Atât Magas cât și Poliancek nu erau prea încântați să meargă la vânătoare împreună cu Petru Klontz.

– Niciodată nu aș fi crezut că voi merge la vânătoare împreună cu ticălosul de Klontz, bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Dacă nu era Maxim Surduc... Mare prieten am fost cu tătăl său, fie-i țărâna ușoară! Acum dacă tot și-a invitat profesorii la vânătoare nu puteam să-l fac de rușine, scuipă nervos bătrânul Magas.
– Crezi că eu aș fi mers dacă nu m-ar fi rugat Maxim? oftă Poleancek.

Printre gonaci în afară de Maxim, Iacob și cei doi colegi ai lor mai era și bătrânul Drimuș cu ogarii săi. Drimuș era un gonaci priceput, vânătorii îl plăceau și împărțeau cu el frățește vânatul. ”Fără Drimuș vânătoarea e ca nunta fără lăutar”, glumea deseori Magas.

Drimuș împreună cu studenții au pornit spre pădurea Gorșlogului, iar vânătorii au început să urce colnicul Stăjeretului spre coama dealului Voroteț.
– Când vei auzi trei focuri de armă unul după altul, poți să pornești hăituiala! strigă Magas către Drimuș și începu să vorbească cu profesorii despre vânat. Din când în când intra în vorbă și Poliancek, numai Klontz urca în urma lor tăcut.

Când ajunseră aproape de coama dealului și ocupară locurile de pândă îndicate de Magas, acesta trase trei focuri de armă unul după altul, după cum se înțelesese cu Drimuș. Ecoul împușcăturilor parcă se rostogoli prin văzduh, lovinduse ba de dealul Covnikului, ba de stâncile Oblazului, după care se stinse înghițit parcă de pădurile Herei.

Cam după vreo oră și ceva se auzi lătratul ogarilor și glasurile hăitașilor.
– Se apropie de mlaștinile din poiana Kotovo, acolo de obicei se scaldă mistreții! șopti Magas.

”Se apropie de mlaștini, imediat Dumitru îl va împușca pe Maxim” șopti Klontz ținându-și răsuflarea.

Peste câteva clipe răsună o împușcătură.
Lui Klontz începu să-i galopeze inima mai mai să-i sară din piept afară. Se calmă destul de repede curios dacă se va mai auzi încă o împușcătură, dar ecoul primei se stinsese de mult, iar a doua nu se mai auzi.
”Eram sigur că Dumitru va ținti bine, înseamnă că l-a nimerit din prima... Uite așa Surducilor!... V-am plătit pentru toate obidele mele!.. Pentru toată rușinea care am tras-o din cauza studentului vostru!... Ați crezut că m-ați învins?... Pe Petru Klontz nu-l poate învinge nimeni, niciodată!” șopti Klontz, simțind cum ura care mocnea în sufletul său de ani de zile, aceea ură puternică, amestecată cu furie, ce deodată a început să dispară, să se topească ca o bucată de gheață sub soarele primăverii.
– Ei, unde vă este medicul Surducilor?... Unde vă este asistentul profesorului Stănescu? Ha-ha-ha!.. – râse încetișor Klontz.

– Cine mă-sa pe gheață trage? se întrebă înfuriat Magas. De undeva de lângă mlaștini s-a tras, nu dintr-o pușcă de vânătoare... A tras cineva cu zebeul. Cine altul decât Kopa sau Rosolek? Braconierii naibii!... Dacă Klontz nu era aici cu noi, puteam să jur că el a tras.

Va urma.