m-am eliberat de tine; te-am dat afara; m-ai locuit prea multa vreme; imi erai pat, imi erai masa, imi erai nesomn; dar ma mobilai absent de prea multa vreme; incepusera sa te manance moliile nepasarii tale; asa ca te-am scos in strada; prea multa dependenta de un cadavru; fie el si de lemn; a venit repede si masina pe care am chemat-o si te-a ridicat; dus ai fost ! am deschis ferestrele larg dupa tine, am respirat in sfarsit aer care nu mirosea a tine; e camera goala, peretii sunt nuzi; imi aud ecoul cand strig de bucurie ca nu mai esti; nu mai esti si ce bine ca nu mai esti;
m-am eliberat de tine; rataceam prin paduri fara liziere, leoaica turbata de puii ucisi de tine ca sa intru in rut;
leoaica ranita cu falcile rosii, cu privirea nebuna;
nu mai vedeam pe unde calc; stau singura sub copacul "nostru"; se intinde necuprinsa campia galbena si calda in fata mea si nu-ti mai aud labele pasind in preajma; sunt din nou stapana mea absoluta si respir cu putere deplina aerul cald si ondulat ;
m-am eliberat de tine, legiune tirana care m-ai ocupat pana in cele mai pricajite colibe; care ai daramat ziduri si porti, ai rupt zabrele, te-ai instalat ranjind frumos si ai ars si ai lovit si ai calcat in picioare; te-am scos violent dincolo de granite; esti departe de mine, nu te mai vad si mi-e bine;
m-am eliberat de tine, virus intrat insipid si dulceag in mine; te-am hranit cu buzele mele, cu gura mea, cu saliva mea; te-am lasat sa cresti si sa-ti infingi coltii in mine; sa ma imbolnavesti, sa ma invadezi, sa ma dobori; dar am inghitit pe nerasuflate leacul si te-am starpit; ai murit, nu mai existi, nici amintire nu vei mai fi; imi revine sangele in buzele invinetite si mi se lumineaza ochii stinsi de tine; calc puternic si apasat si nu ma mai uit in urma; privesc inainte.