''Îi greu pentru mine acum, țin minte mereu ce a spus tatăl meu, cel care mi-a fost și dascăl:
-Tu știi ce-ți dorești! Eu nu vreau ca tu să duci lipsă de ceva. Doar ești fiul meu.
Tatăl meu nu a fost de rang înalt, a fost un simplu om de la țară care s-a îndrăgostit de o proscrisă. Aceștia sunt părinții mei: Shadow și Féada, însă cred că acum pot să dezvălui numele adevărat al tatălui meu: Isilmé, dar l-au poreclit Shadow din cauză că avea părul negru și ochi precum tăciunea. Singura rudă pe care o mai cunoșteam era Calondon, vărul meu secund.
Am fost singur la părinți, dar din adolescență am fost... ca să zic așa, mai neastâmpărat. Părinții mei nu m-au oprit, și regret asta, trebuiau să mă oprescă... am făcut niște lucruri urâte, și nu aveam cunoștiință de ele, dar eu le-am comis, dar roata s-a întors, după faptă și răsplată, am fost violat.
Lumea a luat o întorsătură urâtă atunci, și nimeni nu m-a ajutat, iar de atunci sunt cine sunt.... de fapt, am devenit un Gardian, dar pentru că am fost abuzat și am abuzat m-am tranformat într-un criminal.

După nunta cu Nessa'ered, ceva nu a fost în regulă. Primul ei copil s-a născut cu 5 luni mai devreme, atunci mi-am dat seama că este de fapt fiul lui Chilnim, Gardianul Dragonilor. Nessa'ered a fost ținută captivă de către el și...
Acest copil, Aidan l-am numit, semăna perfect cu Chilnim, cu fruntea lată, ochi înguști și bărbia lungă, părul castaniu și nu negru, dar cu toate astea l-am iubit ca pe propriul meu fiu.
Ceilalți au fost copii purtând sângele meu: Poeny și Florin, dar ei nu au apucat mult să trăiască, au murit de tineri, nici unul nu a apucat să atingă vârsta de 20 de ani.

Iar într-o zi, totul a pălit și am devenit... cum se spune mai nou... gay, exista așa ceva și în vremea când eram eu doar un copil doar că nu se numea așa... de fapt, nu-mi aduc aminte.
Atunci a apărut Thorn Claude în viața mea, fiul Regelui exilat Toma. Cu el trăiesc și acum...

Nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat...

-Mă gândeam că aveai să dormi pentru tot restul vieții tale!
-Hm?

Féadel se ridică încet, era în același loc. Claude avea cu el un mototol de pansamente, apă caldă și alte medicamente, pe lângă asta și niste haine curate.
Claude puse mâna pe fruntea lui Féadel, avea febră.
-E-nregulă, doar lasă-mă să am grijă de tine, apoi te poți odihni.
Féadel înghiți sec.
-Claude? Trebuie s-o omor pe Egleriel...
-Gata cu crimele... stai să te leg cu ceva!
-Glontele e... e încă în rană! Îl prinse pe Claude de mânecă. Scoate-l! Aproape că mă omoară!
Claude îl privi cu milă. Asta da provocare, să scoată un glonte din rană... înghiți greu, avea împreună cu bandaje niște pensete dar nu se gândi că...
-Bine, bine! Numai să nu te miști!

(...)

''-Féadel! strigă Shadow. Hai aici copile.
Féadel avea doar 8 ani pe atunci, avea părul prins în coadă, scoțându-i la iveală frumusețea chipului. Prea frumos era, dar a rămas mult timp.
-Tată? Ce este? spuse Féadel zâmbind.
-Mâine e ziua ta de naștere, 22 iunie, știai?
-Abia aștept, v-om sărbatori și...
Shadow arăta foarte trist.
-Dragul meu Féadel, mâine nu v-om sărbatori. Dar îți v-oi da un cadou azi, ca să-ți amintești viața de la sat.
-Uh? Tată, eu nu înțeleg, ce se întamplă aici, iar îmi ascunzi ceva?
Shadow scoase ceva din desagă și-i înmână lui Féadel: era o curea de care era atașată o teacă de sabie.
-Ești destul de mare pentru așa ceva! Te așteaptă un viitor dur...
Féadel se uită la Shadow cu ochi mari și negri, era speriat. O sabie un copil de 8 ani.
''Asta înseamnă că pot deveni luptător'' gândi Féadel.''Înseamnă că acum am orice drept, ca un adult. Pot face orice, cu o sabie!''
Shadow îi zâmbi.
-Da, acum ai dreptul unui adult, dar am multe să te învăț. Deoarece, chiar și cu acest drept, sunt lucruri pe care trebuie să le faci și altele care nu trebuie.
Féadel îi încolăci degetele pe mânerul sabiei și o trase din teacă, dar nu putu să o țină, era prea grea pentru el.
-Féadel... trăiește-ți încă copilăria. Încă ești tânăr ca să lupți... dar păstrază sabia cu sfințenie, că nu se știe când o să ai nevoie de ea.''


