Ploua iar...norii nu fug oricat as incerca sa clipesc,oricat as incercat sa suflu si sa zbier la ei,sunt opriti de tristete...alung orice umbra care imi sopteste sfaturi pentru nemuritori,si traiesc pentru a ajunge innapoi in mine...

Nu mai plang...asta mi-am jurat odata de mult,cand inca credeam ca oamenii exista cu adevarat si chiar sunt buni,mai tarziu umbrele le-au luat locul...mi-am privit ochii in oglinda si le-am promis,nu o sa mai pierdeti niciodata vre-o lacrima,nu o sa pot privi adanc in cineva atata timp cat primeverile trec pe langa mine fara a gasi un suflet cald...uneori e limpede,soarele zambeste,ochii limpezi ii zambesc innapoi asa trece o zi...alteori soarele uita de mine,eu uit de el,zambetul parca nu a existat in amintirile mele si oglinda imi arata mereu un batran care ma priveste innapoi...cu ochii tulburi si mereu pierdut in gandurile sale...

Sunt acelasi...de aceea pierd mereu....se spune ca trebuie sa ai o alta fata pentru fiecare...eu pot doar una sa confectionez...ofer totul...bune sau rele,iubiri,dezamagiri sau...pot spune uitandu-ma cu coada ochiului in urma...iubitele dezamagiri...nu am fost acolo,refuz sa cred ca nu poti iubi iubirea,refuz sa cred ca plecam din lumina preferand sa imbratisam umbra care ne face mai perfecti in imperfectiuni...

Caut ceva...parca plutind deasupra unui camp cu multa culoare si parfum...te caut...mi-ai aparut in sperante de multe ori dar nu am reusit sa te fac sa ramai niciodata,in locul tau au venit umbre care au reusit sa-mi sadeasca demoni in suflet si indoiala in inima...inca sunt aici...am ales sa nu te uit,nu pot spera la mai mult decat esti...perfectiunea unui suflet care ofera si nu ia...

Trecutul in prezent si viitor....am trecut de multe ori pe lana "tine" prezent fiind in absenta de a te observa gandindu-ma la viitorul care poate insemna clipa in care nu ne mai gaseam pe aceeasi strada...viitorul mi se citea in ochi cand ma gandeam ca trecutul putrezit ma trezea din somn oferindu-mi un prezent alb,patat cu sangele meu...iubesc

Merg mai greu...tarand dupa mine povara voastra,grijile voastre ,nemultumirile,dezamagirile...v-am iubit...ati iubit de fiecare data ce a mai ramas din mine...luand-mi fiecare dintre voi cate o parte si totusi nu ati putut sa dezlegati bunatatea care te face sa iubesti...tot rece ...m-am hranit cu imaginile voastre in mintea mea,am pastrat in nari parfumul vostru asezandu-l in fiecare seara cu mine in pat...si am castigat inca o zi

Mi-e frica...uneori de gustul dulce care il are focul in care ma zbat...sa mai intalnesc inca un aisberg care poate vorbi...si sa tip "sunt aici"...dar vocea nu ma mai asculta...nu mai pot urla decat in interior...negru intens si albul sincer convietuiesc in mine...