Îngândurat fiind, mă uit la una din zecile de poze agățate pe peretele nordic; și dau de chipul tău blând. La asta mă gândeam...la tine; m-i te imaginam în ipostaze felurite, dar în fiecare dintre ele apari sau încerc să te schițez îmbrățișându-mă sau sărutându-mă cu buzele tale fierbinți.
Dar simt cum ceva mă apasă, mă trage cu gelozie în jos, sau înapoi, sau poate amândouă, să mă îndrept către poza ta. Inima mea tânjește după focul mocnit ce încălzește inima ta.
Mă simt lovit fără mila la glezne în momentul în care îmi aduc aminte cât de departe ești de mine, dar totuși cât de aproape;nu cred că cineva poate înțelege situația mea, sau ceva nu mă lasă să cred.
Dar poate trăiesc ceva fals, ceva ireal;NU!!!nu o să las gîndirea să m-i se murdărească cu asemenea cuvinte vulgare, fără sens.
Și ajung să mă întreb din nou: oare cât dorința de suicid mă va mai omite? Oare câte zile voi mai avea de așteptat? Oare câte luni pline vor mai trece până când voi plânge de fericire? Căci știu că până acum am plâns doar din iubire și niciodată de fericire! Și știu că dragostea pură nu e, că nimeni nu o poate stăpâni așa cum noi putem. Dar tot ce vreau în stupidu-mi suflet este să te am, să mă incălzesc cu sărutul tău și să-mi aprind din nou cărbunele ce mocnește în scântei undeva în inima-mi; și când îmi vei răspunde din nou la acea simplă întrebare formată din 3 cuvinte; 3 simple cuvinte cheie, ce le chinui fără milă, dar nu știu pentru ce, pentru inima mea, pentru inima ta, sau poate pentru dragostea noastră. Acele 3 cuvinte au un înțeles aparte...sunt de nedespărțit în mintea mea, dar totodată sunt așa de ușor de răsfirat în vînt, sau de legat pe o foaie. Sunt 3 cuvinte și-un semn de întrebare. E o întrebare grea sau ușoară, uriașă ca sens dar infimă ca exprimare, plină de dorință, dar fără "dar" sau "poate"; știu că nu îți este ușor, deci te ajut: "Iubire"! Ce este acest cuvînt? O simplă înșiruire de semne și sunete?;sau poate mai mult. Eu consider că pentru mine răspunsul este clar; este totul: și viață și dorința de a zîmbi și greoaia muncă de a deveni liber, și pasiune, și adevăr, și cruzime și milă, și fericire și lacrimi. Toate reunite într-o simplă idee, într-un simplu șir de vocale și consoane, într-un murdar cuvânt, duc spre un singur gând nebun și de neîmplinit: iubire!
Dar să nu uităm de început, de cele 3 cuvinte, de cele 3 nemiloase cuvinte; chiar nu înțelegi ce vreau să știu? ce îmi doresc pentru mine?
Te mai întreb odată, cu toate că am făcut-o de sute de ori: mă mai iubești?