poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-29 | |
Personaje: Corina și Costel.
Acțiunea se petrece în sufragerie și apoi în dormitor. E seară. - Costel, ieșim și noi la o plimbare în parc? - Cum să nu, Corina. Ia uite ce frumos e afară. - E senin și soarele apune pitoresc. Splendid. - Corina, știi, doar aparent e frumos și aparențele înșeală întotdeauna. Neapărat să-ți iei pantofii de lac. Vine ploaie mare! - Dar nu-s nori nicăieri, ce-ți veni? - Corina, atunci când mă doare genunchiul ăsta, sigur plouă. - Dragă, n-are cum! Afară e superb. - Măi, fată! Vezi tu norii ăia? Uită-te în zare. Îi vezi, da? În jumătate de oră începe uraganul. - Lasă-mă cu prostiile tale! M-am săturat! Auzi la el, uragan… - Ia stai puțin, Corina. De cine te-ai săturat? - De viața asta. Și apoi, ești un măgar! Gata, plec la ai mei și de data asta nici că mai vin înapoi. - Da, da. Du-te pe capul lui mă-ta! Vai de norocul ei cu așa fată. Și pentru informarea ta, chiar azi mă voi muta înapoi la cămin. Să fie clar! - Foarte bine! Vindem apartamentul și împărțim banii. Costele, nu care cumva să te aud scâncind pe la ușa lui mami că nu mai înduioșezi pe nimeni. - Adio! - Și-un praz, măgarule! Gata, Costele. De-acum orice discuție este inutilă. Mă duc în dormitor să-mi strâng lucrurile. - Grăbește-te că vreau să-mi fac și eu bagajul. Aștept pe balcon… - Să nu te plouă, Costele! - Iar începi? - Nu, dragă, nici o grijă. Nu mai încep nimic. Gata, am tăcut definitiv în ceea ce te privește. După câteva minute, Costel merge în dormitor după Corina. - Draga mea! Ce faci aici…, a trecut aproape o oră. - Iubitule! Când am intrat în dormitor ți-am simțit parfumul în perne, pe cearșafuri..., uite și pijamaua ta. Iartă-mă, am întârziat... - Nu-i nimic, Corina. De fapt eu am fost nărodul. Adevărul e ca nu pot trăi fără tine. Te iubesc, draga mea Corina. - Și eu te iubesc, Costele. Viața fără tine nu are sens. Aș pluti în derivă. - Și apoi discuția aia cu pantofii de lac și cu ploaia. Tu aveai dreptate, Corina. Afară n-are cum să plouă. - Ești drăguț. Dar deocamdată nu plouă, iubitule. Nu-i timpul trecut, uite ce nori s-au adunat. Trebuia de la bun început să te ascult și să-mi iau pantofii de lac. - Nu, draga mea. Genunchiul ăsta mă doare pentru că m-am lovit azi dimineață în colțul patului. - Costele, spui asta ca să-mi faci mie plăcere. Din clipă în clipă începe uraganul. Uite ce vânt s-a stârnit. - N-o să plouă, iubito. Nici nori nu sunt, unde-i vezi tu? De două săptămâni e secetă. Vorbești prostii. - Te rog nu mă contrazice! Afară o să plouă cu bulbuci! Va fi furtună mare, vijelie! - Ba n-o să plouă! - Ești măgar, Costele! - Iar tu o încăpățânată, Corina. - Da, e clar! M-am săturat. Nu vreau să continui viața alături de tine! E un calvar. - Nici eu nu mai vreau să fiu maltratat de încăpățânarea ta! - Chiar acum plec la ai mei! - Ia-ți și pantofii de lac. Să nu care cumva să te plouă! - Pantofi de lac zici? Ãștia de-aici? Na! Prinde-i! Corina aruncă în Costel cei doi pantofi de lac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate