poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-25 | |
ploua, dar ploua frumos, pana sa vina taxiul n-am deschis umbrela, o ploaie cu stropi sfiosi..
soferul ne-a aratat pe unde putem intra la Casa Eliad. Doua usi cu lacate mari, un ditamai cainele galben s-a repezit la noi, aha, deci intrarea e normal, prin fatza... Bogdan a fost curajos, tinea umbrela in fata ca pe un scut. Ioana si prietena ei au venit un minut mai tarziu, soferul nu le-a luat bani. gata, ne-am adunat. sunt timorata in fata usii, cand am intrat cateva clipe de panica, in capul scarilor, in sala se vorbea, nu vedeam locuri libere…un tanar recita la microfon, mi-era teama ca pe chipul meu se citeste blocajul, as fi vrut sa dispar. Dar planuisem atat de curajos sa trec " pe la voi", nu pot fugi si simplu. Ioana descoperise in fundul salii o masa cu doar doi…putem ramane aici. cei doi nu s-au speriat de navala noastra, nici cand a aparut geamanul lui Bogdan cu sotul Gabrielei. incapem toti, s-au facut prezentaril.a mai ramas putin din crispare, nea Costica e un expansiv, e un spectacol, nevoia de spatiu, grija mea pentru 'teritorialitate' n-au nici o sansa in fata invaziei sale. intru in self-defense o vreme, apoi renunt…imi recita din sorescu. sunt un histrion spune el cu voce puternica. imi intind gatul peste capetele lor sa vad, sa aud ce spun cei de la microfon….incerc sa ma sustrag rumorii de la masa si sa ascult ce se spune pe mica scena, mai prind cate o frantura. l-am recunoscut pe mihai zabet, m-am entuziasmat, as vrea sa stiu cine recita atat de frumos "anumite femei"…florin bratu o fi pe aici? dana stanescu? cine sunt cei pe care-i vad aici, nu-mi fac probleme cand ma observa privindu-i… Pe Ela am recunoscut-o de cum a intrat, mi-am propus sa nu plec totusi fara sa vorbesc cu cineva… Sandu si Tic de la masa noastra isi amintesc de Iuliu Merca si de Grigore Dinica…Tic se apleaca la urechea mea si-mi recita ceva cu muntii carpati, il suspectez ca e actor, nu, nu e.. a crescut cu guvernanta . Frida? intreaba Ioana..nu, dar era nemtoaica. E muzician de felul lui si psiholog. Fumeaza Dunhil mentolate cu un tigaret de argint.Extravertit incisiv, pe gustul Ioanei…eu sunt victima la masa asta, nu stiu nici un banc, ma strang in coltul mesei , ei se apleaca peste mine , sandu ii arata ioanei pozele cu gemenii lui, eu nu am ochelarii la mine. 'aveti copii frumosi'. Ai mei sunt majori toti trei, tudor se pregateste de bacalaureat, da, e cel mai mic. Nu se poate, pareti sora mai mare a Ioanei…ha ha. Intr-un fel asa si sunt, nu pot fi o mama din alea…lasa, mami, e bine asa, nu-ti reprosa nimic. Ela e pe scena, sopteste frumos ….il rog pe Tic sa taca. Cine a mai venit de departe aici? Maria Prochipiuc, frumoasa in rosu… Ah, deci domnul cu ochelari, tuns model NATO e A. Firica. Laurentiu Orasanu ne lasa "Conexiuni" pe coltul mesei. Ce ochi frumosi gandesc eu. Mdaa…imi amintesc ca nu mi-am luat ochelarii. Tic scrie dupa dictare: "I could hear the purple people eater say: you and your stupid reading monkey will never go out from the zoo…" Ioana ii face un test grafologic. El e de acord, da, sunt un nemernic. Se iscaleste in coltul paginii din agenda mea: Tic, painea lui Dumnezeu. Sandu ne povesteste cum aduna prietenul lui toti cersetorii… Mihai Zabet pleaca, o tanara de la masa vecina se ridica , Tic o intreaba ' ce faci, pleci?', 'da. merg sa dorm'. oare Atroppa Belladona? Apoi el imi cere sa mergem la microfon sa recitam impreuna o poezie de-a mea…nu, nu ma simt in stare. Trebuie! spune el, poate nu stiti, va fac o favoare. Stiu. Dar o citeste cu tehnica la masa. Eu zic ca nu mai e povestea mea ceea ce aud de la el si i-o citesc. Altfel. Nu sunt un declamator scolit, mizez pe stare…nu-i rau zice el. Pana la urma imi adun curajul si merg la Ela, se pregatea sa plece, am emotii… Ela e calda, ce zambet frumos. Amadriada, "fetitza aceasta ar trebui sa aiba ochii in ghilimele…", Elia Ghinescu (cum?!!!pare de varsta Ioanei…feminitatea poeziilor sale ma aruncase in eroare). am ramas doar noi…ne despartim de Tic si de Sandu, Ioana culege cartile de vizita, isi dau intalnire aici, joia… da, in fiecare joi voi fi cu gandul aici. aseara tarziu am ajuns acasa, la locul meu… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate