Punte între subiecte

Natura a descoperit prima artele pe care le cunoaștem, oamenii și-au luat din natură modele în muzică, în pictură, reliefuri, coloristică, etc.

Tonuri armonioase
Fiecare albină, gâză, fazan, pasăre cântătoare, are expresie muzicală diferită înăuntrul acestei simfonii, dar toate separat și împreună, prin cascada contrastelor lor odihnitoare, dau ceeace există în muzică, adică în armonia lor: că din sunetele cele mai diferite se nasc tonurile cele mai armonioase.

Percepția armoniei muzicale
Este dată de la Dumnezeu, s-o înțeleagă atât oamenii, cât și necuvântătoarele din natura vie. Nu de puține ori, am văzut oameni simpli fascinați în intimitatea lor de Balada lui Ciprian Porumbescu,Zborul cărăbușului, Oci ciornaia, Ciocârlia, Rapsodia Română de George Enescu, Rapsodia maghiară a lui Liszt, nu cu mai puțină încărcare emoțională și fascinație decât cei cu o cultură muzicală solidă.
Cine n-a văzut vreodată deschiderea petalelor florilor la muzica liniștitoare și duioasă, a trăit degeaba, indiferent ce hram poartă în ierarhia socială.
Geniile muzicii au cunoscut vocalize și octave variate, fermecătoare, în ciripitul privighetorilor, cintezoilor, în glasul ciocârliei, al cucului sau în gunguritul porumbeilor, care le-au fost muze fermecătoare geniilor muzicii în operele lor.
Ca mare amator de plaje, nu de puține ori am fost martor la câini inteligenți, așezați pe burtă, aproape lipiți de tranzistor, ascultând farmecul unei muzici seducătoare, în timp ce pe unii dintre stăpânii lor(temperamente mai de gheață) nu i-a mișcat la fel fervoarea acestei muzici sublime.
Exemplele pot urma, dar mă opresc aici pentru că m-am lungit și nu vreau să fiu suspicionat c-aș avea tendință la dizertație, care ar strica savoarea aforismului.

Simfonii peisagistice cu George Peagu
Toamnă
"Mi-s aripile ruginite-n toamnă-
Povară ce mi-o port la subsuori.
Și-un gând bătrân mai spânzură de nori-
Eu care știu albastru cât înseamnă.

Un S:O. S. către toți șoimii lumii
Lansez acum , prin rândurile-aceste:
Departe sunt de nori și n-am de veste
Nimic de sus, aici în colbul humii!

Privesc la păsări cum se-nalță-n zbor
Iar eu rămân departe-n lumea lor.
Mai vreau un zbor, măcar cât Vuia
Să spintec aerul pe-o margine de cer!
Atâta vreau-mai mult nimic nu cer
Și n-oi mai plânge-n fața nimănuia…"

Răul face flori

"Îmi cresc azi mărăcini la subsuori-
Sunt hăituit de corbi și de feline
Speranțele-s departe, pe coline
Aleargă obosite pe sub nori

Și cad în fața trenului ce vine.
Ies flăcări din adânc prin mii de pori
Și răul pretutindeni face flori,
Iar păsările toate fug de mine.

Nicicând în viață n-am avut o zestre,
Pe cer mi-au mai rămas puține stele.
Speranțele sunt moarte pe șosele.

Și vânturi bat din patru zări terestre,
Acum prin milioane de ferestre
Mi se strecoară Crivățul sub piele."

Umor ritmat peisagistic aberant
Filip Tănase

Într-o noapte-ntunecoasă
Soarele lucea pe cer,
Iară eu cu barca-n casă
Mă plimbam ca un boier.

Niște oameni de hârtie
Cu mustăți de cașcaval,
S-au suit în deal la vie
Și mâncau carne de cal.

Replică în adagio
de la Nicolae Nicolae
Musca
"Nici nu s-a topit pe deal
Neaua cea cu frig și ceață
Că din somnul hibernal
Musca s-a trezit la viață.

Nu-i nici mare și nici mică,
Însă-i foarte-afurisită...
Unde nu te-aștepți ea pică
De gândești că-i amețită.

O dipteră agasantă
Ce-a rămas de prin jurasic,
Dintr-o eră degradantă
Deghizată-n stilul clasic.

Pe căldură-n plină vară,
Peste tot o vezi prezentă,
Înăuntru sau afară,
Zboară ca o delincventă.

Fie-n bloc sau chiar la vilă,
De ești treaz sau adormit,
Te trezește fără milă
În ciudatu-i bâzâit.

Fire ageră, s-agită,
Fie-n zi cu soare, noapte,
Ea se bagă nedorită,
Cum o știm-ca musca-n lapte.

Gustă din orice mâncare
Fără nici o preferință,
De-o alungi pe loc apare,
Cu aceeași stăruință.

Ba, mai nou, de la o vreme-
Cu vreun rol sau agrement-
Prinsă-n fel și fel de scheme,
O găsești și-n Parlament.

Piază-rea, ca o sentință,
Prin guvern ce se ofuscă,
La vreo ceartă în ședință
Și banală...ca o muscă."