Uneori gandurile pot converge in stropi de ploaie, pe care ii poti strange in palma ta, le poti simti textura vaporoasa inundandu-ti porii cu aroma lor revigoranta… un batran eunuc vorbea despre noptile petrecute in harem, alaturi de amantele stapanului sau, evocand voluptatea acelor clipe pe care nici macar nu si le putea insusi… intr-o zi una din cadane se aplecase asupra lui, si ii soptise la ureche : “Mi-as dori sa-mi poti simti trupul alunecand usor intre picioarele tale, rascolindu-ti suflarea ca o adiere imbietoare... Ai simtit vreodata acel fior care te invaluie, care pulseaza si se raspandeste in tot corpul tau cu vinovatia unei voluptati orgasmice dupa care tanjesti dezlantuit, in care te adancesti fara remuscare, in care te ineci ca un fulg de zapada in viscolul dezlantuit al viselor tale ! Ahh, cunosti acea sete care iti penetreaza simturile cu fiecare strop de ploaie pe care il sorbi, pe care il adori, pe care il venerezi ca pe o himera a desertului ? daca ti-ai putea imagina acel sentiment, daca ai putea sa traiesti acea stare, ai lasa-o sa iti inunde trupul, m-ai primi in bratele tale cu dragostea pe care o visezi – cu siguranta – in clipele in care constiinta iti rataceste adormita in visare ?” Batranul eunuc fusese probabil, in tinerete, un nefericit, insa dorinta pe care nici macar nu si-o mai amintea cu adevarat, adierea viselor sale pustii, alaturi de care ramasese singuratic, ca in transa, ii ofereau o liniste ascunsa, asemeni unei ape ce-si poarta undele in tihna…
Iti poti lasa, uneori, nefericirea sa planga in valuri dincolo de gandurile tale, te poti elibera de ea, iti poti pierde linistea- gandindu-te la stropii de ploaie ce se strang volubil-obsedanti in palma ta. Poti stange degetele cu incordare, de parca ai vrea sa nu mai lasi acea fericire care te rascoleste, sa se scurga din palma ta, poti capitula in fata acelui sentiment pe care – ah, ce eliberare – da… il poti simti… il poti gusta… poti iubi acea stare pe care o simti continuu vibrand inauntrul tau ! Vointa ta se supune unei singure adieri de vant ce-si poarta stropii de ploaie chiar in palma ta, in subsolul acestor clipe particulare in care lecturezi iubiri magice… ti-ai putea imagina aceste stari prelungindu-se intr-un viitor pe care nu l-ai fi ghicit niciodata asa aproape, asa cald si imbietor, asa aproape de pupilele tale dilatate de dorinta si savoare. Iti poti imagina ca totul ar putea incepe chiar din clipa in care citesti aceste randuri, ca simti mai real ca niciodata lucruri pe care le doresti mai mult ca oricand ?

Nota : 27 august 2005, Ropot de ploaie