poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-19 | |
Þi-au spus că nu mai ai mult, parcă ce știu ei, tu te simți încă în putere, amețelile astea dacă n-ar fi și pofta de mâncare ai cam pierdut-o, mmm ce bun a fost berbecul pe care l-ai tăiat atunci, chiar în curte l-ai tăiat, cuțitul era bine ascuțit, animalul nu trebuie chinuit e și el un suflet, ați gătit o ciorbă și-o friptură o nebunie, ai intrat în spital până seara, dumneata nu știi că nu se mănâncă oaia așa proaspătă, ți-ai revenit în câteva zile, ca un taur erai, și spirt domne’, ce calculator, adunai cifrele cu capu', coloane de cifre, băiat de prăvălie, așa ai pornit și uite că asta ți-a prins bine, cât ai umblat și câte ai mai văzut, frumoasă era Viena, te-ai plimbat prin piața aia cum îi zicea, da’ te grăbeai că se stricau căpșunele, pe atunci venea la tine un bărbat îmbrăcat în scurtă de piele, îl pofteai în sufragerie la o cafea, omul trebuie să-și vadă interesu’ , vorbeați o oră, două, chestii exacte, te gândeai, e bine să trăim într-o lume cu reguli, să știe derbedeii că nu pot face ce vor ei acolo peste graniță, ptiu! rău ai făcut că n-ai rămas în Germania, altă viață ai fi avut, îți aranjaseră acolo la fabrică da’ ți-a fost frică pentru familie, prea rău n-a fost nici aici, mă Vlăscene mergem la rațe? nu mă, pescuitul mă plictisește, să văd eu pasărea cum cade din zbor, ce ? e nouă, repede la somn, te bagi în scutece, așa îți place să zici, că-ți amintește de copilărie, de ticălosu’ ăla de frate-tău care ți-a furat pământu’ și uite nu mai moare, se târăște ca un șarpe, în două bastoane, și-i trage cu țuică, ăsta o să ne-ngroape pe toți, ochelarii, unde ți-ai pus ochelarii, cataracta asta te omoară, ce să te mai operezi, dacă rămâi orb? colonelul de vis-à-vis săracu’ așa a pățit, a uite-i ! să mai citești din cartea de bucate, rață cu portocale, ce mâncare e asta frate, iepure cu arpagic, acum mai vii de-acasă, e nouă, la scutece, uite se mișcă lustra, aleargă nenorociții ăștia ca pe terenu’ de fotbal, niște bețivi și el și ea, ea a căzut pe scări zilele trecute, de beată ce era, păi cum altfel, și Chioru’ la fel, era mort de beat când a venit să te întrebe de ce ai blocat domne’ ușa la pivniță, aveai toporu’ pe masă, o mișcare și gata îl achitai, nu te-a călcat nimeni în picioare, și familia dac-a mai luat-o unu’ razna-n păpuriș, i-ai spus, ia vezi să nu ne supărăm, treci la locul tău, și dac-a trebuit i-ai mai tras și câte una pe cocoașă, să învețe să trăiască în rându’ lumii, iei autobuzul și mergi până la cap, să mai vezi lumea, da’ nu înainte să pui semne la ușă, cu bețe de chibrit, și la frigider pui semn, să nu te trezești cu otravă-n mâncare, s-a stricat frigideru’, înainte avea mai puține opriri pe minut, să-l cronometrezi, cu secundaru’ de la ceas, stai cu ochii-n tavan, îți place să privești zugrăveala proaspătă, n-are mai mult de cinșpe-șaișpe ani, cum ți-ai făcut atunci casa, ca un pahar, femeie tu nu ții cu casa,
i-ai spus de-atâtea ori, da’ japița aia venise cu gânduri ascunse, ți-a furat toate cearșafurile tale noi și-a umplut șifonieru’ cu cârpituri, credea că ești prost, da’ uite că-n colțu’ din dreapta tencuiala a-nceput să cadă și s-a-negrit, uite toanta a adormit lângă tine, în duhoarea asta, cum de nu i-a fost frică, când te duci la Domnești să vezi, nu ți-au furat capacu’? să nu uiți mâine să plătești telefonu’, de ce-l mai plătești nici nu vorbești, nu te caută nimeni, tu vorbești puțin și cifrat, l-ai văzut cu ochii tăi pe Chioru’ când a sucit firele pe stâlpu’ de telegraf, sigur ți-ascultă convorbirile, ai făcut o plângere la Palatu’ Telefoanelor, da’ cui ce i-a păsat, ăsta e mână-n mână cu sectoristu’ și cu toți, e nouă, la scutece, ce tot plânge pupăza asta aci, cu capul pe sicriu, o hoață și-o prefăcută, ți-a furat pământu’ din luncă cu sondă pe el, și-acum stă și bocește, vezi doamne îi pare rău, cine-o crede, tu în nici un caz, e la fel ca tuta aia de Tanța, s-a umplut de inele din auru’ tău, de sub casa părinților tăi, da’ uite că ești mort de două zile și n-a venit nimeni la priveghi, din bucătărie se-aud râsete, puțin respect ce mama mă-sii, că n-ați venit aici la circ, ai ascuns cheia într-o gaură-n parchet, să vedem o s-o găsească? așa le trebuie, că ți-au furat actele și voiau să-ți fure și casa, să te bage la azil, râde! nevasta lu’ Chioru’, lasă că-i vine și ei rându’, da’ pân’ atunci când o să treacă prin hol, o să te vadă tot timpu’ aci pe masă și-o să viseze urât, nenorocita, până la urmă chiar nu-i rău să fii mort, nu-i cine știe ce diferență, doar dac-ai putea să te scoli să le-arăți tu lor, nu vă dau nimic, le-ai spus hoților de deasupra când au venit să-ți ceară bani pentru gunoi, care gunoi, tu n-ai gunoi, adică ei te fură la lumină de atâția ani și-acum să-ți ia și ultimu’ bănuț, ai să-l pui într-o pungă de plastic... ...să-l ia cine-o vrea... ...se-ntunecă, e nouă, la scutece, nu prea mai ai chef și nu-ți mai pasă, ai fi vrut să mai auzi odată cucu’...............măăă......... unde lăsași oile măă... cobori în goană peretele dealului, te-mpiedici și-njuri printre dinți, te-ncurci într-o tufă de mărăcini. Se-ntunecă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate