poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1983 .



poveste fără sfârști...sau mă rog, ceva în coadă de pește
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [isa ]

2005-06-28  |     | 






Yupyyyyy! Mi-am pierdut inima, numai am pic de sensibilitate în mine, nimic nu mă mai impresionează sunt un robot care judecă totul la rece, direct prin creier! Dar despre asta dragi copii vom discuta data viitoare, bunicuța e acum un pic ruginită așa că să o lăsăm să doarmă... Între timp tăietorul de lemne își mai taie o bucată de elan că de când s-au întors pădurile în patria ciuma, altceva numai are ce tăia, aaaaa și să nu-i spuneți că poate atenta la viața frunzelor, nope, și alea se află în arendă, așa că na! Mai zburdă dacă poți...mda io zburd pe două roți plus alea de rezervă....
Stt! s-a întors lupul, aplauze furtunoase pentru a comite omor din culpa are nevoie de încurajare, ca de e și el bătrân și nu vede bine... În drum spre căsuță s-a repezit furios la o tufă de zmeură crezând că are de a face cu donșoara Scufiță Roșie.....Și țeapă! Cruntă experiență, a ieșit de acolo... un cojoc lipsă la inventar. Bietul de el habar n-are că povestea asta a mai suferit ceva transformări între timp și că din când în când pe cărare mai trece în trombă și autorul urlând în liniștea serii: "hei, pe unde mai circulă azi 92?"
Tăietorul de lemne torcea liniștit din caierul vremii și mai dădea câte un fir de o parte pentru zile negre că deh, de când ne amenință ăștia cu leul greu s-a cam subțiat punga de "ăia ușori solvabili"! Mare noroc a avut cu bunicuța asta, zău așa! Fata bună! Nu-i ia un ban pe chirie, l-a adunat din șanțuri când era ruginit și numai putea să se miște (romantismul e boală incurabilă) și după trei zile l-a făcut om! Ea îi spune Ion, dar el își amintește că îl chema Vasile, dar ce importanță are numele, ești ceea ce pari! Cum vine asta?! Ion! Ionul este parte integranta dintr-un atom, oare ce fel de ion o fi? Treb' să fie unul pozitiv e musai și mai ales cu dare de seamă... la sfat! E cel mai tare acum! Ce altceva i-a mai rămas de făcut? Toată ziua... dă sfaturi. Când trăia acolo în vale era cam ursuz dar nu era vina lui, singura persoană care îl facea să nu uite graiul românesc era un moș, moș Martin... Da' uncheșul ăsta era cam scump la vedere, schimbau și ei două, trei cuvinte cam o dată la șase luni, restul, moșul le dormea, cică era somnul lui de frumusețe! Și Vasile ar fi vrut să doarmă în momentele în care trăgea mâța de coadă și ruginea lângă peștera lui Martin uitându-se cu jind la copacii falnici din vale! Eh, ce iar mai fi dat el de mâncare securii, dar fără autorizație nu avea decât să exerseze pe uscat lovitura aia celebră care îi câștigase faima în urmă cu o sută de ani. I se spunea "Despicătorul", dintr-o lovitură făcea praf ditamai copăcioul. Uneori se uita la cer și dorea să doarmă și el și să trezească în vremuri mai bune, dar nu avea el norocul lui Martin. Ofta și își pune speranțele pe aripile fluturilor care le ascundeau iarna pe sub fire neștiute de iarbă... Se uita la cer și visa că migrează și el alături de cocori. Acum sta gânditor pe prispa casei și se întreabă: "Oare pe unde or mai umbla cocorii ăștia eu nu am mai văzut nici unul de la revoluție încoa' ! Te pomenești că și-or fi schimbat traseul... Acum pe deasupra casei lui (a bunicuței desigur) numai trec decât muștele și bondarii necăjiți!

Stop! L-am uitat pe Lup în tufiș, deh lăcomia se plătește. Acum în postura lui sfântul Petru îl întreb: "Te lepezi de năravurile tale, ori ba?" Lupul plin de spini și scâncind țipă cât îl ținu gura de mare: "Uf mă lepăd fir-ar să fie, numa' scoate-mă din rugul ăsta, și lasă-mă să mă duc în legea mea!" Normal că nu credeam o iotă din jurămintele lui, cine a mai văzut lup să-și schimbe năravul?! Dar l-am lăsat să plece.. Mda și când te gândești că putem să scap niște oameni nevinovați de la măcel, da na, eu nu am voie să mă amestec în destinele lor, facă-se voia ta și dă-le lor înghițitura cea de pe urmă, că nu se știe dacă or să apuce vremuri mai bune! Ei, dragilor chiar credeați că-s așa de hain la suflet? E inofensiv, mănâncă doar legume că i-au ieșit analizele alea "sângeroase" cam nasoale.

Vă rog, nu contați pe vânător! Băiatu' s-a plictisit de cerbi și căprioare și acum e la vânătoare de lei pe undeva prin Tanzania, am auzit că și-a luat și girafa, așa că pas salvare, dar cine știe poate mai am un as în mânecă.

Hai mai dă un rând ca mi s-a uscat izvorul cu povești. Bun, așa mai merge. "Tii ce bun mai e vinul ăsta, bag seamă că e de la mama lui, Moldova nu?" Hangiul mă privi mirat pe sub sprâncene, "nien, e de la mama astalaltă Europa, vere, mor ai noștri de plăcere!" "Puteai să jur că e de pe la noi!" Hangiul îi șopti la ureche chipurile confidențial: "Păi e de la noi frățică, numai că acu se produce sub "licenses", licență străină are etichetă de made in Abudamu la o mie nouă sute toamna, dar de fapt e făcut acilea și acu...Înțelegi cum stau lucrurile?" "Da înțeleg acum! Hm! așa stau lucrurile, și orice aș face nu am cum să le schimb. Păcat! "

Bun să revenim. Avem una bucată lup înfometat, una bucată vânător dispărut în misiune, eine kleine bunicutz, eine kleine nepotica și una bucată tăietor tocit și rătăcit în tranziție! Mamă ce mai formație de soi! Habar n-am cum se va sfârși povestea asta, cred că mai bine dau un "anunț", în care anunț că organizez un concurs pentru scrierea finalului la această povestire. Fiți pe pace sunt destui "scriitorași "dornici de afirmare. Premiu, păi fără ...bani!? e suficient că se va publica finalul, nu? Cam asta-i schema la toate concursurile literare, cum să mă abat io de la regula asta de aur?! Da ce-s tâmpit?

Ups! Despre ce vorbeam?! Ceva tăietori, lupi, băgători de seamă, scufițe și bunicuțe...Mamă! ce de lume! Martine, crez că va trebui să facem rost de un credit de nevoi "impersonale", frate, că numai avem spațiu de cazare! Concurs, na că asta-i ultima găselnița! Autorul s-a țicnit definitiv! Scriitorașul lu' pește a rămas în pană. Martine dă-i frate un cric si trei euroi și să nu-l mai văz pe aci.
Trei euroi, cric, săru mâna JIJI, da' mai bine mi-ai da un dric model 320 clasa D, în loc de cric, ca n-am cu ce să-mi transport personajele de la peșteră la casa bunicuții! Iată-ne din nou aici... Adică la răscrucea dintre drumuri! Și bunicuța muri, fir-ar să fie! Scufița Roșie își luă lumea în cap și se tiră în Spania la căpșunici... Tăietorul.....păi se tăie singur de pe lista mea de priorități, bietul de el își făcu harakiri cu instrumentul din dotare(ce barbarie!), plictisit și devotat până la moarte acestui peisaj banal. Se pare că la destinația finală s-a ajuns cu una bucată lup și una bucată Martin plus nea JIJI si cricul. La naiba, asta-i toată averea mea. Credeți că mă primesc ăștia așa golaș... în Europa?




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!