poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-08 | |
-Sigur te întrebi cum mi-am căpătat eu cicatricile de pe față, în modul cu care te uiți la mine, așa-i?
Claude își ascunse chipul sfios în perină. Féadel stătea cu mâinile sub cap lângă el. -Hmph! făcu Claude. Da, bine, așa e! Nu mi-ai spus niciodată! Povestește-mi! -Bine, bine! -Aveam 17 ani când s-a întâmplat, Dako și-a luat răzbunarea. Era împreună cu alți doi, nu mai țin minte cum îi chemau. În fine... m-au prins într-o noapte când îmi făceam treaba cu păzitul satului. M-au dus în pădure cu forța și...' -Și...? spuse Claude. Ce s-a întâmplat? Féadel începu fără motiv să tușească, Claude îi dădu blând de câteva ori pe spate. Féadel se puse la marginea patului, doar cu niște blugi pe el, își puse mâna pe frunte și oftă. - M-au violat, Claude! Toți trei s-au folosit de mine! Și apoi m-au biciuit cu un lanț și m-au nimerit pe față, vezi pe frunte cum coboară pe obrazul stâng... ei mi-au făcut-o intenționat. Și m-au lăsat acolo... -Ascultă Féadel, dacă nu vrei să-mi spui acum e bine... -Nu, nu mai spun, suspină Féadel. Sunt multe de povestit, dar știu că nu trebuia să mă folosesc de Dako, nu i-am făcut mai nimic, dar el a exagerat, și toți au crezut că eu m-am folosit de el... dar de fapt, doar tatăl meu știa că eu am fost fecior până ce Dako și ai lui m-au prins! El a fost cel care m-a găsit în pădure, după vreo 2 zile.. Nu ți-am spus fiindcă mi-a fost frică... frică de ceea ce ai să crezi tu despre mine... -Of! făcu Claude. Nu cred așa ceva despre tine. A fost atunci când nu știai că ceea ce s-a întâmplat cu tine... -Da! Dar știam totul! Dar totuși, nu încercasem niciodată! Claude îl luă Féadel în brațe. El plângea acum, că-și amintise trecutul. -Claude, mă gândeam... aș putea face ceva interesant cu puterea mea.... sau mă rog, o favoare, dar totuși nu o favoare. -Ce anume? -Mi-aș putea folosi puterea ca eu să redevin... Claude ridică din sprânceană, era suspicios: -Să redevii ce? -Nu contează.... sfârși Guardian. -Mai sunt lucruri despre tine pe care eu ar trebui sa știu? -Mai sunt... știi pe vremea lui Hitler și a Holocaustului? -Da, ce-i cu aia? -Păi, și eu am fost dus la Auschwitz în 1940. Știi că am lipsit vreme de câteva săptămâni. Claude făcu ochii mari și-l strânse pe Féadel mai tare. -Am scăpat cu ajutorul talismanului Gardienilor, mă mir că nimeni nu mi l-a furat. Am văzut moartea cu ochii acolo, Claude. Cea mai urâtă experiență din viața mea, ai noroc că tu ești blond, că dacă ai fi avut părul negru ca al meu te-ar fi luat cu mine. -Nu mi-am dat seama ce se întamplă! -Nu... știu, și bine că nu a fost așa! Mai bine eu decât tu! ''Mai bine el decât eu...'' Claude deschise propriul lui carnet de cronici și începu să scrie totul din punctul său de vedere. ''Féadel a făcut sacrificii mărețe, dar ceea ce-l face atât de puternic acum este trecutul lui dureros... nimeni altul nu ar putea îndura ceea ce a îndurat el... mulți ani încă mai are de trăit. Mă tem pentru el, o singură mișcare greșită... dacăa o singură dată nu-și păzește spatele, va fi ucis, și dacă el moare și eu voi muri. Holocaustul nu prea l-a marcat, și mă bucur...'' ''Dar îl iubesc, de secole îl iubesc..'' își spuse Claude în minte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate