| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-07-22 | | 
Marea, scoica și nisipul Undeva pe litoralul românesc. Luna, tăcerea și stelele sunt spectatori. Marea atinge ușor nisipul, apoi se retrage în sine. Nisipul clipește. ”- M-ai trezit!”, se agită către mare. ”- Sper că ai un motiv întemeiat!”, replică ursuză bătrâna scoică. Tăcerea asistă la acest moment. Marea se întinde din nou înspre nisip. ”- Te doresc!”, șoptește cu o îndrăzneală exagerată. ”- Ce-i cu poftele astea?”, intervine scoica uitată de vreme, vizibil deranjată de mare. ”- Þine-ți gura!”, ordonă nisipul. Luna privește curioasă la această scenă. Marea se retrage, nisipul începe un joc, atât cât știe el. Câteva firicele cad pe scoică. Aceasta se încruntă. ”- Acum vreți să vă fiu și preot? Marș!”. Stelele aplaudă. Nu știu nici ele de ce. Au senzația că trebuie. Nisipul adoarme. Marea îl mângâie. Brusc, o ia în brațe. Era un truc. Nu adormise. ”- Ia zi-mi, mă iubești?”, o întreabă curios. ”- Poate da, poate nu!”. Vrea să pară misterioasă. ”- Păi, nu așa! Da sau nu?”. O strânge și mai tare la pieptul său. ”- Da. Da, te iubește! Acum că suntem toți fericiți, hai să ne culcăm!”, răspunde morocănoasă scoica, fără să fi fost întrebată. Marea dă să se retragă. ”- Mai stai puțin!”, o roagă nisipul. ”- Pot să-ți dau o sărutare?”, îi vine sclipirea. ”- Nu acum!”, șoptește precaută. ”- Nu suntem singuri!”. Scoica se cufundă în nisip. ”- Da, știu!”, răspunde gânditor. Și atunci marea revine, suflă peste nisip. Acesta învăluie scoica și o preumblă. ”- Gata! A leșinat. E atât de firavă!”. Marea și nisipul se sărută. Tăcerea îi face cu ochiul unei stele. Luna observă. Celelalte stele aplaudă. Acum știu de ce. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate