Paianjenul din camera mea,a murit ieri lasandu-ma cu cei trei fii ai sai.
M-a rugat sa-i iubesc, asa cum il iubeam pe el, sa-i hranesc , sa le dau iluzii si vise.
Ma tem p[entru ei , de mult nu mai am vise...De cand au dat foc frunzelor de castan din fata geamului tau.Atunci m-au dus la spital cu arsuri de gradul trei, atunci mi-au ars sufletul...nu am mai putut sa-mi deschid petalele galbene spre tine dorindu-ti soare.
Ma tem de puii paianjenului...eu am contract permanent cu durerea.