și oamenii iliciți, de exemplu: coțofana hoață și vulturul pleșcar.
Drobia este o pasăre foarte convenabilă pentru om ca să o vâneze, dar nu e voie. Fazanul după cum arată și numele, e o pasăre cam proastă, însă e bună de vânat. Din cauza gheții, în Antarctica nu trăiesc animale, dar pinguini se găsesc din belșug, căci ei nu ciugulesc și se hrănesc cu pește. Dintre păsările călătoare care se opresc în Delta Dunării să se alimenteze, cea mai lacomă este acea pasăre cu un sac legat de cioc, numită pelicanol.