De m-ai fi întrebat! Þi-aș fi spus că nimeni nu te poate iubi cum te iubesc eu, că nicicând nu voi căuta altă privire decât a ta sau alt zâmbet decât al tău. Þi-aș fi spus că fiecare clipă departe de tine mă arde în suflet! Þi-aș fi spus că ziua nu merită trăită fără tine și că viața nu merită deranjul fără prezența ta. Þi-aș mai fi spus că soarele nu ar avea aceeași strălucire fără tine și că luna ar fi și mai palidă dacă nu și-ar fi împletiti cununa de raze argintii în părul tău. Dacă nu s-ar fi comparat cu ochii tăi marea nu ar mai fi fost așa de adâncă. Dacă nu te-ai trezi în fiecare dimineață, păsările din ceruri nu ar mai avea motiv să cânte și copiii din lumea întreagă să râdă. Dacă nu a-i râde la fiecare rază de soare sau clipocit de apă cristalină sau adiere moale de vânt, căldura sărutului unui îndrăgostit pe banca din fața liceului nu ar mai fi. Dacă nu a-i păși ca pe aer sau dacă părul nu ți s-ar deșira pe umeri atunci care ar mai fi rostul meu pe Pământ. Þi-aș fi spus că în fiecare noapte rog câte o stea să te vegheze când dormi și în fiecare dimineață invidieaz prima rază de soare ce-ți sărută fața. Că adorm cu chipul tău în minte și mă trezesc trist pentrtu că...mă trezesc, și trist sunt până te văd călcând precum o zeiță printre muritori, și visez cu ochii deschiși să fiu firul de vânt ce se joacă în părul tău.
Doresc să fiu lacrima din ochii tăi pentru a mă naște de o mie de ori din ei și pentru a sfârși pe buzele tale; să mă minți că vrei îndrăgești, să mă minți că vrei să mă iubești, să mă minți că vrei să-mi fi alături, să mă minți că m-ai mințit.
Și toate astea dacă m-ai fi întrebat: ,,Ce faci!”