În zilele următoare nu l-am mai văzut pe Mihai. Într-un fel, îmi făcea bine acest lucru. Eram tulburată de propunerea pe care mi-o făcuse. Mă gîndisem de multe ori la o familie, la copiii pe care îmi doream să-i am, dar nu credeam că acest moment poate fi la un pas de mine. Nici cu mama nu vorbisem nimic. Știam că nu este de acord. Îmi spusese de multe ori, că trebuie mai întîi să termin o școală, să trăiesc pe picioarele mele, ceea ce mi-ar fi dat siguranță, m-ar fi făcut mai puternică, independentă. Mihai părea un tip serios, dintr-o bucată, sincer, care știe ce vrea. Dar un om are și defecte, iar timpul petrecut împreună nu fusese îndeajuns pentru a i le descoperi. Toamna se prăvălea peste mare, peste sufletul meu. Mă deprima de fiecare dată acest anotimp, frunzele căzute pe alei, apusurile grăbite, forfota păsărilor ce-și pregăteau plecarea, mereu călătoare, între cuiburi pustii. Priveam de multe ori zborul rîndunelelor, neliniștea lor. Sufeream că nu o să le mai aud cîntînd pe balcon, unde își făcuseră cuiburile, pe care le disputau în fiecare primăvară cu vrăbiile, niște chiriași nedoriți. Marea era tot mai agitată, mugetul ei devenea sinistru. Deși începusem școala, mergeam în fiecare după-amiază la stabilopozi, unde mă întîlnisem prima oară cu Mihai.
A apărut într-o zi trist și deprimat.
- Mîine plec. M-au chemat mai devreme. Peste o săptămînă ridicăm ancora. Știu că nu ai un răspuns pentru mine, sau nu cel pe care îl așteptam, de aceea nu vreau să spui nimic acum. Îți dau și dreptate, ne cunoaștem de prea puțină vreme, deși, eu parcă te cunosc de cînd lumea. O să revin la primăvară, te poți gîndi pînă atunci. Eu voi spera, chiar dacă timpul nu va fi aliatul meu. Să fii cuminte !
M-a sărutat grăbit, apoi și-a dus mîna la chipiu, salutîndu-mă militărește, după care s-a întors și a plecat, lăsîndu-mă acolo...

Cînd marea învolburtă
Își poartă pe valuri cîntecul de sirenă
Iar pe țărmul pustiu țipătul pescărușului
Năruie castele de nisip
Sufletul meu zbuciumat – siaj al destinului
Plutește în derivă spre mirajul portului albastru...