Bătrânul Petre Klontz turba de furie. Se plimba ca un lup prins în cușcă negăsindu-și locul, scuipa printre dinți și înjura încontinuu:
– Paștele mamii lui de mămăligar zdrențăros!... O să plătească el pentru asta!... Cu vârf și îndesat... cu viața o să plătească!... Toți cei din familia Surduc o să plătescă pentru tot ce mi-au făcut!... Cu mine se pun ei?... Cu mine, cel mai înstărit gospodar din sat?... Le arăt eu lor!...
– Ce-i cu tine bărbate?... De ce nu intri în casă?... Nu e frumos să lași musafirii în casă și tu să ieși afară, îl mustră nevastă-sa.
– Acolo-i boul de fiu-tău, sunt musafirii lui!
– Apoi măi bărbate tu ești gazda casei! Hai că musafirii întreabă de tine.
– Dă-i în mă-sa de musafiri! Aștia-s musafiri?... Anafura mamii lor de bețivi, s-au îmbătat deja ca porcii și urlă, iar profesorul Stănescu s-a dus la calici în loc să vină la mine, crucea cui i-a închinat de mămăligari împuțiți, lovi cu putere în găleata goală din care Dumitru adăpa caii.
– Ce-i cu tine Petre? Șezi blând că ne faci de rușine față de...
– Leagă cățeaua muiere și intră în casă până ți-e bine!
Femeia tăcu și intră în casă, unde studenții înveseliți de pălincă au început să cânte, iar profesorul Lupu le ținea isonul, iar Iacob răgea din când în când ca un măgar «I-i-i... măi Ghio!...», nici că-i păsa că profesorul Stănescu, de care depindea viitorul său se dusese la Maxim Surduc în loc să vină la ei.
– Uite pentru cine m-am pregătit eu! scuipă nervos bătrânul Klontz. Am făcut din căcat bici!
«Pe-e-e uli-i-i-ța-a-a mâ-â-ândri-i-ii-n su-u-us», se auzi din casă vocea lui Iacob.
– Bine îți mai e fiule! Ce-ți pasă? Behăi ca un berbec și lași totul în seama mea... șopti de data asta Petru și intră-n casă.
– Domnilor, haideți să bem și să ne veselim, spuse luând un pahar de pălincă și închinând cu profesorul Lupu, îl dădu peste cap.
– Vă place la noi domnule profesor? îl întrebă pe Lupu așezânduse lîngă el, cu toate că știa foarte bine de la fiul să că acesta nu-l poate ajuta cu nimic și că totul depinde de profesorul Stănescu, care s-a dus la dracu’n praznic, dar încă nu-i pierdut nimic! După masă se va duce la ei, se va umili și va intra în casa sărăntocilor, va face pe dracu-n patru și tot va vorbi cu profesorul Stănescu.
«Petru Klontz nu se dă bătut cu una cu două!», șopti și turnă pălincă în pahare.

Va urma.