''La vârsta de 14 ani, în pragul adolescenței, Féadel era mai mult decât oaia neagră a satului de munte. Își lăsase părul lung, purta mereu o mantie ca semn de rang înalt, cu pantaloni de in lungi și mereu desculț. Sabia pe care Shadow i-a dăruit-o nu mai era așa de grea și o putea purta cu el oriunde.
Își făcuse un program, în fiecare dimineață făcea turul satului să se asigure că totul era în regulă, la fel și seară. Mergea mândru, împreună cu vărul său Calondon, de doar 10 ani.
Dar, ușor vremurile s-au schimbat pentru Féadel, în scurtă vreme el a refuzat să urmeze intrucțiunile părinților lui sau orice sfat. A devenit distant, în afară de tatăl său, care, se pare, știa ce era cu el.
-Tată, spune-mi tot ce ști despre vărsta pe care eu o am. Tot ce mi se întâmplă!
Shadow se aștepta la o astfel de întrebare, dar totuși, să găsească cuvintele potrivite. Féada nu se obosea să-i explice totul, de fapt, în viața lui nu a auzit așa ceva de la ea.
Féadel se puse pe o buturugă, se făcu comod și ascultă atent tot ce-i spusea Shadow.
Adolescența, gândi Féadel. Chiar este cea mai grea parte a creșterii. De ce oare prietenii mei nu mi-au spus așa ceva?''

-Despre ce este vorba? făcu Claude.
-Hm? mormăi Féadel. Stătea întins pe canapea cu mijlocul înfășurat cu bandaje. În tot acel timp dormise sau leșinase. Acum nu-l mai durea așa tare, dar totuși...
-Vorbeai prin somn! Ce au trebuit să te învețe?
-Oh, Féadel își puse o mână pe frunte dar nu dădu ochii cu al lui Claude. Când aveam 14 ani s-au întâmplat lucruri ciudate cu mine, și nimeni nu s-a chinuit să mă învețe despre ele!
-Te referi la....?
-Da, cu mintea ta bolnavă, la aia mă refer, dar în momentul ăsta prefer să nu vorbesc direct.
-Dacă vrei să vorbim altă dată despre ele e bine... Că veni vorba, cum te simți?
-Mă doare capu', ce ai făcut cu glontele?
Claude scoase o batistă, o desfășură și-i arătă lui Féadel glontele care îl lovise.
-Chestia asta e tare mare, nu cunosc calibrul dar... putea să te omoare cu ușurință.
-Ai fost pe afară? Or venit după noi?
-Nu îndrăznesc nici măcar să mă gândesc, dar da! Suntem înconjurați de tancuri și elicoptere.
Féadel făcu ochii mari, se sprijini pe coate, dar nu spuse nimic.
-Mai bine te-ai întinde la loc! Mai ai de recuperat. Claude se ridică să plece.
-Claude?
-Ce este? și își întoarse fața către Gardian.
-Promit că am să rezolv toate astea, numai să-mi dai timp. Cu puterea pe care o am totul este posibil.
Claude îi zâmbi.
-Cum vrei tu. Eu mereu o să fiu alături de tine, și nu mai băga în seamă prostiile pe care le spun, că nu sunt adevarate!

După o lungă tăcere, Claude mai adăugă:
-Ce știi despre fenomenul poltergeist?